Managementul Serviciilor Sociale Destinate Familiilor Monoparentale

Argument

Interesul pentru această temă a apărut observând că în ultima perioadă familia a suferit foarte multe schimbări la nivelul structurii şi dimensiunii acesteia precum şi la nivelul diviziunii rolurilor în cadrul familiei. Astfel de schimbări au condus la apariţia familiei monoparentale aceasta fiind o structură familială asimetrică, formată dintr-un părinte şi copilul (copiii) său (săi) din diferite motive (decesul unuia din părinţi, divorţ, abandonarea familiei de către unul din părinţi etc).

Lucrarea este alcătuită din două părţi, una teoretică în care găsim următoarele capitole: „Serviciile sociale”, „Managementul organizaţional” şi „Familia monoparentală” şi o parte aplicativă denumită „Probleme manageriale în asistenţa socială a familiei monoparentale”. În primul capitol m-am ocupat de prezentarea serviciilor sociale, acestea fiind definite ca ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii. Considerând ca fiind necesar, tot în cadrul acestui capitol am introdus şi o scurtă tipologie a serviciilor sociale acestea fiind clasificate în servicii de asistenţă socială din care fac parte serviciile cu caracter primar şi serviciile specializate şi servicii de îngrijire socio-medicală. Şi pentru ca acest capitol să fie complet şi în concordanţă cu tema aleasă în ultima parte am introdus o descriere a serviciilor sociale de protecţie a familiei şi copilului în România.

Capitolul doi al lucrării „Managementul organizaţional” defineşte termenul de management, încă de la apariţia acestuia, fiind considerat deopotrivă o ştiinţă, o artă şi o profesie. În cadrul acestui capitol am adus la cunoştiţă de asemenea despre originile managementului, acesta existând încă din toate epocile însă istoria restrânsă al acestui domeniu aparţinând ultimilor decenii, înregistrându-se progrese substanţiale în decursul evoluţiei acestei ştiinţe. Tot aici sunt prezentate procesele şi relaţiile de management care pot contribui la o bună funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială. Procesele de management din cadrul unei organizaţii sunt caracterizate prin faptul că o parte a forţei de muncă acţionează asupra celeilalte părţi în vederea armonizării acţiunilor, cu scopul realizării obiectivelor stabilite. Relaţiile de management fiind relaţii interumane, formalizate, necesare bunei desfăşurări a preceselor de management. Acestea sunt definite ca raporturile ce se stabilesc între componenţii unei organizaţii, în cadrul proceselor de previziune, organizare, antrenare şi control-evalare. În conceperea şi realizarea sistemului managerial trebuie să se ţină seama de elementele specifice fiecărei instituţii de asistenţă socială.

Capitolul trei „Familia monoparentală” prezintă familia monoparentală şi problemele prin care trec atât copiii cât şi părinţii care fac parte din astfel de familii. Având în vedere că toate familiile fericite sunt la fel în schimb fiecare familie nefericită este nefericită în propriul ei fel, aşa şi familiile monoparentale sunt nefericite în primul rând din cauza faptului că lipseşte un părinte din structura familiei. Acestea pot fi considerate un tip special de familie din diferite motive cum ar fi cel care susţine că aceşti copii în viaţa cărora se află un singur părinte au adesea de dus propria lor luptă, ei trebuind să se lupte cu puternicele sentimente apărute în urma plecării neaşteptate a unui părinte sau a decesului acestuia, în cazul multor tineri, absenţa unuia din părinţi având un efect negativ profound. Părinţii singuri trec şi ei prin momente dificile precum sunt stările de negare şi respingere a noilor roluri, afectând calitatea relaţiei cu copiii şi fiind nevoiţi să apeleze la specialişti pentru a putea trece cu bine peste momentele grele din viaţa lor şi pentru a se putea simţi din nou fericiţi sau împliniţi.

În partea a doua a lucrării, şi anume, în capitolul patru, numit „Probleme manageriale în asistenţa socială a familiei monoparentale”, m-am ocupat de prezentarea Fundaţiei Hecuba din Iaşi, identificând problemele manageriale cu care se confruntă această instituţie, pentru că, aşa cum familiile monoparentale întâmpină probleme în decursul vieţii, la fel şi instituţiile de asistenţă socială care acordă servicii acestui tip de beneficiari, se pot confrunta cu unele probleme manageriale mai mult sau mai puţin vizibile sau discutate, chiar încă din momentul înfiinţării acestora. Astfel analiza managementului organizaţional ne poate ajuta să descoperim eventuale probleme, majore sau minore, care ar putea afecta, mai mult sau mai puţin, calitatea serviciilor oferite de aceste instituţii.

Ţelul acestei lucrări este de a pune în evidenţă situaţia familiei monoparentale, care de multe ori este considerată o abatere de familia normală, dar şi de a identifica problemele de tip managerial cu care s-ar putea confrunta instituţiile de asistenţă socială care acordă servicii acestor familii.

Capitolul 1. Serviciile Sociale

1.1 Definiţii ale serviciilor sociale

La jumătatea secolului al XIX-lea, toate ţările din Europa au recunoscut necesitatea intervenţiei statului pentru a garanta bunăstarea populaţiei. Astfel, au început să fie experimentate sisteme bazate pe cotizaţiile lunare plătite de angajaţi şi angajatori, care au avut în vedere acordarea se servicii de asistenţă socială şi prestaţii în bani, în funcţie de nevoile asistaţilor, adică ale persoanelor care se confruntă, temporar, cu situaţii critice.

Toate ţările membre ale Uniunii Europene acordă servicii de asistenţă socială şi prestaţii în bani persoanelor aflate în situaţii deosebite, greu de depăşit prin eforturi proprii. Starea de fapt este influenţată negativ de dezechilibrul provocat de perioada de tranziţie economică şi de constrângerile la care trebuie să răspundă guvernul fiecărei ţări în parte, cum sunt:

- îmbătrânirea populaţiei şi creşterea numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită îngrijire;

- creşterea cheltuielilor în susţinerea acţiunilor sociale;

- creşterea şomajului, respectiv diminuarea populaţiei active care, prin cotizaţii plătite de angajaţi şi angajatori, susţine finanţarea sistemului de protecţie socială, în general;

- schimbările din cadrul familiilor ca urmare a încadrării în muncă a femeilor, care au avut un rol important în îngrijirea vârstnicilor şi a copiilor;

- instalarea sărăciei ca urmare a scăderii bunăstării, ceea ce conduce la nevoi suplimentare în contextul restricţiilor bugetare.