Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE

Una din cele mai importante valori a unei organizaţii o reprezintă resursa umană. Nici o organizaţie nu poate funcţiona bine fără existenţa unei resurse umane valoroase la fiecare nivel organizaţional. Cheia pentru o resursă umană de valoare se află la managementul de vârf. Viziunea acestuia cu privire la managementul resursei umane va face diferenţa dintre învins şi învingător

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficientă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor.

Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă, au de a face cu o serie de aspecte esenţiale ale managementului resurselor umane. Managerii creează un plan de atragere şi reţinere a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie organizaţia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanţelor pentru a se verifica dacă sunt atinse obiectivele organizaţionale.

Aceste activităţi reprezintă componentele managementului resurselor umane.

Planul de resurse umane este creat în acord cu planul strategic al organizaţiei. Pe măsură ce organizaţia identifică oportunităţile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu abilităţile de care va fi nevoie in organizaţie

Daca organizaţia este în creştere, trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni care să posede abilităţile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane După dezvoltarea unui plan de resurse umane, trebuie urmaţi un număr de paşi necesari implementării planului. Prima parte esenţială a implementării este determinarea numărului de oameni cu anumite abilităţi de care este nevoie la un anumit moment. Următorul pas îl constituie recrutarea - o procedură folosită pentru atragerea oamenilor calificaţi să candideze pentru posturile libere din cadrul organizaţiei. După ce oamenii au fost atraşi să solicite postul, este folosită procedura de selecţie pentru stabilirea persoanelor care vor îndeplini efectiv sarcinile în organizaţie şi care vor fi angajaţi.

Oamenii nou angajaţi trebuie să fie învăţaţi care sunt regulile şi standardele organizaţiei, iar pentru aceasta este folosit un tip de program de integrare sau orientare. După ce oamenii au fost integraţi in sistem, de obicei este necesar să fie ajutaţi să îşi actualizeze capacităţile, aptitudinile şi competenţele generale, aducându-le la nivelul considerat potrivit în organizaţie prin intermediul instruirii şi dezvoltării angajaţilor. Odată ce oamenii au început să funcţioneze în cadrul organizaţiei la nivelul potrivit, apare problema recompensării lor adecvate. Sunt stabilite salariile considerate corecte pentru oamenii cu anumite responsabilităţi ale postului, precum şi procedura potrivită de evaluare a performanţelor prin care conducerea poate lua decizii corecte de acordare a recompenselor oferite sub forma salariului sau promovării.

Pe măsură ce oamenii se stabilesc în organizaţie, devin preocupaţi de beneficiile (asigurări de sănătate, concedii medicale şi de odihnă, fonduri de pensii care le sunt oferite).

Angajaţii pot să-si aleagă reprezentanţi sau să se afilieze la un sindicat pentru a-şi proteja drepturile şi a-şi promova interesele şi prin urmare apare necesitatea angajării unei colaborări cu aceste structuri Atunci când apar conflicte sunt necesare intervenţii calificate pentru a le gestiona şi rezolva constructiv. Pot fi de asemenea acordate angajaţilor servicii de consiliere în diverse aspecte din partea managerilor sau a unor specialişti.

Toate aceste activităţi poartă denumirea de management al resurselor umane.

CAPITOLUL 1

RESURSE UMANE. RECRUTAREA ŞI SELECŢIA RESURSELOR UMANE

1.1. Definirea conceptului de resurse umane si importanţa lor în organizaţii

Resursele umane reprezintă totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale utilizate în procesul de producţie şi prestări de servicii necesare existenţei.

Revoluţia tehnico-ştiinşifică în toate domeniile de activitate şi tranziţia la economia de piaţă ridică pe o treaptă superioară rolul resurselor umane.

Managementul resurselor umane pune în evidenţă rolul şi poziţia resurselor umane în cadrul unui sistem determinat de relaţii, a unui mecanism de funcţionare cu cele două laturi, economică şi socială.

Resursele umane se caracterizează prin raţionalitate, activitate conşitentă îndreptată spre un anumit scop, cu desfăşurarea activităţilor în funcţie de specific şi condiţii, grad de tehnicitate şi profesionalism, combativitate şi exigenţă. Ca element al producţiei şi al prestărilor de servicii resursele umane desfăşoară o activitate creatoare ca manifestare a capacităţii şi presonalităţii.

Revoluţia tehnico-ştiinţifică din ultimele decenii deschide perspective largi de manifestare a resurselor umane.

Oamenii reprezintă o sursă comună şi, totodată, o resursă cheie, o resursă vitală, de azi şi de mâine, a tuturor organizaţiilor. Organizaţia există deoarece oamenii lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaţionale, în vederea îndeplinirii propriilor obiective.

1.1.1. Rolul managementului resurselor umane

Conducerea şi administrarea resurselor umane sau managementul resurselor umane poate fi definit ca un complex de activităţi orientate către utilizarea eficientă a factorului uman cu scopul realizării obiectivelor organizaţionale în armonie cu satisfacerea nevoilor de dezvoltare a resurselor umane.

Resursele umane reprezintă una din cele mai importante investiţii ale unei organizaţii. Resursele umane sunt primele resurse strategice ale organizaţiei, sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, precum şi capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite.

• Resursele umane – componentă principală a forţelor de producţie

Resursele umane includ resursele umane primare adică populaţia sub aspectul ei cantitativ şi structural, ca şi cele derivate – stocul de învăţământ şi de cunoştinţe ştiinţifice, inovaţia, etc.

Intervenţia directă sau indirectă a resurselor umane condiţionează existenţa producţiei şi a celorlalte activităţi economice şi asigură valorificarea mijloacelor de producţie de care dispune societatea făcând posibilă şi satisfacerea nevoilor ei.

Componenta principală a forţelor de producţie, forţa de muncă, reprezintă factorul activ al vieţii economice. Indiferent de treapta de dezvoltare atinsă, forţa de muncă intervine direct sau indirect în producţie şi celelalte activităţi economice, precum şi în valorificarea mijloacelor de producţie.

În economia de piaţă factorul uman se realizează, pe de o parte, ca focar al dezvoltării economico-sociale, iar pe de altă parte, ca beneficiar al acestui proces. Printre cauzele care au generat acest dublu rol al omului în această etapă menţionăm:

a) transformarea calitativă a muncii, în sensul eliminării muncilor grele şi creşterii solicitării omului la activităţile creatoare, interesate şi placute, capabile să asigure satisfacţii în procesul muncii;

b) apariţia interesului general al tuturor categoriilor socio-profesionale pentru valorificarea raţională a resurselor şi pentru obţinerea unei eficienţe economice ce permit iesirea poziţiei de factor de producţie şi complectarea ei cu aceea de deţinător de acţiuni;

c) apariţia unei abundenţe de bunuri şi servicii capabile să satisfacă nevoile populaţiei.

• Resursele umane – factor esenţial şi specific al producţiei

Pentru a produce bunuri şi servicii, intreprinderea combină resurse (materiale, umane, financiare).