Metode interactive utilizate la orele de matematică în grădiniță

Introducere

,,Organizarea activităţii şcolare fie in formă frontală ori colectivă ( de muncă cu intregul colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie in echipe (microgrupuri) sau individuală, ori combinatorie, ca cea sugerată de experimentul team teaching ( bazată, între altele, pe o grupare flexibilă si mobilă a elevilor cu treceri de la activităţi cu grupuri mari, la acţiuni în grupuri mici, omogene şi apoi la activităţi individuale) recla-mă in mod inevitabil o metodologie adecvată acestor forme organizatorice.”

( Ioan Cerghit, 1997, p. 36)

Metodele de invăţământ (,, octos”=cale, drum ,,metha”= către, spre) reprezintă căile folosite in şcoală de către profesor în a-i sprijini pe elevi să descopere viaţa, natura, lumea, lucrurile, ştiinta.Ele sunt totodată mijloace prin care se formează şi se dezvoltă priceperile, deprinderile si capacităţile elevilor de a acţiona asupra naturii, de a folosi roadele cunoaşterii transformând exteriorul in facilităţi interioare, formându-şi caracterul şi dezvoltându-şi personalitatea.

,,Calitatea pedagogică a metodei didactice presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaştere propusă de profesor intr-o cale de învaţare realizată efectiv de preşcolar, elev, student, în cadrul instruirii formale si nonformale, cu deschideri spre educatia permanenta.”(Sorin Cristea,1998, p. 303).

Dezideratele de modernizare si de perfecţionare a metodologiei didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor de învăţământ, in aplicarea unor metode cu un pronunţat caracter formativ, in valorificarea noilor tehnologii instrucţionale ( e-learning), in suprapunerea problematizării pe fiecare metodă şi tehnică de învăţare, reuşind astfel să se aducă o însemnată contribuţie la dezvoltarea întregului potenţial al elevului.

Cerinţa primordială a educaţiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităţilor de învăţare şi de muncă independentă, cu activităţile de cooperare, de învăţare în grup şi de muncă interdependentă.

În acelaşi timp, metodele didactice sunt planuri de acţiune cu funcţie (auto)reglatorie (ansamblu de operaţii care se desfăşoară în vederea atingerii unui scop) şi modalităţi de acţiune (strategii de acţiune prin intermediul cărora elevul dezvăluie esenţa fenomenelor, proceselor, evenimentelor). Utilizarea metodelor de invăţământ vizează o triplă finalitate:

-atingerea unor scopuri de cunoaştere ( stăpânirea metodelor de gândire şi a unor strategii cognitive de procesare a informaţiilor);

- atingerea unor scopuri de instruire ( asimilarea unor cunoştinţe, priceperi, deprinderi, a unor tehnici şi operaţii de lucru);

- atingerea unor scopuri formative ( formarea si modelarea trăsăturilor de personalitate).

Din perspectiva acestor finalităţi, sub aspect metodologic, întregul proces de învăţământ poate fi asimilat cu un ansamblu de metode, respectiv de ,,căi’’ de instruire, orientate în special spre următorul obiectiv:

-,, însuşirea şi / sau elaborarea de către elevi a unor structuri cognitive si operaţionale”. Ansamblul de metode asigură pentru cei care se instruiesc şi/sau autoinstruiesc, calea de acces spre cunoaşterea si transformarea realităţii inconjurătoare, spre însuşirea tehnicii, culturii si civilizaţiei.

În sens mai larg, metoda reprezintă o practică raţionalizată, o generalizare confirmată de experienţa didactică şi/sau de experimente psihopedagogice si care serveşte la transformarea şi ameliorarea naturii umane.

În prezenta lucrare m-am oprit asupra acestei teme, deoarece prin combinarea anumitor metode şi tehnici tradiţionale şi moderne aplicate atât în cadrul activităţilor dirijate, cât şi în cadrul activităţilor liber creative, se urmăreşte atât însuşirea de noi cunoştinţe cât mai ales consolidarea cunoştinţelor transmise în vederea educării preşcolarilor şi în pregătirea lor pentru şcoală.

Fundamente teoretice

Teoria si practica metodelor si procedeelor didactice se află într-un continuu proces de restructurare şi modernizare, reclamat de următoarele elemente:

- cerinţele care stau în faţa învăţământului;

- complexitatea crescândă a procesului instructiv-educativ;

- achiziţiile din domeniul ştiinţelor educaţiei;

- achiziţiile din ştiinţe si din metodologiile specifice acestora;

- necesitatea de a apropia activitatea didactică de activitatea de cercetare ştiinţifică;

- necesitatea de a apropia actul predării de cel al invăţării ş.a.