Managementul Grupurilor în Organizație

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Prin această lucrare de licenţă încerc să mă documentez şi să învăţ lucruri noi legate de Managementul grupurilor de muncă. Lucrez într-un grup şi sunt convinsă că documentarea teoretică si practică făcută pentru elaborarea lucrării de licenţă mă va ajuta să mă integrez mai bine la eficientizarea muncii din grupul din care fac parte.
În primul capitol al lucrării am prezentat o sinteză privind aspecte teoretice referitoare la grup. Am prezentat aspecte privind conceptul de grup, tipuri de grupuri din organizaţie, formarea grupurilor de muncă, etapele evoluţiei unui grup, dinamica grupului şi conducerea acestuia.
Deoarece în momentul actual o mare parte a muncii umane este prestată în echipe am făcut tot în capitolul unu şi o paralelă între grup şi echipă.
În capitolul doi am făcut o scurtă prezentare a organizaţiei în care lucrez şi anume STAŢIA C.F. Iaşi, Departamentul: Divizia Infrastructură, ramura Mişcare.
Capitolul trei prezintă Studiul de caz: Managementul grupului în cadrul Departamentului „Divizia Infrastructură, ramura Mişcare”, Staţia C.F. Iaşi. În cadrul studiului de caz se face o prezentare a modului în care se lucrează în cadrul grupului din care fac parte, prezentând particularităţile muncii în acest grup, comparativ cu aspectele teoretice privind managementul grupurilor de muncă.
Capitolul patru conţine o serie de recomandări privind îmbunătăţirea managementului în cadrul grupurilor de muncă.
Managementul de orice nivel trebuie să susţină deschis şi fără rezerve efortul grupurilor de muncă dintr-o organizaţie, dacă vrea ca aceste grupuri să fie eficiente. Însă de multe ori nu se întâmplă aşa. Adesea managerii nu realizează că implicarea lor personală în activităţile grupului aduce încredere şi cooperare între ei şi subordonaţii lor şi le sporeşte reputaţia ca manageri eficace şi eficienţi. 
CAPITOLUL 1
MANAGEMENTUL GRUPURILOR ÎN ORGANIZAŢIE
1.1 CONCEPTUL DE GRUP
Se foloseşte ocazional cuvântul de grup în vorbirea de zi cu zi – grupuri de interese, grupuri etnice etc.
Pentru manageri, un grup constă din doi sau mai mulţi oameni care interacţionează interdependent pentru a realiza un scop comun (Certo, 2002; Johns, 1996).
Aspectul esenţial al grupului este interacţiunea. Ea indică cine este şi cine nu este în cadrul grupului. Interacţiunea între membrii grupului nu trebuie să fie neapărat faţă în faţă şi neapărat verbală. De exemplu, angajaţii care fac naveta, pot fi parte a grupului lor de muncă de la birou, chiar dacă trăiesc la câţiva kilometri depărtare şi comunică uneori prin telefon. De asemenea, un grup creat pentru stingerea unui incendiu nu are nevoie să discute pentru a respecta condiţia interacţiunii.
Interacţiunea înseamnă că membrii grupului se bazează într-o anumită măsură unii pe alţii pentru atingerea scopurilor. Zece indivizi care aruncă independent găleţi de apă asupra unui foc nu constituie un adevărat grup.
În final, toate grupurile au unul sau mai multe scopuri pe care membrii lor caută să le atingă. Aceste scopuri se pot întinde de la distracţie la lansarea unui produs sau realizarea păcii în lume (Johns, 1996).
Grupurile se caracterizează prin comunicări frecvente între membrii lor de-a lungul timpului şi printr-o dimensiune suficient de mică pentru a permite fiecărui membru al grupului să comunice faţă în faţă cu toţi ceilalţi membri ai grupului (Certo, 2002; Hyland şi Yost, 1998). Drept rezultat al acestei comunicări, fiecare membru al grupului influenţează şi este influenţat de toţi ceilalţi membri ai grupului.
Specialiştii în managementul grupurilor enumeră patru motive pentru care managerii trebuie să studieze grupurile: (Certo, 2002; Johns, 1996)
• grupurile există în toate tipurile de organizaţii;
• grupurile apar inevitabil în toate aspectele care ţin de existenţa unei organizaţii;
• grupurile dau naştere unor consecinţe dezirabile, cât şi unor consecinţe indezirabile;
• cunoaşterea grupurilor îi poate ajuta pe manageri să sporească probabilitatea ca grupurile în care lucrează să dea naştere unor consecinţe dezirabile în cadrul organizaţiei.
În cadrul organizaţiilor se defineşte grupul de muncă ca fiind un colectiv (manageri şi angajaţi) care acceptă anumite norme şi care se străduiesc să-şi satisfacă propriile nevoi prin realizarea scopului / scopurilor grupului (French, 2004; Simionescu, 2002).
Grupul de muncă trebuie studiat de către manageri din mai multe motive: (Simionescu, 2002)
• managerii formează anumite grupuri de muncă pentru a face posibilă desfăşurarea muncii şi îndeplinirea sarcinilor;
• grupurile de muncă au o puternică influenţă asupra comportării şi performanţelor membrilor;
• relaţiile de grup pot avea atât consecinţe pozitive cât şi negative pentru organizaţie. Pentru ca managerii să evite consecinţele negative, este important ca ei să înveţe cât mai multe despre grupurile de muncă.

Fisiere în arhivă (1):

 Managementul Grupurilor in Organizatie.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Armstrong, M. (2008), Cum să fii un manager şi mai bun, Editura Meteor Press, Bucureşti;
2. Barker, A. (2005), Cum să devii un şef mai bun, Editura All Beck, Bucureşti;
3. Bogáthy, Z., coordonator, (2007), Manual de tehnici şi metode în Psihologia muncii şi organizaţională, Editura Polirom, Iaşi;
4. Billsbory, J., editor (1996), Managementul competitiv, Editura Codecs, Bucureşti;
5. Certo, S. (2002), Managementul modern, Editura Teora, Bucureşti;
6. Cândea şi Cândea, (1998), Comunicare managerială aplicată, Editura Expert, Bucureşti;
7. Dabu, R. & Ielici, B. (1995), Sociologie industrială, Editura de Vest, Timişoara;
8. French, R. & Vince, R. (2004), Relaţii de grup, management şi organizare, Editura Tehnica-Info, Chişinău;
9. Hyland, B. & Yost, M. (1998), Reflecţii pentru manageri, Editura Rentrop şi Staton, Bucureşti;
10. Ioan, C. (1995), Psihologia mediului, Editura „Gh. Asachi”, Iaşi;
11. Johns, G. (1996), Comportamentul organizaţional, Editura Economică, Bucureşti;
12. Păuş, V. (2006), Comunicare şi reurse umane, Editura Polirom, Iaşi;
13. Rusu, C. & Voicu, M.(1997), ABC-ul managerului, Editura „Gh. Asachi”, Iaşi;
14. Simionescu, A., coordonator (2002), Managementul general, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
15. Voicu, M. & Rusu, C, (2005), Bazele managementului, Editura „Casa Venus”, Iaşi.