Metode de Pregătire a Prescolarului pentru Adaptarea la Regimul Vietii de Scolaritate

INTRODUCERE

Consideraţii generale

‘‘Cât se poate privi în zare, peste timp, nu există decât cerere de oameni pregătiTi Si mai ales bine echipaTi cu instrumentele pregătirii moderne, suple, adaptabile Si inovatoare.” (Mircea MaliTa, “Auriul cenuSiu”, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca)

În timpul transformărilor ce marchează societatea românească de astăzi, învăTământul se situează pe primul loc, cel puTin în viziunea oamenilor Scolii, după care, investiTia în om este capitalul de mâine al societăTii.

ÎnvăTământul preScolar a dobândit un conTinut instructiv-educativ cu discipline Scolare care se desfăSoară după o programă minuTioasă Si care urmăresc realizarea unor obiective precise privind pregătirea copilului preScolar pentru integrarea uSoară Si rapidă în Scoală.

Pentru a face faTă transformărilor sociale care survin într-un ritm tot mai accelerat, individul societăTii contemprane trebuie să participe la pregătirea profesională Si psihologică pentru a putea face faTă situaTiilor noi.

Scolii îi revine sarcina de a pregăti un om capabil să vină în întâmpinarea nevoii de schimbare, capabil să anticipeze, să îSi dorească schimbarea Si să se pregătească pentru ea. Educarea capacităTii de a privi schimbarea ca fiind normală are două componente majore:

- formarea atitudinii pozitive faTă de schimbare;

- însuSirea instrumentelor intelectuale ale ei în care sunt incluse: nivelul de Scolarizare, metode de instruire Si perfecTionare, preocuparea de a fi mereu la curent cu ceea ce este nou în profesia exercitată, interesul general pentru domenii mai apropiate sau mai îndepărtate de profesia exercitată în prezent.

Din acest punct de vedere, cea de a treia alfabetizare, adică învăTarea deliberată, sistematică Si instituTionalizată a capacităTii intelectuale specifice fiecărui domeniu încă din primii ani de Scoală, reprezintă condiTia esenTială a perfecTionării continue Si a schimbării eficiente e profesiei. Profesiile viitorului conTin un grad foarte înalt de solicitare intelectuală, muncitorul fiind un intelectual care va lucra în condiTiile moderne. Astfel, predarea pe obiective, aspectele lor intelectuale tot mai consistent, tehnologiile didactice alternative S.a. reprezintă noul concept didactic în care formarea pentru instruirea continuă Si pentru educaTia permanentă este esenTială.

Pregătirea copilului pentru învăTarea continuă începe încă din grădiniTă. Aici el dobândeSte primele comportamente intelectuale în cadrul jocurilor didactice. În spiritul educaTiei permanente, în cele mai multe grădiniTe se învaTă “instrumentele mondiale de comunicare”-limbile străine. De asemenea, poveStile, care satisfac imaginaTia fantastică a copiilor nu mai sunt simple poveSti, ci ei sunt introduSi într-o lume fantastică, cu conTinut StiinTific, într-o realitate imaginată pentru viitor, dar o realitate posibilă.

Jocurile copiilor, cum ar fi jocurile simbolice Si jocurile de construcTii au de cele mai multe ori teme care prefigurează viitorul. Copiii din gradiniTă fac cunoStinTă cu computerele, care le oferă nu numai posibilitatea de învăTare, ci Si de distracTie, prin desfăSurarea unor jocuri. Toate acestea demonstrează că educaTia preScolară are o importanTă deosebită în adaptarea copilului la regimul activităTii Scolare.

În aceste condiTii, grădiniTa are menirea să pregătească preScolarii pentru activitatea de învăTare, să le ofere experienTe variate de învăTare, ca să le uSureze integrarea în Scoală. Acesta este motivul pentru care grădiniTa a căpătat funcTia de verigă iniTială a sistemului de învăTământ.

ÎnvăTământului preScolar îi revine sarcina de a forma copii sub aspectul psiho-intelectual, fizic Si socio-afectiv pentru o cât mai uSoară adaptare la activitatea de tip Scolar, pentru integrarea Scolară Si socială.

Preocuparea pentru introducerea cât mai timpurie a copiilor într-un sitem de educaTie instituTionalizat este justificată prin faptul că vârstele preScolară Si Scolară mică reprezintă o perioadă fundamentală te, pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Cercetările arată că până la vârsta de 4-5 ani copilul îSi dezvoltă 40% din capacitatea intelectuală pe care urmează să o atingă la maturitate. Nevalorificate la timp sau slab valorificate, potenTele Si disponibilităTile acestor perioade de vârstă nu se pot recupera în următorii ani decât în mică măsură Si cu eforturi mari.

Obiectivele principale ale învăTământului preScolar vizează cu precădere aspectele formative, punându-se accent pe dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităTilor de cunoaStere Si de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă Si comportare civilizată.

Spre deosebire de alte subsisteme ale sistemului de învăTământ, educaTia preScolară pare a fi singura în care reforma a început din interior. Astfel, câteva idei clare s-au conturat Si au început să se realizeze:

- o mai mare libertate oferită copilului, capacităTilor sale de expresie;

- o “eliberare” a copilului Si a educatoarei de formalism;

- învăTământul preScolar este privit tot mai mult ca o instruire realizată prin educaTie, Si nu ca o educaTie dobândită prin instruire.