Managementul Fondurilor Comunitare

ARGUMENT

Procesul integrării europene afectează în prezent întregul continent, care, la rândul lui, face parte dintr-o lume în evoluţie rapidă şi radicală, planeta fiind în căutarea punctelor sale de echilibru.

În acest context, economia Uniunii Europene operează cu noţiuni şi informaţii ce vizează diverse particularităţi ale tipologiilor de spaţiu economic: economia naţională, economia regională, echilibrul economic regional la nivel naţional şi european.

Deşi este posibil, de exemplu, ca economiile regiunilor să fie tratate ca şi economiile naţionale în termenii analizei rezultatelor activităţii economice ca şi a veniturilor, ocupării etc., există o serie de diferenţe semnificative între regiuni şi naţiuni, diferenţe ce nu pot fi ignorate.

Lucrarea de față va ajuta la înțelegerea mecanismelor ce există în cadrul obținerii de fonduri nerambursabile odată cu implementarea mai multor programe de convergență și de coeziune pentru a reduce disparitățile între regiunile europene.

O importanță deosebită o are pentru noi Programul Operațional Regional atât prin prisma posibilităților de reducere a discrepanțelor existente în țara noastră comparativ cu alte țări cât și ca importanța pentru a înțelege mecanismele de funcționare a instituțiilor de management și de delegare a atribuțiunilor de implementare.

Prin cadrul Programului Operațional Regional se ajută la sprijinirea unei dezvoltări economice şi sociale durabile şi echilibrată teritorial, a tuturor Regiunilor României, potrivit nevoilor lor specifice, cu accent pe sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - potențiali poli de creştere urbani, îmbunătățirea mediului de afaceri şi a infrastructurii de bază, pentru a face din Regiunile României, în special cele mai slab dezvoltate, locuri atractive pentru muncă, viață şi petrecerea timpului liber.

Strategia regională dă prioritate regiunilor rămase în urmă şi a zonelor mai puțin dezvoltate din cadrul regiunilor mai prospere.

Scopul este de a aloca fonduri acelor domenii de intervenție, măsuri şi proiecte care au o influență directă şi puternică asupra dezvoltării regionale şi locale.

Agravarea situației economico-sociale a României influențează considerabil trendul ascendent privind absorbția fondurilor europene. Același climat politic, economic și social, declanșat de criza economică mondială și de măsurile adoptate de puterea executivă, s-a instaurat și în alte țări membre ale Uniunii Europene, diminuând capacitatea potențialilor beneficiari de a implementa proiecte finanțate din fondurile Uniunii Europene.

CAPITOLUL I

FONDURI COMUNITARE – PREZENTARE GENERALĂ

1.1 Rolul surselor de finanțare externe

Fondurile comunitare la care România are acces de la 1 ianuarie 2007, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, constituie un sprijin consistent pentru realizarea priorităților și obiectivelor Planului Național de Dezvoltare 2007-2013.

Regulile de implementare a acestor fonduri nerambursabile vor urma prevederile legislației interne și ale acordurilor de finanțare. În cazul în care aceste fonduri contribuie la asigurarea cofinanțării naționale a proiectelor ce beneficiază de finanțări comunitare nerambursabile, va trebui asigurată corelarea mecanismelor de gestionare ale diferitelor fonduri.

Instrumentele structurale ale Uniunii Europene nu acționează singure. Sunt cofinanțate în principal din resursele publice ale statului membru, deși pot fi implicate și resurse din sectorul privat.

Acțiunea fondurilor structurale se bazează pe următoarele principii :

Concentrarea măsurilor pe obiectivele prioritare de dezvoltare care prezintă două aspecte:

- concentrarea sprijinului financiar spre regiunile cele mai sărace;

- concentrarea resurselor financiare spre activități cu impact maxim la nivel regional.

Programarea și coerența presupune conceperea unor programe de dezvoltare multianuale, rezultatul unui proces care duce la o decizie luată prin parteneriat. Procesul are mai multe etape. Priorităţile adoptate devin apoi responsabilitatea autorității de management.

Parteneriatul, care implică cea mai restrânsă cooperare între Comisia Europeană și autoritățile corespunzătoare la nivel național, regional și local din fiecare stat membru din stadiul pregătirii și până la implementarea programelor operaționale.

Adiționalitatea sau complementaritatea și coerența externă, se referă la faptul că:

- fondurile structurale nu se substituie eforturilor financiare ale statelor membre;

- selectarea și evaluarea proiectelor.

Adiționalitatea este o cerință destinată să asigure că acțiunile finanțate de către UE vin în completarea politicii naționale și regionale.

Alte principii:

- principiul eficacității: maximizarea efectului obținând ca urmare a alocațiilor comunitare;

- principiul subsidiarității: trebuie să se delege responsabilitățile autorităților care se află cel mai aproape de cetățeni;

- principiul cofinanțării: presupune că fiecare dintre programele operaționale trebuie să fie cofinanțate de la bugetul de stat;

- principiul durabilității presupune că la selectarea unui proiect pentru finanțare trebuie să se ia în considerare șansele acestuia de a continua cu succes și după ce sprijinul comunitar încetează.