Lucrare de diplomă - contabilitate

INTRODUCERE

Tranziţia ţării noastre spre economia de piaţă a impus adaptări corespunzătoare în organizarea şi conducerea contabilităţii agenţilor economici. Acest lucru se explică prin faptul că, contabilitatea reprezintă pentru agentul economic instrumentul principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi rezultatelor obţinute. Procesul modernizării contabilităţii româneşti a presupus aderarea la normele contabile internaţionale şi însuşirea experienţei contabile a ţărilor cu tradiţie în economia de piaţă. Definirea contabilităţii s-a realizat în strânsă legătură cu studiul dezvoltării cunoştinţelor în acest domeniu şi cu mediul social economic şi cultural în care au operat aceste cunoştinţe. Rolul social al contabilităţii a crescut mult în ultimele decenii deoarece informaţia contabilă influenţează comportamentul utilizatorilor în decizia de investiţii. Informaţia contabilă este utilizată în întreprinderi mici şi mijlocii, marile societăţi cotate la bursă, Administraţia Fiscală, marea masă de cetăţeni. Fiecare utilizator de informaţie contabilă doreşte ca aceasta să reflecte realitatea ,adică să fie o informaţie adevărată. Pentru ca utilizatorul să poată avea încredere în contabilitate, este nevoie de “controlori ai calităţii informaţiei contabile“ care devin “garanţii aplicării şi respectării principiilor contabile“. În ţara noastră, două categorii de contabili au rol specific de control în acest domeniu, deoarece ei asigură credibilitatea informaţiei contabile: cenzorii şi auditorii.

Pentru a înţelege distincţia dintre cenzori şi ceilalţi auditori trebuie să plecăm de la noţiunea de audit.

Auditul reprezintă “examenul critic al operaţiunilor unei întreprinderi pe baza normelor şi tehnicilor stabilite şi recomandate de un organism profesional“. Prin definiţia organismului profesiei contabile din ţara noastră (C.E.C.C.A.R.) rezultă că auditul legal se exercită de către cenzori, iar auditul contractual, de către alţi auditori. Auditul legal este forma de control cerută expres de lege asupra gestiunii societăţilor comerciale şi exercitată de cenzori, în baza mandatului primit din partea Adunării Generale a Acţionarilor. Deasemenea, societăţile comerciale şi regiile autonome, care nu sunt supuse auditului legal,pot încheia contracte de verificare şi certificare a bilanţurilor contabile cu alţi auditori: experţi contabili, contabili autorizaţi cu studii superioare sau cu societăţi comerciale de expertiză contabilă. Aceştia exercită auditul contractual, fiind abilitaţi să verifice şi certifice bilanţul contabil, procedând în acest scop la examinarea profesională, sistematică a activităţilor financiar-contabile. O misiune de audit legal sau contractual se încheie cu întocmirea de către auditor a unui raport de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil, destinat Adunării Generale a Acţionarilor sau administraţiei întreprinderii. Interesul crescând de care se bucură astăzi controlul şi auditul financiar, ca şi expertizele cu conţinut economic şi contabil, derivă din faptul că economia naţională este cea mai cuprinzătoare şi mai complexă componentă a marelui organism social, iar administrarea corectă şi eficientă a diferitelor patrimonii este o cerinţă imperativă a zilelor noastre.

Iată motivele pentru care se apreciază că însuşirea şi înţelegerea problemelor de bază ale controlului şi expertizei sunt necesităţi autentice izvorâte din cerinţele perfecţionării continue a mecanismului economic şi financiar, adaptării acestuia la condiţiile specifice economiei de piaţă.

În vederea elaborării acestei lucrări cu titlu “Controlul cenzorilor la societăţile comerciale“am procedat în prealabil la un studiu documentar la societatea comercială “TermomecanicaS.A.” Oneşti. Am analizat activitatea acestei societăţi urmărind ca factor esenţial al lucrării controlul efectuat de către comosia de cenzori, control ce are ca finalitate întocmirea unui raport.

Capitolul 1 Controlul financiar şi statutul legal al cenzorilor în România

1.1 Noţiuni introductive

1.1.1 Definirea termenului “Control ”

Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii economici, la un moment dat, este asigurata cu ajutorul atât al contabilităţii reale, operative şi stiintific organizate, cât şi al controlului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.