Metode de organizare a activității administrative și eficiența lor

Cuprins licență Cum descarc?

Capitolul I. Evoluția administrației în plan organizațional și instituțional 2
1.1. Administrația ca structură sau mod de organizare 2
1.2. Administrația publică abordată in accepțiunea de instituție 6
1.3. Utilitatea metodelor de organizare a activității administrative în contextul realizării sarcinilor instituționale 9
Capitolul II. Tipologia metodelor de organizare a activității administrative 17
2.1. Considerații generale 17
2.2. Metoda ședinței 22
2.3. Metoda colectării datelor 26
2.4. Metoda repartizării lucrărilor și funcționarilor în instituțiile publice 30
2.5. Metoda utilizării de formulare tipizate 33
Capitolul III. Aplicabilitatea metodelor de organizare a activității administrative la Primaria Nereju. Studiu de caz 35
3.1. Misiunea Primăriei Nereju în condițiile descentralizării administrative 35
3.2. Circuitul organizatoric în cadrul proiectelor implementate de Primăria Nereju 38
3.3. Deficiențe constatate în plan organizatoric și soluții de remediere 40
Concluzii si propuneri 44
Bibliografie 49

Extras din licență Cum descarc?

Capitolul I
Evoluția administrației în plan organizațional și instituțional
Ca fenomen social, organizarea administrației publice apare odata cu statul si poate fi considerată o concretizare a acestuia. În limbajul actual este evidențiată adesea ideea conform carei administrația publică reprezintă imaginea unei țări: „Istoria omenirii, de altfel, este istoria guvernării și administrării popoarelor.” 
Sistemul administrației publice este organizat in orice stat astfel încât să reprezinte și să evidențieze activitatea prin care sunt duse la îndeplinire interesele generale ale statului sau ale unei colectivități distincte ale acestuia. Acest sistem cuprinde un ansamblu de structuri, mecanisme și instituții administrative, aflate intr-o continuă legătură și interacțiune, ansamblu menit să ducă la îndeplinire funcțiile și răspunderile respectivului sistem.
1.1 Administrația ca structură sau mod de organizare
Încă de la începuturile sale, administrația publică, prin serviciile și în calitatea sa de subsistem al sistemului social global, s-a aflat în sprijinul societătii și a cetățeanului, fapt ce a impus o organizare riguroasă a fiecărei componente ce alcătuiește acest sistem al administrației publice.
În managementul public, termenul de organizare este definit ca fiind un complex de procese prin care sunt delimitate componetele sistemului, sunt menționate sarcinile, precum si competențele ce urmeaza sa revină acestora. De mentionat sunt și conexiunile ce urneaza a fi realizate între aceste componente, atat în interiorul sistemului cât și în afara acestuia. 
Avându-și fundamentul în limba franceză (organiser), termenul de organizare, în special organizarea administrației publice, presupune desfășurarea unei activități pe baze științifice, de stabilire a structurii și funcționării acesteia, cu scopul de a îndeplini în condiții cât optime sarcinile ce îi revin, aceste sarcini constând în deplina satisfacere a cerintelor de interes social.
Activitatea de organizare se regăsește sub diferite forme in funcție de nivelul la care aceasta se realizează, dar și in funcție de obiectul pe care această activitate îl presupune.
Analizând activitatea de organizare prin prisma nivelului la care aceasta se desfășoară putem evidenția patru forme specifice de organizare, și anume :
- Organizarea compartimentelor ;
- Organizarea instituției ca întreg ;
- Organizarea domeniului ;
- Organizarea sistemului administrației de stat ;
Din perspectiva obiectului organizării activității administrative pot fi menționate două categorii distincte ale formelor de organizare, după cum urmează :
- Organizarea structurii- presupune modalitatea prin care sunt dipuse si reprezentate elementele componente ale sistemului administrativ, altfel spus, modul in care se constituie administrația, ca și ansamblu de instituții.
- Organizarea activității- constă in stabilirea anumitor sarcini, competențe, dar și responsabilități ale componentelor sistemului, a unor relații dintre indivizi, compartimente sau organe, dintre administrație și persoanele din afara acesteia, in scopul de a realiza acțiuni raționale și eficiente pentru slujirea optima a societății.
Administrația publică este organizată astfel incât să poată crea condiții optime pentru îndeplinirea atribuțiilor și soluționarea sarcinilor ce revin instituțiilor, dar si funcționarilor ce alcatuiesc aparatul administrativ. Pentru a determina eficacitatea organizării este necesar să se aibă in vedere rezultatele acesteia, rezultate ce sunt evidențiate prin eficiența activității administrației publice. Gradul de complexitate al organizării este subordonat nivelului la care aceasta se realizează, depinzând in același timp de aria largă de atribuții și competențe ce îi revin in cadrul sistemului administrativ.
Noțiunea de organizare a fost sublinitată adeseori in literatura de specialitate, exprimandu-se ideea că administrația este o activitate de organizare a executării și de executare în concret a legilor si a celorlalte acte ale organelor statului. 
Orice instituție publică deține o structură proprie cu un anumit număr de compartimente în interiorul cărora se desfășoară activități specifice. Respectiva structură diferă de la o instituție la alta, fiind determinată de obiectivele ce urmează a fi îndeplinite de fiecare componentă în parte. Prin structură este evidențiată forma internă, dar și relațiile care se stabilesc între componentele sistemului administrației publice in procesul de îndeplinire a obiectivelor propuse.
O structurare eficientă a administrației publice determină evitarea supradimensionării aparatului administrativ, situație care generează activități paralele, soluționări greoaie și cheltuieli bugetare suplimentare și inutile, dar și o subdimensionare a aparatului ce conduce la o supraaglomerare de sarcini și atribuții, același organ fiind nevoit să indeplinească un număr mare de activități, rezultatul fiind o rezolvare superficială a problemelor sau chiar imposibilitatea de rezolvare a unora dintre ele.

Fisiere în arhivă (1):

 Metode de Organizare a Activitatii Administrative si Eficienta lor.docx

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Alexandru, Ioan, Tratat de Administrație Publică, Editura Universul Juridic, București, 2008.
2. Alexandru, Ioan, Administrație publică. Teorii, realități, perspective, ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007.
3. Androniceanu, Armenia, Management public, Editura Economică, București, 1999.
4. Androniceanu, Armenia, Noutăți în managementul public, Editura Universitară, București, 2005.
5. Bălan, Emil, Instituții administrative, Edutura C.H.Beck, Bucuresti, 2008.
6. Bordean, Ioan, Management în Administrația Publică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009.
7. Brezoianu, Dumitru, Știința Administrației, Editura Pro Universitaria, București, 2008.
8. Brezoianu, Dumitru, Oprican, Mariana, Administrația publică în România, Editura C.H.Beck, București, 2008.
9. Colesca, Sofia, Elena, Internet în administraţia publică, Editura Economică, Bucureşi, 2002.
10. Costea, Margareta, Introducere în Administraţia Publică, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
11. Filip, Gheorghe, Onofrei, Mihaela, Administrație publică, Editura Fundației Gheorghe Zane, Iași, 1999.
12. Iordan, Nicola, Managementul serviciilor publice locale, Ediția a II-a revăzută, Editura C.H.Beck, București, 2010.
13. Iorgovan, Antonie, Drept Administrativ. Tratat elementar. Editura Hercules, Bucuresti, 1993.
14. Manda, Cezar, Manda, Corneliu, Dreptul colectivităților locale , Ediția aII-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007
15. Manda, Corneliu, Manda, Cezar, Știința Administrației- Curs Universitar, Editura Universul Juridic, București, 2008.
16. Miulescu, Nicoleta, Știința Administrației, Editura Universul Juridic, București, 2010.
17. Munteanu, V.A, Management Public Local, Editura Tipogrfia Moldova, Iași, 2003.
18. Onofrei, Mihaela, Administrație Publică. Fundamente științifice și bune practici, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2007.
19. Pendiuc, Tudor, Administrație publică și management, Editura Independența Economică, Pitești, 2004.
20. Profiroiu, Alina, Știința Administrativă, Editura Economică, București, 2007.
21. Profiroiu, Marius, Reforma Administrației Publice în contextul integrării în UE, Editura Institutul european, București, 2006.
22. Vedinaș, Verginia, Drept Administrativ, ediția a V-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2009.
23. Zamfir Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr și colaboratori, Dicționar de sociologie, Editura Babei, București, 1998.
24. Legea Nr.215/2001 privind organizarea și funcționarea administrației publice.
25. Legea Asistenței Sociale nr. 292/2011 publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, decembrie 2011.
26. Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 publicată în M. Of. din 09.04.1996, modificată şi completată prin Legea nr. 358/2002 din data de 6 iunie 2002.
27. Legea cadru a descentralizării nr. 195/2006 , Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 453 din 25/05/2006. 
28. Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, consolidata prin OUG nr. 37/2009 .
29. O.G. nr.13/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru Cadastru si Agricultură.