Managementul riscurilor financiar-bancare la Raiffeisen Bank studiu de caz analiza unui credit de investiții solicitat de SC Smb Exim SRL

INTRODUCERE

In contextul actual al anului 2012, riscul de credit are un rol important în activitatea de creditare.

Pornind de la impactulmajor ce-l va avea, în viitor, modul de gestionare al riscurilor financiar-bancare, s-a făcut în aceastălucrare o prezentare şi o analiză a ceea ce înseamnă riscul într-o bancă comercială.

Am ales ca şi exemplu o bancă ce este renumită prin prudenţialitatea de care a dat dovada în activitatea de creditare, şi anume Raiffeisen Bank.

Structura lucrării este prezentata în patru capitole, astfel:

Capitolul I- în acest capitol s-au definit, caracterizat şi clasificat toate categoriile riscurile financiar-bancare.

Capitolul II – s-a încercat o prezentare în amănunt a ceea ce reprezintă cadrul legal privind gestiunea riscurilor bancare

Capitolul III – capitolul cuprinde o scurtă monitorizare a managemetului riscurilor desfăşurat în interirol sistemului bancar.

Capitolul IV – prezinta analiza unui credit de investitii solicitat de SC SMB Exim SRL. Etapele necesare analizei acestui tip de credit, sunt prezentate in acest capitol astfel: prezentarea societatii; tipul de tranzactie ce va avea loc in momentul acordarii, termenele si conditii ce trebuie indeplinite de client; evaluarea financiara si a garantiilor aduse de client; relatiile in care se afla acest client cu grupul RZB; evaluarea riscului ce poate surveni dupa acordarea acestui credit; recomandarile facute de banca; anexele ce stau la baza analizei financiare.

Capitolul I

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR CATEGORII

DE RISCURI BANCARE

1.1 Riscul de credit

Activitatea de creditare reprezintă una dintre cele mai importante activităţi ale unei bănci. De calitatea portofoliului de credit depinde în mare măsură continuarea activităţii profitabile a oricărei societăţi bancare. Orice operaţiune de creditare presupune luarea în considrare a elementelor de risc specifice acestui tip de operaţiune.

Amplificarea solicitărilor şi acordărilor de credite se constituie, în cadrul societăţilor bancare, într-un portofoliu de a cărui calitate depinde de profitabilitatea băncii.Administrarea în bune condiţii a portofoliului de credite presupune evaluarea permanentă a acestuia şi luarea în considerare a factorilor ce contribuie la îmbunătăţirea performanţelor obţinute ca urmare a activităţii de creditare.

Din acest punct de vedere sunt luate în considerare modalităţi de concrete de prevenire a riscurilor din activitatea de creditare, de contracarare a efectelor adverse generate de producerea acestor riscuri şi desigur, de recuperare a creanţelor.

Elementele principale ale creditului – schimbul în timp, participanţii contractuali, sau promisiunea de rambursare, scadenţa, dobânda – constituie elemente de risc asupra cărora se concentrează măsurile de prevenire a riscului creditului.

Considerată ca fiind principala operaţiune bancară, creditarea este apreciată ca fiind un domeniu de alocare şi concentrare permanentă de fonduri.

Întrucât de calitatea portofoliului de credite depindeîn mare măsură obţinerea de profituri sau înregistrarea de pierderi, este evidentă necesitatea controlului permanent al portofoliului de credite. Portofoliul de credite, ca însumare a creditelor acordate şi primite de o societate bancară pe o perioadă determinată, înregistrează în mod frecvent “neperformanţe” care pot duce la pierderi.

Orice activitate de creditare presupune asumarea de riscuri, întrucât nu există, cel puţin până în prezent, o modalitate de eliminare totală a riscurilor, organizarea şi gestionarea cu profesionalism a portofoliului de credite determină, implicit, necesitatea minimizării riscurilor de creditare bancară. Prevenirea riscurilor de creditare presupune analizarea cuatenţie a politicii de creditare, a riscurilor individuale de creditare şi a riscului global.

Desigur, pentru a cunoaşte cât mai bine cum anume pot fi diminuate riscurile rezultate din activităţi de creditare, este necesar să fie luate în considerare principalele categorii de credite.

Din punct de vedere bancar, al împrumutătorului, este obligatorie luarea în considerare a unor aspecte ce ţin de:

a)selecţionarea unor credite sigure, a căror rambursabilitate este maximă;

b)valorificarea fondurilor disponibile prin plasamente;

c)direcţionarea activităţii de creditare către acele domenii în care creditele sunt performante. Desigur, activitatea de creditare, prin politica băncii, este obligatoriu a fi orientată, de la o perioadă la alta, către profitabilitate.

Politica de creditare are în vedere obiective concrete de ordin global sau individual, în funcţie de considerente ce ţin de rentabilitate, impunere pe un anumit segment de piaţă sau stabilire a eforturilor necesare în vederea realizării unei anumite creşteri.