Mesajul Subliminal din Publicitate

Cuvânt înainte

Acest proiect reprezintă un demers analitic al publicităţii subliminale. Sintagma

publicitate subliminală se află în conştiinţa publicului, fapt care nu poate fi etichetat

doar drept capriciu, sau cel puţin nu doar un capriciu al memoriei sociale. Provocarea pe care o lansează acest concept de publicitate subliminală este dublă: pe de-o parte exprimă noile probleme şi dimensiuni pe care le implică astăzi comunicarea de masă, iar pe de altă parte posibilitatea devenită probabilitate de influenţare a comportamentului unei persoane fără ca aceasta să conştientizeze, într-un cuvânt: manipulare.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, înglobând de la abordarea comunicării şi a istoricului acesteia până la cele trei dimensiuni esenţiale ale publicităţii subliminale: dimensiunea psiho-comunicaţională, dimensiunea juridică, dimensiunea publicităţii. Relevantă pentru demersul nostru este relaţia care se poate stabili între publicitatea subliminală şi manipulare. Vom observa că manipularea şi publicitatea subliminală se aseamănă prin absenţa conştientizării mesajelor şi intenţiilor reale ale actorilor şi se deosebesc prin modalităţile şi mecanismele de a-şi servi scopul.

Deşi practicile manipulative clasice nu ar fi atât de permisive în includerea uneia noi, totuşi publicitatea subliminală poate fi privită drept o tehnică „neoclasică” a procesului de manipulare, constituind alături de zvon, dezinformare, intoxicare şi propagandă o armă informaţională impotriva căreia noi toţi va trebui să ne apărăm.

CAPITOLUL I

COMUNICARE ŞI PUBLICITATE – DEFINIŢII ŞI INTERPRETĂRI

1.1. Conceptul de comunicare.

Comunicarea reprezintă un proces de transmitere a unui mesaj de la o sursă catre o destinaţie, folosind un anumit cod şi un anumit canal. Comunicare vine din latinescul „communis”, care înseamnă „a fi în relaţie”, „a pune în comun”. Verbului a comunica i se dau sensuri precum: a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune. Comunicarea presupune utilizarea unor simboluri, orice gest, semn sau cuvânt, orice manifestare, de orice natură, având caracterul unui stimul căruia îi poate fi asociată o semnificaţie.

Procesul de comunicare se poate declanşa şi atunci când emiţătorul nu are, în mod conştient, intenţia de a comunica. De exemplu, un gest involuntar poate trăda un sentiment, un gând sau o dorinţă. Chiar dacă emiţătorul nu a avut intenţia de a transmite un mesaj, odată ce receptorul sesizează gestul, asociindu-i o anumită semnificaţie, comunicarea s-a produs. Comunicarea se realizează cu un scop, fiind subordonată intereselor conştiente sau inconştiente ale emiţătorului.

Comunicarea poate fi definită ca fiind o funcţie socială, o distribuţie a elementelor comportamentului sau un mod de viaţă alături de existenţa unui set de reguli. Comunicarea nu este răspunsul însusi, dar este, într-un mod esenţial, un set de relaţionari bazate pe transmiterea unor stimuli şi evocarea răspunsurilor. Sociologul Colin Cherry afirma că, comunicarea reprezintă „Modul fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup.”