1. GERMANIA-POL DE PUTERE ECONOMICA 1 1.1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 1 1.2. CHEIA SUCCESULUI GERMAN - ECONOMIA SOCIALA DE PIATA 2 1.2.1. Principii constitutionale 2 1.2.2. Reglementari in domeniul concurentei 3 1.2.3. Piata muncii 6 1.2.4. Sistemul de securitate sociala 7 1.2.5. Principalele partide politice si puterea politica a acestora 8 1.3. IMPLICAREA GUVERNULUI IN ECONOMIE 9 1.3.1. Cheltuielile guvernamentale si rolul viitor al statului 9 1.3.2. Taxele si impozitele 11 1.4. SISTEMUL FINANCIAR 12 1.5. IMPACTUL UNIFICARII ASUPRA ECONOMIEI GERMANE 16 1.5.1. Uniunea Monetara,drepturile de proprietate si privatizarea 16 1.5.2. Mediul inconjurator si nivelul de trai 18 1.6. PERSPECTIVELE ECONOMIEI GERMANE 21 2. MEDIUL GERMAN AL AFACERILOR 23 2.1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 23 2.2. CARACTERISTICI ALE MEDIULUI GERMAN AL AFACERILOR 24 2.3. AFACERILE GERMANE IN CONTEXTUL ECONOMIEI SOCIALE DE PIATA 26 2.4. VIITORUL AFACERILOR GERMANE 28 2.5. FIRMELE GERMANE IN CONTEXT INTERNATIONAL 32 3. POTENTIALUL ECONOMIC AL GERMANIEI 38 3.1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 38 3.2. POTENTIALUL NATURAL GEOGRAFIC 38 3.3. POTENTIALUL DEMOGRAFIC 40 3.4. POTENTIALUL PRODUCTIV 42 3.5. POTENTIALUL COMERCIAL 47 3.6. POTENTIALUL FINANCIAR- VALUTAR 50 4. IMPACTUL MONEDEI UNICE EUROPENE ASUPRA ECONOMIEI GERMANE 54 4.1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 54 4.2. EURO, MEDIUL FINANCIAR SI MEDIUL DE AFACERI 55 4.3. IMPLEMENTAREA EURO IN GERMANIA 62 5. GLOBALIZAREA ECONOMIEI GERMANE 64 5.1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE 64 5.2. POZITIA GERMANIEI IN PROCESUL DE GLOBALIZARE 66 5.3. INTERNATIONALIZAREA PIETELOR DE PRODUSE 72 5.4. IMPACTUL GLOBALIZARII ASUPRA POLITICII ECONOMICE 75 CONCLUZII 77 BIBLIOGRAFIE 80
Dezvoltarea economica in Germania a fost un succes de-a lungul celor mai multi ani de dupa razboi. Cota de angajare maxima, preturi stabile, rezolvarea pasnica a conflictelor sociale, o moneda puternica si o competitivitate internationala au fost caracteristicile performantei economice germane. In ultimii ani, ca o consecinta a unificarii Germaniei, a integrarii europene si competitiei globale crescande, unele dintre aceste caracteristici s-au modificat semnificativ. Sistemul economic german a avut si inca are dificultati considerabile in a face fata acestor provocari. Politicile si institutiile sunt adaptate doar sovaielnic. Existand o rezistenta bine organizata impotriva solutiilor inovative si numarul mare de proiecte de reforma nerezolvate, perspectivele economice ale Germaniei nu mai sunt asa de stralucitoare. Dezvoltarea economica a Germaniei de dupa razboi ar putea fi subdivizata in urmatoarele patru perioade: - 1948-65: o perioada de reconstructie caracterizata prin rate de crestere ridicate, preturi stabile, grad de angajare in crestere si stabilirea unei pozitii puternice in comertul international. Problemele de distributie si de mediu au fost de mica importanta - 1966-79: o perioada caracterizata prin interventii ale statului urmand principiile keynesiene cum ar fi: garantarea gradului de angajare total din partea statului si o prelungire a starii de bunastare. Diferentele inerente in ideile de baza si doua socuri cauzate de preturile petrolului au dus la sfarsit acesta perioada. - 1980-90: o perioada de liberalizare caracterizata printr-o retragere a statului de pe toate fronturile: politica de angajare totala a fost inlocuita cu o politica a cresterii pe termen lung, interventie guvernamentala pe piata prin deregularizarea, privatizarea si echilibrarea cheltuielilor excesive privind securitatea sociala si subventiile. - anii '90: acesta perioada est concentrata pe imbunatatirea atractivitatii Germaniei ca un spatiu pentru afaceri, investitii si reconstructie economica in noile state (Bundeslander) din estul Germaniei. Succesul economic al Germaniei a fost atribuit in mare masura sistemului economic particular ce a fost stabilit dupa al II-lea Razboi Mondial - ,,Soziale Marktwirtschaft" (economia sociala de piata). Este esential pentru oricine care doreste sa inteleaga miracolul economic german sa fie familiar cu trasaturile majore ale acestui sistem specific. Oricine care planuieste sa faca afaceri in Germania ar trebui sa inteleaga cum functioneaza, pentru ca nu numai ca acorda libertate economica de baza, dar si defineste conditiile care se aplica la folosirea resurselor private in afaceri si obligatiile ce trebuie satisfacute. Economia sociala de piata se intentioneaza a fi atat eficienta cat si umana. (W. Eucken). Este o incerare de a obtine un echilibru intre eficienta de piata si interesele sociale (A. Muller-Armack). Adaptarea acestui sistem la conditiile economice este o permanenta provocare. Sectiunea urmatoare descrie cateva caracteristici majore ale acestui sistem. Cu sapte ani dupa inceputul procesului de unificare al Germaniei pare posibil ca economia germana sa fie descrisa ca o entitate si mai putin ca fiind doua lumi separate. Desi numarul si semnificatia diferentelor intre est si vest s-au redus, ele raman, totusi, considerabile. 1.2. Cheia succesului german - economia sociala de piata 1.2.1. Principii constitutionale Constitutia germana - Grundgesetz 1949 - a fost modificata pe parcursul procesului de unificare, dar nu a fost schimbata fundmental. Statele din fosta Republica Democrata Germana au aderat la Republica Federala Germana (aderare conform articolului 23 din Constitutie), nu a fost crearea unui nou stat. Constitutia nu codifica economia sociala de piata. Ea lasa deschisa posibilitatea modificarilor in sistemul economic. Oricum, sunt inguste limitele acestor schimbari, pentru ca orice sistem economic trebuie sa fie compatibil cu drepturile umane inalienabile si cu structura politica descentralizata, cum ar fi pozitia puternica a noilor state (Bundeslaender) si a comunitatilor locale (Gemeinden). Bazata pe dreptul uman al libertatii individuale, Constitutia garanteaza libertatea presei, artei si stiintei, libertatea de a se deplasa prin tara, de a forma sindicate de munca si de a conduce conflictele de munca. Proprietatea privata este garantata. Exproprierea si adaptarea pentru folosul social sunt posibile (articolul 15 din Constitutie) daca sunt in beneficiul comunitatii si daca compensatia financiara este platita. In articolul 20 al Constitutiei Republicii Federale Germane este definita ca un stat democratic si social. Prin aceasta se evidentiaza importanta justitiei sociale pentru existenta pe termen lung a unei economii de piata si se protejeaza structura federala a statului. Cel din urma este definit mai precis prin atribuirea de functii specifice si surse de venituri la fiecare nivel al activitatii statale. Cu privire la divizarea verticala a sarcinilor in sectorul guvernamental, principiul subsidiaritatii este aplicat: implicarea federala si statala exista doar cand comunitatile locale nu se descurca. Descentralizarea creeaza probleme de coordonare, dar experienta arata ca avantajele flexibilitatii si autonomiei sunt factori dominanti. Ca o consecinta a integrarii europene (Tratatul de la Maastricht 1992) si a unificarii Germaniei, o reforma constitutionala a adaugat noi elemente Constitutiei in 1994. Intr-un articol nou, 20a, protejarea resurselor naturale a devenit un scop explicit al statului german. Acesta are un caracter declamatoriu primar si nu constituie in mod direct drepturi individuale. Oricum, este un pas spre transformarea economiei de piata sociale intr-o economie de piata ecologico-sociala. Articolul 23 din Constitutie afirma acum ca realizarea unei Uniuni Europene este un scop al politicii germane si pemite transformarea drepturilor de suveranitate (conform unor calificative privind de ex: principiile subsidiare). Reforma constitutionala (articolele noi 87d-f) au furnizat, de asemenea, fundamentul pentru reforme de baza in cateva industrii care pana acum au fost definite ca parte a sectorului public (de ex: calea ferata, posta si telecomunicatiile). 1.2.2. Reglementari in domeniul concurentei Concurenta este perceputa ca fiind motorul progresului economic si bunastarii. Concurenta, in special in sectorul intreprinderilor mici si mijlocii, a fost intotdeauna un stimul important in economia germana. Pentru a proteja libertatea concurentei, controlul si regularizarea cartelelor monopolurilor reprezinta o parte foarte importanta a politicii guvernamentale. Cea mai importanta lege in acest domeniu este Legea impotriva restrictiilor concurentiale (GWB). Aceasta lege cuprinde urmatoarele: - cartelele si actiunile concertate catre grupuri de firme sunt, in principiu, interzise, cu cateva exceptii prevazute de lege (de ex: utilizarea de standarde comune sau conducerea crizelor structurale). Unele sectoare (ca transportul, serviciul public, agricultura) nu sunt subiecte ale acestor prevederi. - conducerea monopolurilor este controlata cu scopul de a preveni abuzul puterii lor de piata de catre acestea (de ex: practicand preturi prea ridicate). - firmele mari sunt subiecte ale prevederilor fuziunilor guvernamentale. Daca autoritatea cartelei respinge o fuziune, Ministrul Comertului poate admite acest lucru, daca avantajele economice sunt mai mari decat dezavantajele concurentei restranse (de ex: cazul Daimler-Benz/MBB m 1989). Toate cele trei aspecte sunt, de asemenea, prevazute in prevederile Uniunii Europene: cartelele prin articolul 85 al Tratatului Uniunii Eropene, conducerea monopoliilor prin articolul 86 al Tratatului Uniunii Eropene, fuziunile de dimensiune europeana prin EC Merger Guideline din 1990. In unele cazuri,apar conflicte de competenta si trebuie fundamentata o politica concurentiala consistenta. A sasea revizuire a GWB - fiind efectiva din 1997 - adapteaza legea germana la prevederile Uniunii Europene (cu cateva exceptii, cum ar fi fixarea preturilor cu amanuntul la carti). Alta lege importanta cu privire la concurenta este Legea impotriva concurentei neloiale (UWG) care formuleaza reguli cu privire la concurenta loiala (potrivit practicilor de afaceri bune), punand in afara legii practicile discriminatoare si inselatoare, la fel ca si anumite forme de publicitate. 0 alta lege, Legea rabaturilor, afirma ce rabaturi regulare (maxim 3% din pretul de vanzare) si ce rabaturi speciale pot fi acordate. Aditional, un numar mare de reguli specifice (norme economice) exista pentru intrarea in sau concurenta in diferite piete si au redus concurenta in dezavantajul consumatorilor. Oricum,aceste norme s-au erodat pe parcursul neintrerupt al procesului reformei. Acest proces s-a impus si este condus de noi tehnologii (in special in telecomunicatii), politici ale Uniunii Europene (determinate sa rupa barierele nationale pentru concurentii europeni) si performanta nesatisfacatoare din sectoarele regulate (productivitate scazuta si costuri mari rasfranse asupra bugetului public si/sau consumatori).
1. Fels, G. Furstenberg, G.M. (eds), A Supply - side Agenda for Germany, Springer, Berlin, 1989. 2. Hartel, H.H. et. Al, Grenzuberschreitende Produktion und Strukturwandel. Globalisierung der deutschen Wirtschaft, HWWA Institut fur Wirschaftsfoschung. Hamburg, 1995. 3. Heileman, V. Reinicke, W. H. Welcome to Hard Times, The Fiscal Consequences of German Unity, American Institute for Contemporany German Studies at the Jlohns Hopkins University, Washington, DC, 1995. 4. Lampert, H., Die Wirtschafts - und Sozialordnung der Bundesrepublik Deutschland (12 th eds), Olzog, Munchen, Monopolkommission Elftes Hauptgutachten 1994/1995 Nomos, Baden-Baden, 1996. 5. Ottnad, A.Wahl,S., Grunewald, R, Risse im Fundament Die Deutsche Wirtschaft bis 2005, Springer, Berlin, 2001. 6. Rotariu I., Economie mondiala, Editura Mirton, Timisoara, 1993. 7. Rotariu I., Nitu Antonie R., Sosdean C., Schipor B., Sistemul economic mondial si mecanismele sale de realizare, Editura Mirton, 2001. 8. http//www.deutsche bundesbank.de 9. http://europa.eu.int
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
