Cuprins Introducere 3 Capitolul I Argou si jargon – privire generala 1.1 Câmpuri semantice ale argoului 1.2 Inovaţii recente 1.3 Mijloace de derivare 1.4 Jargonul şi argoul ca fenomene sociale Capitolul II Redescoperirea argoului şi jargonului 2.1 Istoria argoului românesc 2.2 Delimitarea dintre argou şi jargon 2.3 Expresivitatea argoului şi jargonului Capitolul III Influenţe ale argoului şi jargonului în limbajul tinerilor Concluzii Bibliografie
INTRODUCERE Este unanim recunoscut faptul că limbajul constituie,incontestabil,cea mai înaltă creaţie a geniului uman.Odata cu această genială creaţie,omul a reuşit să se desprindă din rândul animalelor,să se organizeze în grupuri,şi astfel,să domine întregul regn.Pe baza limbajului, folosit ca principal mijloc de comunicare,oamenii au putut întemeia societatea umană. Fără îndoială şi ,,limbajul’’ animalelor este un instrument de comunicare.Şi acesta este un ansamblu de semne care se serveşte pentru a exprima ce simt,ce doresc şi poate,ce ,,gandesc’’animalele.Exprimarea aceasta,realizată sonor şi gestural,este spontană,direct,legată strâns de momentul producerii. Limbajul omenesc este şi el un ansamblu de semne cu ajutorul căruia pot fi exprimate sentimente,dorinţe,gânduri.Dar,spre deosebire de celelalte animale,oamenii pot folosii limbajul nu numai subiectiv,ci şi obiectiv,adică făcând abstracţie de ceea ce se raportează la vorbitorii înşişi.Ei pot să dea semnelor,care constituie ansamblul,valori generale şi obiective.În felul acesta,prin limbaj,oamenii au posibilitatea să îşi împartăşească ideile despre tot ceea ce îi înconjoară,să cunoască,să conserve şi să transmit experienţa acumulată de generaţii de-a lungul veacurilor. ,,Limba+spuneau Marx şi Engels+se naşte,ca şi conştiinţa,tocmai din nevoia,din necesitatea de a comunica cu alţi oameni’’. Limba pe care o vorbesc tinerii din România în prezent nu mai seamănă deloc cu cea învaţată la şcoală. O discuţie între doi elevi de liceu din autobuz sau metrou te poate pune serios pe gânduri şi te face să te întrebi dacă mai ştii limba română sau ce limbă vorbesc cei doi. Termenii de argou sau de jargon, pe care îi folosim cu toţii de fapt, au pătruns din ce în ce mai mult în limba vorbită în mod curent, făcând ca limbajul anumitor grupuri să devină inaccesibil celor mai mulţi. Am optat pentru această temă deoarece consider că argoul şi jargonul reprezinta un pilon important în limbajul omului. Îmi propun în această lucrare să abordez argoul si jargonul dintr-o perspectivă normativă,dar şi una descriptivă care prezintă contexte sau domenii în care se manifestă.Exemplele din această lucrare au fost preluate din emisiunile principalelor posturi de televiziune, publicaţii pentru tineri(Bravo girl,Cool girl) ,ziare(Adevărul,Romania liberă),dar şi navigări pe internet şi discuţii libere cu tineri. CAPITOLUL I ,,A vorbi despre limba în care gândeşti,este ca o sărbătoare.Limba română este patria mea.De aceea, pentru mine,muntele munte se numeşte,de aceea.pentru mine,iarba iarbă se spune,de aceea,pentru mine,izvorul izvorăşte,de aceea,pentru mine,viaţa se trăieşte’’. ( Nichita Stănescu) Argou şi jargon – privire generală JARGONUL este un limbaj cu circulaţie restrânsă,legat de o activitate sau profesie şi care conţine termini tehnici sau neologici,la modă sau împrumuturi neadaptate. Ex: ,,Te opresc,magariule să faci mauvaises plaisantereis pi conta doamnei Cregoraskho,soţia me!’’ ( I.L.Caragiale) ,,Du veste,asta este şi părerea şefului şi a lui Nicu,în fine a tuturor -Sapristi!Zice amicul meu sărind din loc ’’ (I.L.Caragiale) ARGOUL Elementele de argou sunt utilizate de anumite grupuri sociale(elevi,studenţi,delincvenţi) şi au semnificaţii specifice. Ex: cuie (ţigări), lingură (brichetă), a mangli( a fura), babac,marfă,naşpa,şucar. Expresii argotice:mişcă-ţi mobilierul, plimbă ursu’, simplifică peisajul. E recunocut faptul că stilul cult actual se apropie de oralitatea familiar,din care împrumută masiv cuvinte,locuţiuni,modele sintactice,proceder stilistice.Pătrunderea masivă a elementelor de oralitate în stilul scris e un fenomen foarte evident,care a fost de mai multe ori comentat din punct de vedere lingvistic şi care a trezit reacţii contradictorii:de la satisfacţia în faţa expresivitaţii,a vivacităţii inventive şi a pitorescului pe care le adduce în scris registrul colocvial,până la iritarea produsă de neglijenţele exprimării,de incălcarea normelor,de prezenţa unui lexic considerat de obicei vulgar.Invazia oralităţii familiar mi s-a parut de la început semnificativă şi inutilă mai ales prin aspectul ei subversive:în măsura în care contrasta cu dominaţia publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist,dinamiţandu-le clişeele.În momentul de faţă,când stilul vioi pare să fi câştigat bătălia,e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din când în când temperate. Că stilul jurnalistic actual preia numeroase elemente din oralitate,fixând în scris forme populare şi argotice,e un fapt evident,repetat şi deja banalizat.Caracterul oral este una dintre principalele inovatii produse în acest registru la noi,dupa 1989.În privinţa variantelor non-convenţionale ale limbii se ridică,mai întâi,o problemă terminologică.Se poate discuta de la caz la caz,daca cuvintele şi expresiile cu sensuri.adesea şi cu forme de negăsit în dicţionarele de limbă contemporană,care apar în conversaţia relaxată a tinerilor sau mai puţin tinerilor sunt încadrabile în categoria argoului,a jargoanelor sau a limbajului familiar.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
