Introducere p.2 Capitolul I. Marketing ecologic - Noţiuni teoretice p.4 1.1 Noţiuni de markting ecologic p.4 1.2 Obiective marketing-ului ecologic p.6 1.3 Markting-ul ecologic, markting-ul viitorului p.7 1.4 Ecologie şi dezvoltare durabilă p.9 1.5 Managementul de produs ş strategiilor ecologice p.10 1.6 Ecologizarea. Etapele de viaţă a produsului p.10 1.7 Conştiinţa ecologică p.11 1.8 România: Trecut, prezent şi viitor ecologic p.12 1.9 Impactul problemelor ecologice asupra firmelor... p.14 Capitolul II. Premise pentru dezvoltarea Marketing-ului ecologic în organizaţii p.16 2.1 Responsabilitatea socială a organizaţiei p.16 2.2 Obţinerea sustenabilităţii p.22 Capitolul III. Cercetare cantitativă în vederea evaluării eficienţei campaniei “Earth Hour – Lasă Pământul să respire” în Bucureşti p.24 3.1 Metodologia cercetării p.24 3.2 Analiza şi interpretarea datelor p.26 a. Analiza univariabilă p.26 b. Analiza bivariabilă p.35 Concluzii şi recomandări p.36 Anexa 1 p.38 Anexa 2 p.42 Anexa 3 p.46 Anexa 4 p.47 Bibliografie p.49
Introducere Cunoaşterea naturii fără înţelepciune a adus ignoranţa faţă de riscurile alterării ei şi asupra căreia se atrage astăzi atenţia. Echilibrul om-mediu a fost rupt de progresul tehnologic, de dezvoltarea economică şi de explozia demografică. Al Gore vorbea, în acest sens, de un holocaust ambiental, prin ceea ce Popper consideră drept efect al desconsiderării naturii şi anume pierderea sentimentului de pietate pentru natură. Cât timp calitatea vieţii umane depinde de mediul său natural de existenţă, de mediul artificial pe care omul şi l-a creat şi de relaţiile dintre oameni (poluarea moral-anomica fiind considerată mai gravă decât poluarea naturii şi care devine mai rapidă decât poluarea mediului) criza ecologică, bomba invizibilă, se manifestă prin violenţă asupra naturii, inclusiv asupra omului, ca şi inhedonismul omului pe seama naturii inclusiv pe seama semenului său. Aşa numitul, după unii, fascism verde, trebuie eliminat prin conştientizarea omenirii că noua ordine mondială va fi ecologică sau nu va fi. Ceea ce Lorenz a numit neofilia societăţii de consum consecutivă întrecerii economice a omului cu sine însuşi a făcut ca omenirea civilizată să se ameninţe singură cu ruina ecologică, uitând că mâna omului face parte din natură şi că înstrăinarea faţă de natură va determina abrutizarea etică şi estetică a omului. Conceptul Kantian dea autodeterminare morală că şi acel de autonomie şi demnitate umană, a fost, în realitate, pentru Adorno, un proiect de dominare a omului asupra naturii care a dus la deriva sa actuală de rupere a relaţiei dintre natură şi cultură şi chiar la pierderea capacităţii omului de a reflecta asupra riscurilor ce le creează naturii şi lui însuşi. Manifestările crizei ecologice actuale constau în epuizarea resurselor naturii şi creşterea vitezei de dispariţie a speciilor de plante şi animale(dispariţia spaţiilor de biocenoză) , în poluarea care încălzeşte planeta şi distruge stratul de ozon şi în suprapopulaţie, densitatea sa făcând omul incapabil de a percepe chipul semenului său datorită anonimatului, depersonalizării relaţiilor afective şi agresivităţii inevitabile. Ori, proprietatea structurată a sistemelor vii sunt circuitele homeostazice inerente evoluţiei lor, astfel că, lumea se întreabă ce se va întâmpla când ţările subdezvoltate vor ajunge la nivelul celor dezvoltate şi cum se vor rezolva decalajele lumii actuale dintre bogăţia restrânsă şi sărăcia extinsă, dintre creşterea populaţiei pe seama ţărilor subdezvoltate şi îmbătrânirea populaţiei în ţările dezvoltate şi când, inevitabil, resursele naturii faţă de creşterea populaţiei se vor epuiza. Aspectele concrete ale crizei ecologice fac obiectul nenumăratelor cercetări şi publicaţii. Poluarea este considerată esenţa crizei ecologice, deoarece, ceea ce este fără suflet, natura, este mai uşor de distrus şi deoarece maximizarea profitului nu are obstacole dar devine obstacol real în reconcilierea omului cu natura (Maria Furst) cât timp, pulsiunea distructivă, după Freud, este inerenţa omului. Faptul că nu există energii nepoluante, plasează lumea şi dezvoltarea la o serioasă răspântie. Deşertificarea solului şi distrugerea stratului său fertil (a humusului) manifestată prin scăderea productivităţii agricole, apoi moartea pădurilor şi scăderea resurselor subsolului într-o civilizaţie bazată pe hidrocarburi (a căror rezerve ajung pentru maximum 250 de ani) sunt un alt aspect al crizei ecologice actuale. Acumularea deşeurilor ca preţ plătit pentru dezvoltarea tehnologică, depăşeşte capacitatea de degradare a naturii ori acestea sunt nebiodegradabile, ceea ce este considerat drept faţă întunecată a consumului, omul fiind singura fiinţă ce poluează peste funcţia sa biologică. Penuria şi poluarea apei şi mentalitatea că apa e încă un bun nelimitat şi fără valoare, ca şi poluarea atmosferei care este cea mai fragilă la poluare, întregesc imaginea ştiinţifică a crizei ecologice actuale. În sfârşit, suprapopulaţia care depăşeşte pragul zero de înlocuire a generaţiilor este cunoscută ca derivă demografică actuală de la care nu exceptează nici România. Stabilizarea populaţiei printr-o creştere zero (7 miliarde în 2015) este greu de rezolvat, cât timp, din creşterea populaţiei se face pe seama ţărilor sărace şi cât timp, fertilitatea, migraţia si dependenta economică a celor pasivi faţă de cei activi este greu de realizat. Drepturile omului de a aduce pe lume numărul de copii doriţi şi momentul aducerii lor (copii opţionali) ar trebui să fie ajutate de societate ca singură opţiune fundamentală a reproducerii şi a sănătăţii ei. Intr-acelasi timp, natalitatea negativă a României care în trecut a pus natalitatea înaintea familiei prin introducerea represiunii într-un fenomen pur biologic, apare ca un lucru incompatibil timpurilor actuale. În esenţă, criza ecologică ce ameninţa integritatea creaţiei divine are origini biblice prin aceea că a dat pământul în stăpânirea omului şi acesta a încălcat sensul de sacrament al naturii, a încălcat adevărul că frumuseţea esenţei lui Dumnezeu este dezvăluită de frumuseţea naturii. Din acest motiv, Carta mondială a naturii consacră adevărul că umanitatea şi civilizaţia fac parte din natură iar legile consacră, la cel mai înalt nivel, dreptul omului la mediu sănătos, drept pentru care statul trebuie să ia toate măsurile de protecţie a naturii şi trebuie să-l recunoască şi generaţiilor viitoare. În cadrul unei organizaţii, marketingul este funcţia de creare, comunicare şi livrare către clienţi a valorii produsului de bază al companiei sprijinind, astfel, vânzarea. Marketingul are o zonă de acţiune referitoare la produs şi o zonă de acţiune referitoare la imagine. Marketingul de produs controlează produsul de la concepere, lansare până la faza de sfârşit de viaţă şi, eventual, înlocuite cu un alt produs, controlând produsul atât calitativ (modificări aduse de-a lungul duratei de viaţă în funcţie de informaţiile de pe piaţă), cât şi cantitativ – market share. Marketingul de imagine reprezintă acele activităţi care creează notorietatea produsului prin brand sau marcă, folosind acţiuni de publicitate şi PR. (ro.wikipedia.org/wiki/Marketing, 2013).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
