Cuprins

CAPITOLUL 1. Surse de poluare şi metode de prevenire. 5
1.1 Surse de poluare şi poluanţi ai solurilor. 8
1.2 Surse de poluare a solului. 9
1.2.1 Poluarea solului prin lucrări de excavare la zi. 9
1.2.2 Poluarea solului cu halde, depozite,iazuri. 10
1.2.3 Poluarea solului cu îngrăşăminte chimice şi pesticide. 11
1.2.4 Poluarea solului cu substanţe poluante din atmosferă. 13
1.2.5 Poluarea solului cu metale grele. 13
1.2.6 Poluarea solului prin sărăturare. 16
1.2.7 Poluarea solului prin compactare. 16
1.2.8 Poluarea solului prin dejecţii animale. 17
1.2.9 Poluarea solului prin eroziune şi alunecare. 17
1.2.10 Poluarea solului prin acidifiere. 18
1.3 Prevenirea poluării solului. 19
1.3.1 Prevenirea poluării solului, ca urmare e degradării stării fizice. 20
1.3.2 Prevenirea poluării solului datorită acidifierii. 20
1.3.3 Prevenirea poluării solului datorită dereglării regimului de nutriţie. 20
1.3.4 Prevenirea poluării solului datorită irigaţiilor. 21
1.3.5 Prevenirea poluării chimice, biologice şi radioactive ale solului. 21
CAPITOLUL 2.Cadrul legislativ al strategiei protecţiei solului. 22
2.1 Legislaţa naţională. 22
2.2 Strategie pentru protecţia solurilor. 29
2.3 Instrumente pentru realizarea obiectivelor strategice. 30
2.4 Legislaţia europeană. 31
CAPITOLUL 3. Situaţia siturilor industriale afectate la nivel naţional şi european. 38
3.1 Situatia siturilor industriale afectate la nivel national. 38
3.2 Repartizarea siturilor contaminate pe tipuri de activităţi cu efecte poluante. 40
3.3 Inventarul siturilor contaminate. 40
3.4 Situaţia siturilor industriale afectate la nivel european. 43
CAPITOLUL 4. Efectele poluării solurilor şi activităţi destinate remedierii acestora. 45
4.1 Metale grele şi influenţele lor asupra sănătăţii omului. 47
4.2 Faze operaţioanle ale intervenţiilor de remediere. 52
4.3 Punerea în siguranţă. 52
4.4 Investigaţii preliminare. 54
4.5 Colectare date specifice despre sit. 54
4.6 Caracterizare. 55
4.7 Remediere. 56
CAPITOLUL 5. Metodologie de gestionare a siturilor şi solurilor poluate. 58
5.1 Noţiuni privind tehnologiile de depoluare a solurilor. 61
5.1.1 Aspecte cu privire la migrarea poluanţilor în zona nesaturată a solurilor. 61
5.1.2 Criterii de clasificare a metodelor de depoluare a solurilor. 62
5.1.3 Tehnologii de depoluare după locul de aplicare al tehnologiei de depoluare. 62
5.1.4 Tehnologii de depoluare a solurilor după principiile tehnice. 63
5.1.4.1 Tehnologii fizice de depoluare. 63
5.1.4.2 Tehnologii chimice de depoluare. 68
5.1.4.3 Tehnologii tehnice de depoluare. 70
5.1.4.4 Tehnologii biologice de depoluare. 71
5.2 Ameliorarea solurilor cu metale grele. 73
5.3 Ameliorarea solurilor poluate cu reziduuri petroliere. 74
5.4 Tehnologii de ameliorarea a solurilor poluate cu reziduuri petroliere. 75
CAPITOLUL 6. Testarea experimentală şi depoluarea solului din locaţia Laminorul 4 SA Brăila. 77
6.1 Tehnici de investigare utilizate. 77
6.2 Determinarea nitraţilor- Principiul Metodei. 80
6.3 Determinarea fosfaţilor- Principiul Metodei. 81
6.4 Determinarea hidrocarburilor ( uleiuri, produse petroliere). 83
6.5 Determinarea pH-ului- Principiul Metodei. 85
CAPITOLUL 7. Concluzii. 89
Bilbliografie. 91

Extras din licență

Epiderma vie a Pământului

Solul este un corp viu minunat. El reprezintă suportul vieţii omeneşti şi a bunăstării. Acesta oferă ancorare rădăcinilor, reţine apa îndeajuns ca plantele să se poată folosi de ea, şi stochează nutrienţii care menţin viaţa – în lipsa acestor calităţi Pământul ar fi la fel de steril ca şi planeta Marte. Solul este mediul de viaţă pentru nenumărate microorganisme, ce desfăşoară multiple transformări biochimice, începând de la fixarea azotului atmosferic până la descompunerea materiei organice a organismelor moarte. Solul adăposteşte animale microscopice, dar şi râme, furnici şi termite. De fapt, o mare parte a biodiversitătii terestre se găseşte în sol şi nu deasupra lui. Toata această activitate biologică contribuie la “fabricarea” solului: solul nu există fără viaţă şi nici viaţa nu poate exista fără sol.

Prin urmare, oamenii nu numai că se hrănesc şi se îmbracă pornind de la sol, dar şi construiesc pe el. Solul nu este la fel peste tot, marea diversitate a modului de viaţă, a construcţiilor, a modului de ocupare a spaţiului reflectă extraordinara diversitate a învelişului pedologic şi a relaţiilor dintre oameni şi sol.

”Solul este cu adevarat remarcabil”

SURSE DE POLUARE ŞI METODE DE PREVENIRE

Introducere

Solul este stratul de la suprafaţa pământului, afânat, moale, friabil, care împreună cu atmosfera constituie mediul de viaţă al plantelor.

Solul s-a format din roci, sub influenţa factorilor pedogenetici: clima, microorganisme, vegetaţie, relief. Transformările rocilor în timp au fost profunde, astfel încat solul apare ca un corp natural, distinct, deosebit de roca mamă. Durata de generare este mare, astfel încat pentru a se forma pe cale naturala 3 cm de sol sunt necesari 300-1000 de ani, iar pentru 20 cm de sol, 7000 de ani.

Compoziţia solului este dată de: substanţe minerale rezultate din degradarea şi alterarea rocilor şi mineralelor, ca de exemplu: SiO2, FeOx, CaCO3, CaSO4; substanţe organice specifice, produse prin transformarea chimică a resturilor vegetale. De exemplu: acizi humici, celuloza, hemiceluloza, aldehide, alcooli, fenoli, grăsimi, aminoacizi, albumine. Resturile vegetale şi animale se descompun sub influenţa microflorei şi microfaunei existente în sol, în compuşi simpli (CO2, H2O, NH3), din care microorganismele sintetizează compuşi organici.

Compoziţia solului recoltat de pe 1 ha (aproximativ 100 t) este următoarea : rădăcini 2-6 %, microorganisme 1-2 %, substanţe minerale 8-12 % , substanţe organice 80-85 % .

Solul conţine un ansamblu complex de micro şi macroorganisme, aflate într-un echilibru biologic, care acţionează asupra compuşilor. Astfel, macrofauna aerează solul, îl structurează, îi îmbunătăţeşte fertilitatea. Microorganismele (bacterii, alge verzi) transformă compuşii carbonului în CO2 şi CH4, amoniu în nitraţi, sau azot, iar alte microorganisme fixează azotul atmosferic. Ciupercile ajută absorbţia apei şi a microelementelor în rădăcini. Tot microorganismele descompun unele substanţe poluante, inclusiv pesticidele şi fertilizanţii, dar nu în totalitate.

Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare şi alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunţire şi dispersare al rocilor şi mineralelor în fragmente mai mici, sub influenţa temperaturii, apei, vântului, gravitaţiei şi vieţuitoarelor. Procesul este irevesibil.

Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile şi mineralele sub acţiunea apei, acizilor minerali sau organici şi ai sărurilor. Degradarea şi alterarea acţionează simultan.

În prezent, şi în România, gospodărirea şi asigurarea unor condiţii de calitate bună a solurilor, a devenit o problemă majoră în contextul alinierii ţării noastre la standardele şi cerinţele impuse pe plan mondial în ceea ce priveşte protecţia mediului şi a resurselor naturale.

De asemenea, poluarea solului cu produse petroliere, face parte dintre cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani, având în vedere ritmul tot mai accelerat şi intensiv de folosire a acestor substanţe (specific ţărilor în curs de dezvoltare) pentru satisfacerea nevoilor de energie. Se observă că atât în România cât şi în lume în fiecare an se raportează o multitudine de deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în ape, ceea ce cauzează probleme economice, sociale şi de mediu. Asigurarea protecţiei calităţii solurilor, ca mijloc de creştere a resurselor de sol, cât şi pentru protecţia mediului înconjurător, prevede printre altele utilizarea unor procedee şi tehnologii de depoluare menite să neutralizeze sau să blocheze fluxul de poluanţi şi care să asigure eficienţa dorită şi aplicarea legislaţiei privind protecţia calităţii solului.

Fig. 1.1 Factorii ce definesc calitatea solului

Metodele convenţionale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere se aplică cu succes la scară internaţională, însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenţi lichizi sau gazoşi ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăţi de monitorizare şi control, costuri ridicate de capital şi operare. Dezavantajele menţionate, corespunzătoare tehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare la nivel naţional, în condiţiile economice actuale ale României. Pe plan mondial se observă tendinţa de dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine şi eficiente, care să asigure prin aplicarea lor în-situ blocarea migrării poluanţilor din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate, distrugerea poluanţilor şi refacerea cadrului natural. Cercetările realizate de Choi H. şi Cloud R.M. /1992/, Schatsberg P. /1971/, subliniază faptul că metoda folosirii sorbenţilor în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă şi nu prezintă riscuri pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propagării şi dispersiei contaminanţilor.