INTRODUCERE CAPIOLUL 1. CONSIDERAŢII DESPRE MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII... 1.1 Definiţie 1.2 Strategii generale de schimbare 1.3 Personalul implicat in dezvoltarea organizaţională 1.4 Rezistenţa la schimbare CAPITOLUL 2. MĂSURI DE PERFECŢIONARE APLICATE SISTEMULUI DE MANAGEMENT 1.1 Arhitectura şi elementele de identitate ale unei organizaţii 1.2 Stilul managerial şi decizia 1.3 Managementul resurselor umane 1.4 Managementul financiar 1.5 Perfecţionarea comunicării organizaţionale 1.6 Perfecţionarea sistemului decizional 1.7 Schimbarea culturii organizaţionale CAPITOLUL 3. MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII LA S.A. FLARO S.A. 3.1 Scurt istoric al firmei S.C. Flaro S.A. - evoluţia companiei 3.2 Analiza diagnostic 3.3 Metoda schimbării organizaţionale la S.C. Flaro S.A CAPITOLUL 4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI BIBLIOGRAFIE
„Managementul este unul din factorii esenţiali care explică de ce o ţară este bogată sau săracă" (Richard Farmer) „Într-o lume în schimbare, organizaţia trebuie să se comporte asemenea unui jucător de tenis: să poată să lovească bine mingea, indiferent cum este aceasta servită de către adversar." (Liz Clark) INTRODUCERE „Schimbarea este însăşi esenţa dezvoltării unei afaceri; ea este inevitabilă. Stabilitatea este o iluzie". „Schimbă-te sau mori” - avertizează T. Peters - noua lume a afacerilor, tot mai marcată de incertitudine şi confuzie Schimbarea presupune ajustarea continuă a vieţii organizaţiei la condiţiile externe din mediul de operare, în paralel cu o creştere a stabilităţii pe plan intern. Acest proces constituie dilema schimbare-stabilitate, care poate fi abordată numai prin existenţa unei viziuni despre viitorul organizaţiei, a sensului de identitate al organizaţiei, a interacţiunii organizaţie-mediu, a unei structuri organizaţionale flexibile, a utilizării tehnologiei avansate şi prin existenţa unui sistem de recompensare a angajaţilor care să reflecte în egală măsură atât priorităţile, valorile şi normele organizaţionale, cât şi nevoile individuale de demnitate şi dezvoltare. La ora actuală, ritmul schimbărilor este tot mai accelerat, iar organizaţiile trebuie să fie pregătite nu numai pentru a răspunde schimbărilor, ci şi pentru a le anticipa. Capacitatea de a face faţă schimbărilor este vitală atât pentru organizaţii cât şi pentru oameni. Principalele probleme tratate în lucrare, sunt: 1.Conceptul de schimbare. Schimbarea în organizaţie sau managementul schimbării. Unde s-a abordat conceptul de schimbare, din punct de vedere ştiinţific şi economico- istoric, nevoia imperioasă de schimbare pentru organizaţiile de astăzi şi care sunt cauzele apariţiei ei. Următoarele subcapitole studiază aspectele (formele, domenii de acţiune) schimbării în organizaţie, cât şi tratarea managementului schimbării ca pe un proces, adică sistemic, folosind mai multe modele pentru exemplificare. - Personalul implicat în dezvoltarea organizaţională Unde s-a abordat prezentarea necesarului de calităţi, cunoştinţe şi aptitudini ale personalului implicat în dezvoltarea organizaţională. 2.Măsuri de perfecţionare aplicate sistemului de management Sunt tratate probleme privind perfecţionarea comunicării organizaţionale, perfecţionarea sistemului decizional precum şi referitor la schimbarea culturii organizaţionale. 3.Managementul schimbării în organizaţia românească. Studiu de caz S.C. FLARO S.A. 4. Concluzii şi propuneri Motivul acestui studiu este analiza evoluţiei unei situaţii, în vederea identificării schimbărilor ce au avut loc, a cauzelor, a efectelor şi pentru a identifica capacitatea de adaptabilitate şi deschidere a firmei. Realităţile lumii contemporane, după o relativă lungă perioadă de peste 50 de ani de pace, evidenţiază o evoluţie deosebit de dinamică atât din punct de vedere politic, dar mai ales, din punct de vedere economic. Din punct de vedere politic anul 1990 a marcat declinul şi practic eşuarea, sistemului comunist, în special datorită enormului decalaj economic faţă de sistemul capitalist. Centralizarea excesivă a elementelor de decizie în toate domeniile vieţii sociale şi, în special în domeniul economic, s-a dovedit deficitară, greoaie şi neproductivă. Ca urmare, un număr mare de ţări care au experimentat, sau au fost nevoite să experimenteze, modelul economic comunist au fost nevoite, sub presiunea puternică a întregii societăţi, să recunoască falimentul acestuia şi, ca urmare, au trecut la reconversia acestuia la un nou sistem. Se constată că şi ţara noastră se găseşte în această categorie, sfârşitul de secol găsind întreaga societate românească sub semnul unei încrâncenate lupte pentru recuperarea decalajului care s-a creat, în această perioadă istorică, faţă de alte ţări europene şi din alte părţi ale lumii. Tranziţia ia o astfel de organizare a presupus, şi presupune şi în continuare, foarte multe probleme de rezolvat, pentru care se caută, cu preţul unor mari privaţiuni, diferite soluţii. Dificultăţile tranziţiei sunt accentuate de caracteristicile acestei perioade când, pe plan mondial, tabloul economic evidenţiază o diversificare şi înnoire rapidă a ofertei de mărfuri, realizată sub impactul progreselor revoluţionare ale ştiinţei şi tehnicii. Realitatea prezintă o mondializare accentuată a pieţelor, proces facilitat de progresele rapide înregistrate în domeniul transporturilor prin desăvârşirea unor mari proiecte în infrastructură, realizarea unei reţele eficiente de autostrăzi şi drumuri modernizate, modernizarea aeroporturilor şi a aparatelor de transport pe calea aerului, precum şi modernizarea porturilor şi a mijloacelor de transport pe apă. Analiza evoluţiei principalilor factori ai competitivităţii evidenţiază următoarele: - până în anii 1950 cel mai important factor a fost realizarea unor produse cu preţuri cât mai mici, pe seama utilizării unei forţe de muncă ieftine (în principal, prin specializarea locurilor de muncă încât să permită utilizarea unui personal cu pregătire redusă, deci şi cu pretenţii de retribuire reduse); - până în anii 1980 preţul produselor a continuat să fie un factor de competitivitate, realizat în această perioadă pe seama automatizării producţiei, reducându-se deci cheltuielile legate de manoperă şi crescând, în acelaşi timp, productivitatea muncii; - după anii 1980 apar noi factori importanţi de competitivitate şi anume calitatea produselor şi respectiv capacitatea de adaptare la cerinţele pieţei în condiţiile unei puternice intensificări a concurenţei au crescut exigenţele clienţilor şi, ca urmare, în aceste condiţii, au rezistat doar întreprinderile care au putut asigura flexibilitatea necesară pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor privind structura sortimentală şi specificaţiile sporite cerate produselor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
