Lucrare asistențe medicale - îngrijirea pacienților cu tulburări depresive de tip reactiv

CAPITOLUL I

1.1. PREZENTAREA NOŢIUNILOR DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI AFECTAT

1.1.1. Anatomia şi fiziologia scoarţei cerebrale

Bazele neuro-fiziologice ale depresiei

întrucât tratamentul depresiilor reactive necesită uneori chimioterapie şi antidepresive alături de psihoterapie, considerăm utilă o scurtă trecere în revistă a principalelor căi de neurotransmisie implicate în depresie (noradrenergice, serotoninergice şi dopaminergice). Mediaţia noradrenergica

La nivelul SNC, cel mai bogat în adrenalină, este locus coeruleus conectat asendent cu hipotalamusul, sistemul limbic, neirocoretexul şi cerebelul, şi descendent cu nervii begetativi bulbari.

Din punct de vedere fiziologic, nonadrenalina are rol în menţinerea şi reglarea dispoziţiei şi facilitarea funcţiei mnestice şi a performanţelor cognitive în reglarea stării de veghe - somn şi în scăderea agresivităţii comportamentale. Disfuncţia sistemului noradrenergic poate conduce la depresii, anxietate şi tulburări cognitive de gravitate diferită.

în cadrul echilibrului indeterminent din neurotrnsmisie, o relaţie specială este cea dintre noradrenergice şi serotoninergice, care duce la creşterea eliberării de noradrenalină, facilitând eliberarea crescută de serotononă, ceea ce are implicaţii deosebite în tratament. Mediaţia serotoninergică

Serotonina este un neurotransmiţător existent în sistemul reticular, nucleii rafeului dorsal şi median talamus, sistemul limbic, nucleul caudat, scoarţa cerebrală şi cerebeloasă şi substanţele cenuşii medulare. La nivelul central, serotonina participă la controlul şi reglarea unor funcţii fiziologice importante: comportamentul alimentar, termoreglare, sistem

cardiovascular, comportament emoţional, activitate sexuală, ciclu somn - veghe, funcţiile cognitive, senzoriale şi emoţionale.

Perturbarea sistemului serotoninergic poate produce tulburări anxioase, inclusiv atacuri de panică, depresie, tulburări obsesiv - compulsive posttraumatic, adicţie, schizofrenie, tulburări alimentare, tulburări de stres, demenţe, tulburări de personalitate.

Mediaţia dopaminerzică

Neuronii dopaminergici sunt grupaţi în mai multe căi cu responsabilităţi diferite: calea nigrostriatală cu rol în controlul mobilităţii, calea mezolimbică, cu rol în modularea activităţii neuroendocrine şi a comportamentului instinctual, şi calea mezocorticofrontală, cu rol de control pentru funcţiile cognitive.

Deficitul de reglare umorală a dopaminei poate produce depresie, aşa cum afectarea neuronilor implicaţi în termoreglare, poate genera sindromul neuroleptic malign, disfuncţia neuronilor, dar cu rol în motricitate determină boala Parkinson.

1.2. Prezentarea teoretică a bolii

1.2.1. Definiţie

Fenomenologia depresivă se poate întâlni în cadrul a diferite entităţi clinice cum ar fi tulburarea depresivă majoră (în trecut cunoscută sub numele de depresie endogenă), tulburarea de adaptare a dispoziţiei depresivă (cunoscută şi ca nevroză depresivă sau depresie reactivă), distimia, tulburarea mixtă anxios - depresivă, reacţia depresivă de scurtă durată.

Tulburarea depresivă reactivă este o suferinţă psihică declanşată de factori psiho-sociali şi este legată comprehensiv de biografia persoanei.

încadrabilă nosologic în categoria psihogeniilor, depresia reactivă este caracterizată de existenţa unei simptomatologii depresive de aspect nevrotic, instalată aferent unui factor stresor exogen: pierderea unei persoane dragi, a unor bunuri materiale sau poziţii sociale, afectarea sănătăţii sau schimbări bruşte, care depăşesc mecanismele de coping ale individului.