Mediul de Securitate în Spațiul de Interes Strategic al României

INTRODUCERE

Mediul de securitate, amplu monitorizat, analizat şi cu instituţii dedicate pentru previzionarea evoluţiilor acestuia, pare a fi căpătat trăsături care acum două decade păreau derizorii şi nesemnificative în influenţarea acestuia. Lucrarea de faţă intenţionează prezentarea unor asemenea trasături, minore în aparenţă, dar cu influenţe majore asupra mediului de securitate în spaţiul de interes strategic al României, respectiv repolarizarea politică pe considerente economice, colapsul economic, ca sursă a colapsului societăţilor, şi ambiţiile politice ale unor lideri, ca motoare generatoare de reorientare totală a politicilor tradiţionale ale unor state.

Mediul de securitate a fost analizat, definit şi caracterizat în mod constant, seminariile şi conferinţele cu această temă fiind multiple, la toate nivelele (internaţional, regional, naţional, dar şi strategic, operativ şi tactic), marea majoritate a acestora fiind finalizate cu articole sau cărţi tematice, frumos aranjate şi cu concluzii logice, eventual cu propuneri de abordare a trăsăturilor actuale ale mediului de securitate. Ceea ce lipseşte cu desăvârşire din modul de abordare a mediului de securitate actual este rezultatul practic al tentativelor de influenţare pozitivă a acestuia, lucru pe care îl consider a fi nimic altceva decât rezultatul unei superficiale analize a tendinţelor de evoluţie a mediului de securitate internaţional sau lipsa unei motivări suficiente pentru evitarea situaţiilor de criză a căror victime sunt, cel mai adesea, populaţiile sărace şi neimplicate militar ale societăţilor nedezvoltate social şi economic.

Interdependenţa crescândă dintre state şi globalizarea sunt fenomene care influenţează atât modul de conceptualizare a securităţii cât şi politica de securitate, ca ansamblu de măsuri practice pentru realizarea securităţii.

Organizaţiile internaţionale de securitate, precum O.N.U. sau C.S.C.E. (O.S.C.E. după 1995) au promovat conceptul de securitate,ca aceea de” securitate colectivă“, care are la bază ideea cooperării dintre state în direcţia coordonării eforturilor de securitate pentru atingerea unui scop comun: securitatea globală. După sfârşitul războiului rece, securitatea colectivă a devenit un concept cheie, inclusiv N.A.T.O. mutându-şi abordarea strategică de la „apărare colectivă“ către „securitate colectivă“.

„ Sarcina de a defini noi concepte de securitate în Estul Europei este mai complicată acum pentru că percep provocările la adresa securităţii ca fiind de natură internă.Majoritatea percep ca probleme de securitate deschiderea graniţelor care duce foarte des la imigraţie ilegală sau trafic, crima organizată, forţe poliţieneşti ineficiente şi corupţie la nivel guvernamental“.

Globalizarea relaţiilor economice internaţionale evoluează astăzi în acelaşi timp cu fragmentarea şi regionalizarea politicii de securitate.Indivizii şi naţiunile sunt astăzi martorii unor eforturi de regionalizare a relaţiilor politice şi de securitate.In ultimul deceniu au fost vehiculate noi concepte ale securităţii internaţionale.

Dintre acestea, securitatea cooperativă şi securitatea comună sunt două dintre cele mai frecvent utilizate, completând conceptele tradiţionale de „securitate colectivă“, „apărare colectivă“ şi „încredere reciprocă“. Acestea din urmă se centrează asupra teritorialităţii statului şi pun în relief dimensiunea militară a (in) securităţii şi ameninţării.

În noua eră a globalizării securitatea a fost promovată de către organizaţiile multilateral cum ar fi O.N.U. sau O.S.C.E.

„În cazul în care interesele naţionale ale României vor fi ameninţate sau securitatea statelor aliate va fi afectată, inclusiv prin apariţia de conflicte între state, Armata trebuie să fie pregătită să acţioneze atât împotriva ameninţărilor convenţionale, cât şi a celor asimetrice, independent sau în cadrul Alianţei,,