Managementul Rezervei Valutare în Condițiile Actuale

INTRODUCERE

Formarea, mărimea şi utilizarea rezervei valutare internaţionale a unui stat cu economie de piaţă depinde de intensitatea şi specificul participării la relaţiile economice internaţionale, politica economică externă, de situaţia economică internă şi politicile macroeconomice interne.

Pentru Republica Moldova, care are o experiență suficient de modestă în acest domeniu, dar și probleme ale gestionarii rezervei valutare tema cercetării este actuală și importantă.

Scopul tezei este de a surprinde specificul organizării și reglementării gestiunii rezervei valutare în Republicii Moldova și elaborarea unor sugestii în vederea perfecționării managementului acesteia.

Obiectivele propuse în cadrul cercetării sunt:

- precizarea conceptului rezervă valutară;

- fundamentarea sistemului de indicatori de evaluare a rezervei valutare;

- elucidarea cadrului organizatoric și reglementar al rezervei valutare;

- analiza rezervei valutare a Republicii Moldova;

- evidențierea problemelor existente în managementul rezervei valutare;

- formularea propunerilor de perfecționare a administrării rezervei valutare etc.

Obiectul investigat îl constituie Banca Naţională a Moldovei care este responsabilă de elaborarea politicii de gestionare a rezervei valutare şi de administrarea acesteia.

Subiectul cercetării îl constituie rezerva valutară propriu-zisă și cadrul normativ cu referință la aceasta.

Metodologia cercetării se bazează pe utilizarea metodelor de investigare ştiinţifică, întemeiate pe principiile epistemologiei economice. Din ansamblul metodelor şi procedeelor folosite în cadrul cercetării menționăm: abstracţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, metoda analizei, comparaţiei, analogiei şi sintezei, metoda istorică şi logică precum şi modelarea economico-matematică prin utilizarea metodelor statistice şi modelelor de simulare a proceselor monetare.

Baza informaţională a cercetărilor o constituie publicaţiile instituţiilor financiare internaţionale (Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.), precum şi publicaţiile şi datele statistice ale Băncii Naţionale a Moldovei, Biroului Naţional de Statistică, Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului etc. Drept bază metodologică şi de informare au servit legile şi hotărârile Parlamentului şi Guvernului Republicii Moldova, actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei şi alte publicaţii de ordin statistic şi juridic ce ţin de tema de cercetare.

Teza are următoarea structură: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie, anexe.

În Introducere este reliefată actualitatea temei şi necesitatea cercetării acesteia în vederea perfecționării managementului rezervei valutare. Sunt determinate semnificaţiile teoretice şi valoarea aplicativă a studiului, precum şi scopul, obiectivele, metodele de cercetare, obiectul și subiectul investigate, baza informaţională şi structura lucrării.

În capitolul I „Aspecte teoretice privind esența și evaluarea rezervele valutare” este definită esența rezervei valutare, identificată însemnătatea lichidităţii internaţionale si factorii principali care o influenţată și fundamentat un sistem de indicatori de evaluare a acesteia.

În capitolul II „Analiza rezervei valutare a Republicii Moldova în contextul managementului ei” este efectuată analiza cadrului organizatoric și reglementar al rezervei valutare, evaluat nivelul structura și dinamica acesteia, cercetată corelare rezervei valutare şi Balanţei de Plăţi Externe.

În capitolul III „Perfecţionarea gestionării rezervei valutare” au fost fundamentate obiectivele strategice actuale ale gestionării rezervei valutare, descrise practici internaţionale de gestionare performantă a rezervei valutare utile pentru Republica Moldova și expuse unele posibilități de desăvârşire a gestionării rezervei valutare.

În Încheiere succint sunt expuse concluziile și sugestiile ce decurg din studiul efectuat.

Lista bibliografiei înglobează 47 titluri.

Teza conţine 1 anexe.

Capitolul I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ESENȚA ȘI EVALUAREA REZERVELOR VALUTARE

1.1. Esenţa și însemnătatea rezervei valutare

Orânduirea monetară internațională constituită în urma Acordului de la Breton-Wood din 1944 a impus guvernele obligația de control asupra propriei monede. Mecanismul de bază în realizarea acestui scop se fundamentează pe rezerva valutară.

Rezerva valutară, numită și rezerva internaţională oficială, se află la dispoziţia băncii centrale a unei ţări şi contribuie la garantarea solvabilităţii externe şi a capacităţii de plată a ţării respective.

Rezerva valutară se constituie din:

- rezerva de aur monetar;

- rezerva de valută forte (dolarul american, Euro, lira sterlină, yenul japonez, francul elveţian etc.);

- disponibilităţile în DST la FMI.

Activitatea comercială externă are o însemnătate importantă asupra formării şi utilizării rezervelor valutare. Astfel, acoperirea importului prin export şi obţinerea unei balanţe comerciale excedentare va contribui la creşterea rezervelor valutare şi a stabilităţii monedei naţionale. O situaţie inversă se va crea în condiţiile unei balanţe comerciale deficitare, care va crea o cerere de mijloace de plată internaţionale. Această cerere va fi acoperită de un excedent al contului financiar şi de capital, deci toate mijlocele şi modalităţile sunt epuizate atunci se vor utiliza rezervele valutare. Obţinerea unei balanţe comerciale excedentare şi constituirea pe baza acestui rezultat a rezervei internaţionale oficiale reprezintă o metodă, care poate fi numită clasică, de formarea rezervelor valutare.

În funcţie de gradul de lichiditate rezerva internaţională oficială poate fi clasificată în două grupe, respectiv în a) rezerve cu o lichiditate primară, compuse din valute cash şi din b) rezerve cu o lichiditate secundară, cele uşor transformabile, compuse din active de titluri de credit exprimate în valute liber convertibile şi care pot fi transformate oricând şi fără dificultăţi în valute cash.

Necesitatea ca țara respectiva să dispună de un volum de lichiditate internaţională suficientă este o alta condiţie a instaurării convertibilităţii aferente tranzacţiilor curente.

Lichiditatea internaţionala, în forma rezervelor valutare și a împrumuturilor externe, este destinată rezolvării deficitelor conjuncturale ale balanţelor de plaţi sau perturbaţiilor temporare ale termenelor de schimb ca, de exemplu, cea provocata de mărirea preţului petrolului la mijlocul anilor ’90.

Lichiditatea este necesara pentru menţinerea fără dificultate a stabilităţii macroeconomice căci este foarte dificil de a stabiliza în acelaşi timp rata de schimb si ratele dobânzilor determinate de perturbaţii nefavorabile pe termen scurt a volumului si preturilor exporturilor si importurilor.

De asemenea, este necesar un volum de lichiditate internaţionale suficient pentru a face credibile eforturile autoritarilor de ajustare a cursului; în caz contrar, mecanismele de ajustare rămân vulnerabile suscitând atacuri speculative împotriva monedei naţionale.

Determinarea nivelului lichidităţii internaţionale suficient pentru sprijinirea convertibilităţii tranzacţiilor curente este o chestiune mai complicata si este în funcţie de gradul de flexibilitate pe care tarile trebuie sa-l adopte pentru cursul de schimb.

De regula, se estimează că acest nivel ar trebui sa aibă rezerve valutare acumulate care sa acopere cel puţin trei luni necesităţile de import FOB, deşi unele țări au trecut la convertibilitate chiar sub acest nivel. Pentru buna regula nivelul rezervelor ar trebui sa acopere o perioada chiar mai mare de 3 luni.

În urma activităţilor de vânzare/cumpărare de valută, precum şi a altor valori ce reprezintă o creanţă asupra străinătăţii (aur, titluri, alocaţii în DST), în cadrul economiilor naţionale se formează un disponibil curent de mijloace băneşti cu circulaţie internaţională. În sensul cel mai larg, acest disponibil reprezintă lichiditatea internaţională a unui stat.

Rolul principal în administrarea lichidităţii internaţionale, la nivelul fiecărei ţări, îl au băncile centrale care deţin tezaurul naţional şi acţionează asupra celorlalte bănci din sistem. Lipsa de lichiditate stă la baza practicării decontării plăţilor internaţionale pe bază de clearing, în relaţia dintre anumite ţări. Ea este caracteristică mai ales ţărilor în curs de dezvoltare, cu monedă neconvertibilă sau cu convertibilitate limitată. Lipsa de lichiditate în anumite ţări determină contractarea de către ţările respective a unor datorii externe care duc la îngreunarea dezvoltării acestor ţări.