Managementul riscului în operațiunile de leasing

INTRODUCERE

Economiile şi investiţiile au jucat un rol deosebit de important în orice societate, atât la nivel macroeconomic cât şi la nivelul fiecărei persoane sau agent economic Alegerea căilor celor mai potrivite de economisire şi investiţie se poate dovedi a fi un proces dificil, având în vedere o serie de factori precum multitudinea instrumenetelor disponibile, instabilitatea pe care o traversează anumite pieţe, recesiunea economică, etc.

În aceste condiţii se pune problema alegerii unui instrument de economisire adecvat, care să ofere o păstrare în siguranţa cea mai deplină a acestor economii, dar şi multiplicarea lor în timp, devenind practic dintr-un instrument de economisire unul de investire.

Procesul dinamic de interacţiune a tuturor participanţilor confruntaţi cu o politică de alegere, un proces de selecţie a unui răspuns dintr-un ansamblu de răspunsuri potenţiale reprezinta decizia.

Decizia constă în procesul din care ea rezultă şi care este reprezentat de înfruntarea dintre dimensiunile prezente şi viitoare, proces care simplifică evaluarea câştigurilor / pierderilor posibile, reprezentând o încercare de a investi cu atributul rea1ităţii obiectele prefigurate susceptibile de a satisface trebuinţele

Activitatea desfaşurată a oricărui agent economic în scopul obţinerii unui profit cât mai mare trebuie să se bazeze pe o teorie economică solidă, coerentă, care are menirea să orienteze gândirea, ca şi eforturile materiale, financiare şi umane ale întreprinzătorului. Una din problemele cele mai importante o reprezintă luarea deciziilor care să asigure un rezultat cât mai bun, în concordanţă cu scopul urmărit de agentul economic.

Tipul de piaţă care caracterizează realitatea economică este însă piaţa cu concurenţă imperfectă, dominată de risc şi incertitudine şi care impune agenţilor economici să-şi urmărească şi să realizeze obiectivele propuse prin luarea celei mai bune decizii, ţinând cont de lipsa unor informaţii complete şi sigure.

Aşadar, investiţiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin crearea de noi structuri mai performante, în acord cu opţiunile strategice. de perspectivă ale societăţii.

Investiţiile pentru dezvoltare, considerate ca totalitatea cheltuielilor făcute pentru construirea de noi obiective, dezvoltarea sau modernizarea celor existente, reprezintă o cheltuială certă pentru un viitor care conţine elemente de incertitudine (diminuarea cererii pentru produsele finite, creşterea costurilor pentru materia primă, apariţia unor produse mai performante etc.).

Se pune problema alegerii modalităţii optime de investire, care să corespundă cel mai bine scopurilor şi aşteptărilor celui ce investeşte. Pentru aceasta, asociem fiecărui tip de investiţie (sau plasament) două noţiuni: rentabilitate şi risc. Prin rentabilitate înţelegem nivelul câştigului asigurat de către o investiţie

Riscul este un indicator foarte important de luat în considerare la momentul luării deciziei de investire pe piaţa de capital. Orice investitor consideră că veniturile mari sunt un Iucru pozitiv şi riscul este un lucru rău. Problema este că de obicei, riscul si veniturile merg în tandem, putem spune că sunt chiar direct proporţionale (cu cât riscul este mai mare, cu atât posibilitatea de a câstiga este mai mare). Riscul reprezintă probabilitatea de obţinere a unei anumite rentabilităţi.

Un concept ce trebuie analizat în elaborarea unei strategii de investiţii este diversificarea investiţiilor. Aceasta înseamnă plasarea sumelor disponibile în mai multe instrumente diferite de economisire şi investire, şi/sau în diferite variante ale aceluiaşi tip de instrument (în mai multe acţiuni diferite cotate la bursă sau în titluri la mai multe fonduri mutuale)

Tranziţia la economia de piaţă reprezintă un lung proces de transformare fundamentală pe baza principiilor economiei de piaţă. Perspectiva tranziţiei o reprezintă edificarea unei economii moderne de piaţă.

Pe lângă factorii interni trebuie luaţi în considerare şi cei externi, atât de ordin economic, cât şi politic. Factorii de ordin economic se referă, într-un termen sintetic, la afluxul de investiţii în întreprinderi de tot felul, de la diferite cooperări privind cercetări, proiecte mixte şi terminând cu cumpărări de acţiuni ale firmelor româneşti. Acest lucru depinde, în mare măsură, de impulsul economic intern, de stabilitatea socio-politică internă a ţărilor cu economie de piaţă dezvoltată. Procesul de restructurare rapidă a economiei actuale necesită elaborarea unor programe de dezvoltare la toate nivelurile organizatorice şi alegerea lor pe baza unei analize atente secondate de sisteme de asistare

CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE

DE LEASING

1.1. ISTORICUL LEASINGULUI

Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru, având mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate Prin anii 210, în oraşul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidenţă a acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel exprima ideea că „bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora” — Aristotel, „Retorica”

În forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman „fiducia” se află rădăcinile leasingului: împrumutătorul îşi rezerva pentru garanţia creanţei sale proprietatea unui lucru.

Există o mare asemănare a leasingului şi în special a modalităţii „sale and lease-back” din dreptul roman cu forma arhaică a gajului „fiducia cum creditare” În operaţiunea „fiducia cum creditare”, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanţie a împrumutului primit. La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În practică, datorită necesităţilor economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod frecvent folosinţa bunului vândut.

În epoca modernă, spre sfârşitul secolului al XIX-lea primele operaţiuni care prefigurau leasingul aveau loc în S.U.A. Aparatele de telefon au fost închiriate abonaţilor în 1887 iar acest contract avea să fie denumit „lease” Safe Stores Inc. a cumpărat în anul 1936 un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vîndut imediat unui grup de investitori care la rândul lor l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar, în regim „lease” pe o perioadă îndelungată.