Medicația hepato-biliară

ARGUMENT

MOTTO:

”Sănatatea reprezintă comoara cea mai de preț și cea mai ușor de pierdut.

Totuși cea mai prost pazită”

R.Augier

Fiecare om trebuie să participe, permanent și în cunoștință de cauză, la îngrijirea bunului său cel mai de preț - sănătatea.

Am ales ca temă a lucrării: “Medicația hepato-biliară”, ca urmare a stilulului de viața nesănătos la care trebuie să facem fața în contemporaneitate.

Stilul de viața și-a pus amprenta și în modul în care ne hrănim. Semipreparatele, fast-food-urile, grăsimile, alimentele care la prima vedere ne ajută să trecem rapid peste mesele importante, dar și poluarea mediului înconjurător în care trăim, ne încarcă organismul cu toxine, determinându-ne la un moment dat să apelăm din ce în ce mai des la medicamente a căror utilizare abuzivă se resfrange asupra ficatului nostru. Din cauza modului de nutriție, a conservanților, stabilizatorilor, coloranților alimentari și a E-urilor în general, ficatul este agresat din ce în ce mai mult, acesta fiind că un filtru pentru organismul uman.Astfel, afecțiunile hepato-biliare au devenit comune.

Lucrarea de licență este structurată în trei părți distincte:

Primul capitol al lucrării transpune aspecte privind Anatomia și fiziologia ficatului și a căilor biliare, prin noțiuni privind aparatul digestiv, prezentarea anatomiei ficatului, a funcțiilor ficatului, a căilor biliare extrahepatice, a bilei și a rolulului ei în organism.

Capitolul II vizează afecțiunile aparatului hepato - biliar: hepatita, litiaza biliară, angiocolita, dischinezia biliară, colecistita.

Iar, cel de-al treilea capitol, este rezervat medicației aparatului hepato-biliar: medicamente coleretice, medicamente colecistokinetice, plante medicinale hepatoprotectoare.

Lucrarea mai cuprinde de asemenea concluzii și referințe bibliografice.

CAPITOLUL I: ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FICATULUI ȘI

A CĂILOR BILIARE

1.1. Noțiuni privind aparatul digestiv

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care au că funcții de o importanță deosebită - digestia și absorbția principiilor alimentare și concomitent eliminarea reziduurilor neasimilabile ale alimentelor ingerate.

Organele aparatului digestiv compun un tub de calibru diferit în variile sale segmente, formând tubul digestiv, respectiv canalul alimentar și glandele anexe formate din glandele salivare, ficatul și pancreasul.

Tubul digestiv are o structură unitară, fiind compus pe toată întinderea sa din patru tunici:

- mucoasa,

- submucoasa,

- musculara

- adventice

Aparatul digestiv se împarte în două segmente :

a) Cefalic, compus din cavitatea bucală cu glandele anexe și faringele. În această parte alimentele sunt prinse de buze, dinți și limba, sunt triturate, lubrifiate de salivă și transportate în segmentele inferioare prin deglutitie. Organele olfactive și gustative reglează compoziția chimică a alimentelor.

b) Truncal, include zona de la originea esofagului până la anus:

- esofag,

- stomac,

- intestin subțire,

- intestin gros.

- Cavitatea bucală, despărțită de fosele nazale prin bolta palatină. Comunică anterior cu exteriorul prin orificiul bucal și posterior cu faringele. În cavitatea bucală sunt limba și dinții. Limba - un organ musculo-fibros acoperit de mucoasă, cu roluri importante în procesele de masticație și deglutiție, în vorbire, în perceperea gustului alimentelor, cu sensibilitate la tact, presiune, cald, rece și durere. Dinții - formațiuni osoase dure, inplantate în alveolele dentare, adaptate pentru tăierea, zdrobirea și măcinarea alimentelor; totodată, au rol în vorbire, în pronunțarea unor consoane. La dentiția provizorie formula dentara este: incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2; la cea definitivă este: incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2, molari 3/3.