Managementul aprovizionării în cadrul companiei Michelin România

INTRODUCERE

Lucrarea ”Managementul aprovizionării în cadrul companiei Michelin România” vizează dezvoltarea unui model de luare a deciziilor pentru a sprijini utilizatorii în selectarea configurației lanțului de aprovizionare strategic adecvat sau verificarea coerenței configurației existente a lanțului de aprovizionare pe informațiile teoretice legate de managementul aprovizionării și pe cele practice din interiorul companiei Michelin.

Prin această lucrare am identficat configurațiile strategice ale lanțului de aprovizionare (adică locația strategică, alternative de aprovizionare, producție și distribuție la scară locală sau globală) de la nivelul organizației, am dezvoltat un cadru teoretic pentru a explora factorii contextuali care afectează configurația lanțului strategic de aprovizionare șiam identificat relațiile dintre componentele lanțului de aprovizionare.

Motivația alegerii acestei teme derivă din dorința mea de a mă documenta în legătură cu acest subiect, fiind unul destul de important în societatea noastră, unde aprovizionarea reprezintă o etapă extrem de controversată. Ținând cont de politica concurențială practicată în zilele noastre, consider că aprovizionarea reprezintă unul din factorii elementari care fac diferența între companii, mai ales cele de renume, precum Michelin.

Astfel, în primul capitol, am realizat o analiză a managementului aprovizionării la nivel teoretic, identificând aspecte ce țin conceptul de aprovizionare, de importanța pe care managementul aprovizionării o are în cadrul unei organizații și, de asemenea, beneficiile pe care un lanț de aprovizionare bine integrat le poate aduce. Tot în cadrul acestui capitol am prezentat conceptul de logistică, făcând referire la modul în care procesele logistice sunt gestionate și plantificate.

În cel de-al doilea capitol al lucrării, am efectuat o corelare a managementului aprovizionării la modul general și managementul aprovizionării într-o companie de tip industrial. Pornind de la organizarea structurală a acestei activități, sistemul de relații care se stabilesc în acest tip de management, am identificat strategia care stă la baza aprovizionării într-o astfel de companie

În cel de-al treilea capitol al lucrării, am efectuat o evaluare a poziționării pe piața anvelopelor din România a companiei Michelin, începând cu o prezentare amplă a companiei, a obiectului său de activitate și a misiunii, viziunii și strategiei sale, a portofoliului său de produseși a competitorilor săi de pe piața de desfacere, pentru a radiografia situația din prezent a societății și, totodată, pentru a înțelege mediul în care aceasta își desfășoară activitatea.

În cadrul aceluiași capitol, am ales ca metodă de cercetare studiul de caz pentru a identifica aspectele privind managementul aprvizionării de la nivelul Michelin România și pentru a putea sugera o serie de măsuri de îmbunătățire a acestei activități.

Astfel, am început studiul de la relația pe care Michelin România o are cu principalii săi furnizori, dar și cu potențialii furnizori și am reliefat faptul că, în ceea ce privește alegerea furnizorilor, Michelin urmează un proces structurat cu scopul de a valida potențialul și capacitatea furnizorului de a satisface așteptările companiei. Urmărind etapele de desfășurare a întregului proces de aprovizionare care are loc la nivelul companiei Michelin, am reușit, pe baza informațiilor obținute, să elaborez o serie de metode de îmbunătățire pe care compania le-ar putea implementa la nivelul departamentelor de achiziție și de aprovizionare/desfacere.

Astfel, în ciuda capacității organizatorice și a resurselor de care dispune Michelin România, am identificat anumite oportunități pe care responsabilii din acest sector le-ar putea specula pentru a menține standardele deja impuse și pentru a asigura poziția societății pe piața sa de desfacere.

CAPITOLUL 1.

MANAGEMENTUL APROVIZIONĂRII - CONSIDERAȚII TEORETICE

Practica procesului de aprovizionare se bazează, în mare măsură, pe domeniile ingineriei industriale, ingineriei sistemelor, gestionării operațiunilor, logisticii, achizițiilor, tehnologiei informației și marketingului și se străduiește pentru o abordare integrată. Cercetarea actuală în managementul lanțului de aprovizionare se referă, printre altele, la subiecte legate de sustenabilitate și gestionarea riscurilor. Unii sugerează că "dimensiunea oamenilor", problemele etice, integrarea internă, transparența, vizibilitatea și managementul capitalului uman, creativitatea acestuia, etc. sunt subiecte care până în prezent au fost subreprezentate pe agenda cercetării. (Slack, 2013, pp..89)

1.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL APROVIZIONĂRII

În 1982, a fost introdus termenul "managementul lanțului de aprovizionare" în domeniul public într-un interviu pentru Financial Times. La mijlocul anilor 1990, mai mult de un deceniu mai târziu, termenul "managementul lanțului de aprovizionare" a câștigat valoare atunci când a apărut o serie de articole și cărți despre acest subiect. Lanțurile de aprovizionare au fost definite inițial ca fiind curprinzătoare pentru toate activitățile asociate fluxului și transformării bunurilor de la materiile prime până la utilizatorul final, precum și fluxurile de informații asociate. Managementul lanțului de aprovizionare a fost apoi definit în continuare ca integrarea activităților lanțului de aprovizionare prin îmbunătățirea relațiilor dintre lanțul de aprovizionare pentru a obține un avantaj competitiv. La sfârșitul anilor 1990, "managementul lanțului de aprovizionare" a evoluat, iar managerii de operațiuni au început să o folosească în titlurile lor cu regularitate. (Cristopher, 2011, pag.111)