Managementul în Biserică

Introducere

Există diverse feluri de a ne raporta la Biserică. Din punct de vedere filosofic şi social ea poate fi analizată ca instituţie internaţională, cu forme locale şi naţ ionale; din punct de vedere al definirii religioase, ea este o instituţie cu crez mesianic istoric, universalist, cu definire tradiţional exclusivistă (Biserica afirmă posibilitatea salvării întregii omeniri, îns ă doar prin jertfa mântuitorului Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu). În ciuda generozităţii acestui demers, uneori, în istorie, urmărirea acestor scopuri nu a însemnat doar iniţiative de pace ci a dus, din p ăcate, şi la hotărâri de război, de cruciade, de persecuţii, inchiziţie, etc.

Din punct de vedere al teologiei creştine Biserica este instituţia teandrică (divină- umană) originată în jertfa răscumpărătoare a lui Hristos şi intrată în fiinţă prin promisiuneal lui Dumnezeu Tatăl, adică prin pogorârea Duhului Sfânt asupra credincioşilor, în ziua Cincizecimii. Ea este orientată prin misiunea ei spre vestirea Împă răţiei lui Hristos şi a mântuirii Sale şi spre slujirea omenirii – după modelul lucrării lui Hristos, pe care îl reprezintă şi îl continuă (slujire spirituală, socială, medicală, economică, consiliere, etc.). Slujirea Bisericii este îndeplinită spre gloria lui Dumnezeu, Creatorul, şi se face prin darurile Duhului, prin maturizarea spirituală a celor credincioşi, prin dedicarea lor pentru o viaţă altruistă, de iubire faţă de oameni, prin anticiparea practică, în comunitate, a Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu care va fi, în final, instaurată peste tot Pământul, într-un univers nou, re-creat.

Din punct de vedere practic, cercetarea vieţii Bisericii poate ieşi din limitele acestei cunoaşteri teoretice şi poate deveni descriptiv, critică - adesea, prin evaluarea slujitorilor Bisericii, a tradiţiilor ei, a impactului ei cultural şi social, spiritual, a felului în care diversele Biserici (confesiuni, denominaţii, culte, sau Biserici naţionale), sau parohii şi Biserici locale îşi trăiesc misiunea lor hristică, evanghelică.

Aceste tipuri de evaluări teoretice şi practice ale fiinţei şi lucrării spirituale ş i sociale ale Bisericii nu reprezintă un demers nou, el este prezent în fiecare generaţie, şi în toate punctele de răscruce ale civilizaţiei umane, care, de regulă, includ şi o re -evaluare de sine a Bisericii şi o mişcare de reformă sau înnoire. Printre exemplele reprezentative s-ar putea include Reforma din sec. 15 -16 (Luther, Calvin, Zwingli, etc.), cu ecourile ei est-europene, cum ar fi iniţiativele înnoitoare ale patriarhului de Constantinopol, Chiril Lucaris (1572-1638),1 sau, un alt exemplu, deschiderile mult mai târzii, dar binevenite ale Bisericii Romano-Catolice – după Conciliul Vatican 2, din 1962-1964.2 Perioada contemporană, de început a mileniului 3 din istoria Bisericii, este marcată de intense dezbateri despre moralitatea clerului, celibatul preoţilor catolici, despre slujirea femeilor la altar, despre dialogul ecumenic, despre confruntarea civilizaţiilor creştine şi islamice, despre integrarea minorităţilor de tot felul, etc. Toate aceste evaluări moderne ale Bisericii, criticile, dezbaterile contemporane asupra mărturiei ei, demersurile de revitalizare a vieţii şi impactului misiunii Bisericii în lume se exprimă prin că utări intense a unei noi dinamici a Bisericii, atât la nivel global cât şi la nivel local şi urmăresc creşterea Bisericii – înxcalitate, influenţă, număr, expansiunea ei (miş cări de tipul church growth şi church expansion) sau revitalizarea şi remodelarea lucrării ei, a expresiei ei culturale, a misiunii ei (mişcări de tip renaştere spirituală, trezire spirituală sau remodelare postmodernă, cunoscută sub numele de emerging church, etc.).3

Mai ales în mediul protestant, evanghelic, s-a impus treptat, spre sfârşitul sec. 20 şi începutul sec. 21, un nou gen de literatură eclesiologică, cu îndrumări şi discuţii teologice şi practice despre modalităţile în care ar putea Bisericile să-şi regăsească o dinamică vie, creşterea, maturizarea, extinderea, multiplicarea, eficientizarea lucrării lor. Preocuparea aceasta se manifestă atât din punct de vedere teologic, fundamental (reevaluarea, în termeni moderni, a esenţei Bisericii) cât şi la nivel de strategii, programe, proiecte de dezvoltare a Bisericilor. De fapt, s-ar putea afirma că exist ă o subtilă tendinţă de evitare a problemelor de definire generală şi de organizare generală a vieţii şi misiunii Bisericii ş i a Bisericilor, care au preocupat în secolele anterioare creştinii din diversele confesiuni (răsăritean ortodoxe, romano-catolice, protestante, neoprotestante), şi de accentuare a studiului cât mai detaliat al modalităţilor de eficientizare a funcţionării şi dezvoltării în sine a Bisericilor locale. Într-un fel, această preocupare reprezintă un reflex teologic creştin al preocupării generale, din societate, pentru eficientizarea activităţii companiilor de orice fel, de la comerţ la mass-media, de la educaţie la medicină, de la producţie fizică la informatică, etc.

1 Cf. G. A. Hadjiantoniou, Protestant Patriach: The Life of Cyril Lucaris (1572-1638), Richmond, VA: John Knox Press, 1961.

2 W. Abbot, ed., The Documents of Vatican II, New York: American Press, 1966; Cf. Christopher Butler, The Theology of Vatican II, London: Darton, Longman, & Todd, Ltd., 1967; G. C. Berkouwer, The Second Vatican Council and the New Catholicism, trad. L.B. Smedes, Grand Rapids: Win. B. Eerdmans, 1965).

3 W. Lobdell, „A How-To Kit for the Ministry”, în Los Angeles Times, September 19, 2003, îl citează pe R. Warren, pastor baptist intens implicat în proiecte şi lucrări de creştere a Bisericii: ‘Prima Reformă a clarificat ce crede Biserica – mesajul nostru şi doctrina. Reforma curentă va clarifica ce face Biserica

– misiunea şi scopul nostru pe Pământ.” cf. L. Sweet, Soul Tsunami: Sink or Swim in the New Millenium Culture, Grand Rapids, MI: Zondervan, 1999, L. Sweet, Brian D. McLaren, J. Haselmayer, A is for Abductive: The Language of the Emerging Church, Grand Rapids, MI: Zondervan, 2003; B. McLaren, The Church on the Other Side: Doing Ministry in the Postmodern Matrix, Grand Rapids, MI: Zondervan, 2000; D. Kimball , R. Warren , B. McLaren, The Emerging Church, Grand Rapids, MI: Zondervan, 2003, etc.

Pluridisciplinaritatea îşi spune cuvântul – şi întâlnim un amestec interesant de metode în evaluarea vieţii Bisericii: metode sociologice, psihologice, metode de imagine, metode din lumea studiilor de comunicare, paradigme din lumea agriculturii. Contextul pluralist şi postmodern al culturii contemporane constituie un factor favorizant pentru acest caracter interdisciplinar şi pentru deplasarea dinspre esenţă înspre detalii, dinspre teologic înspre social şi individual, dinspre fundamente spre analiza funcţionă rii eficiente a Bisericii. De fapt, în spatele căutărilor de eficientizare şi reînnoire a vieţii Bisericii se ascund preocupări fundamentale privitoare la sensul istoriei, la mântuirea neamului omenesc, la pregătirea şi aşteptarea venirii în glorie, a doua oară a mântuitorului Isus Hristos.