Migrația Forței de Muncă din România și Nevoia Reglementării Sale de Către Stat

INTRODUCERE

Decizia românilor de a se îndrepta spre piaţa muncii din Europa în special este influenţatӑ de o serie de factori. În primul rând, potenţialul economic naţional al ţӑrii a fost într-o continuӑ scӑdere în ultimii douӑzeci de ani ca şi veniturile majoritӑţii populaţiei. Avem de asemenea liberalizarea pieţei forţei de muncӑ la nivel global, lucru ce a încurajat românii sӑ opteze pentru migraţia internaţionalӑ.

La nivel internaţional, migraţia externӑ şi-a pus amprenta asupra structurii pieţei forţei de muncӑ prin imigranţi şi emigranţi. Dacӑ discutӑm despre impactul emigranţilor asupra pieţei forţei de muncӑ existӑ ţӑri precum SUA, Australia, Canada, care s-au bazat întotdeauna pe astfel de resurse, import practic de capital uman.

În general, ţara din care s-a emigrat a avut de câştigat de pe urma acestor emigrӑri internaţionale, întrucât situaţia economicӑ s-a îmbunӑtӑţit datoritӑ veniturilor trimise din strӑinӑtate şi investite în ţarӑ.

Lucrarea de faţӑ abordeazӑ tema “Migraţia fortei de muncӑ din România şi nevoia reglementӑrii sale de cӑtre stat.” Lucrarea este structuratӑ pe trei capitole. Primul capitol, “Fenomenul migraţiei,” defineşte în primul rând conceptul de “migraţie,” şi prezintӑ apoi efectele sale precum şi avantajele şi dezavantajele ce derivӑ din migraţia forţei de muncӑ.

Urmӑtorul capitol, capitolul II, “Impactul social şi economic al migraţiei forţei de muncӑ,” vorbeşte despre efectele crizei economice asupra fluxurilor migratorii şi de asemenea de mobilitatea geograficӑ a forţei de muncӑ prin reţeaua EURES. Tot în acest capitol prezentӑm datele statistice cu privire la doua dintre ţӑrile care au absorbit cel mai mare numӑr de emigranţi români: Spania şi Italia precum şi de efectele secundare pe care le are migraţia asupra copiilor rӑmӑşi acasӑ. Subpunctul 2 al acestui capitol trateazӑ impactul economic, şi vorbim aici de evoluţia remitenţelor şi de investiţiile realizate cu banii proveniţi din munca din strӑinӑtate.

Cel din urmӑ capitol, capitolul trei, “Reglementarea de cӑtre stat a migraţiei forţei de muncӑ din România” este cel mai amplu capitol al lucrӑrii întrucât trateazӑ atât politicile de ocupare a forţei de muncӑ şi impactul lor cât şi politicile sociale din România. În acest capitol vorbim despre implementarea politicilor de ocupare şi de dificultӑţile întâmpinate în cadrul implementӑrii acestor politici. Vorbind despre ocuparea forţei de muncӑ trebuie sӑ discutӑm şi despre mӑsurile de reducere a şomajului bineînţeles. Subcapitolul 2 al acestui capitol prezintӑ organizarea politicilor sociale în România şi vorbeşte despre egalitatea de şanse şi discriminarea.

Criza a avut consecinţe diferite asupra migraţiei bărbaţilor și femeilor și a

situaţiei de pe piaţa muncii în ţările de destinaţie. Migraţia feminină a crescut pe

perioada crizei, în mare parte ca urmare a creşterii şomajului în sectoarele economice unde forţa de muncă era predominant masculină (construcţii) şi a menţinerii cererii pentru forţă de muncă în sectoare precum munca la domiciliu

(curăţenie, îngrijire bătrani și copii).

O modalitate de atenuare a impactului negativ al crizei economice este reprezentată de mobilitatea profesională a lucrătorilor migranţi. Ne putem aştepta,

prin urmare, la o creştere a mobilităţii inter‑sectoriale dinspre sectoarele puternic afectate de criză către cele mai puţin atinse.