Mijloace farmacologice de interferare a neurotransmisiei dopaminergice

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I RECEPTORII DOPAMINERGICI . 5
1.1. Introducere ... 5
1.2. Receptorii dopaminergici -  clasificare, gene, structura, expresii, functii 6
1.2.1. Proprietati de baza -  genetice si structurale -  ale receptorilor dopaminergici .. 6
1.2.2. Expresia receptorului pentru dopamina 8
1.2.3. Functiile receptorului dopaminergic . 9
1.3. Principiile generale ale reglarii si transductiei semnalului receptorilor dopaminergici 12
1.3.1. Mecanismele semnalizarii mediate de proteina G ... 12
1.3.2. Inactivarea proteinelor G . 14
1.3.3. Implicarea beta arestinelor / kinazele receptorului, cuplate cu proteina G in
reglarea receptorului .. 15
1.3.4. Desensibilizarea heterologa 16
CAPITOLUL II ROLUL DOPAMINEI IN FIZIOLOGIE SI PROCESE PATOLOGICE 17
2.1. Dopamina ... 17
2.2. Anatomia sistemului dopaminergic ... 19
2.3. Interactiuni functionale dintre sistemul dopaminei si cel al neurotensinei 20
2.3.1. Neurotensina si dopamina in schizofrenie si mecanismul de actiune al
medicamentelor antipsihotice 21
2.4. Rolul dopaminei in functia de memorare ... 22
2.5. Rolul dopaminei in comportamentul impulsiv .. 23
2.6. Rolul dopaminie in mecanismul de recompensa si placebo .. 25
3
DISCUTII SI CONCLUZII .. 29
BIBLIOGRAFIE .. 30

Extras din licență Cum descarc?

Dopamina si caile neuronale al caror neurotransmitator reprezinta un sistem extrem
de complex cu implicare intr-o multitudine de procese fiziologice si patologice. Caile
dopaminergice, numite proiectii dopaminergice sunt caiile neuronale din creier, care folosesc
ca neurotransmitator dopamina, dintr-o regiune a creierului la alta. Neuronii cailor
dopaminergice au axoni care se intind pe toata lungimea caii. Corpul neuronului
dopaminergic tinde sa pigmenteze in negru area datorita prezentei melatoninei, cum ar fi
cazul substantei negre. Au fost descrise opt cai de neurotransmisie dopaminergica dintre care
cele mai importante sunt proiectiile mezocorticolimbice, caile nigrostriate si caile
tuberoinfuncdibulare.
Progresul cercetarilor in domeniul anatomiei si fiziologiei sistemului nervos, posibil
datorita perfectionarii mijloacelor de imagistica medicala structurala si functionala, au permis
elucidarea rolului dopaminei in procesele cognitive (procesele de recompensa legate de
cunostere, de stimulare, fenomen de aversiune legata de cunoastre, controlul cognitiv al
comportamentului, procese de invatare si memorare), in coordonarea motorie, in tulburari
hiperkinetice cu deficit de atentie, in schizofrenie, in procesul de addictie.
Lucrarea prezenta isi propune sa realizeze un material monografic, structurat pe trei
capitole, in care sa fie prezentate informatii aduse la zi privind anatomia si fizio-farmacologia
receptorilor dopaminergi, aspecte fiziologice si patogenice privind caile dopaminergice si
neurotransmitatorul dopamina si date actuale privind mijloacelor farmacologice de influentare
a sistemului dopaminergic.
Scopul acestei lucrari este acela de a furniza elemente de intelegere a rolului
dopaminei in fiziologia sistemului nervos central si de a familiariza medicul junior si senior
de orice specialitate cu grupele farmacologice ce interfera sistemul dopaminergic astfel incat
sa poata semnaliza din timp o serie de sindroame patologice legate de acest sistem si de a
monitoriza efectele adverse ale medicamentelor antipsihotice, antiparkinsoniene, prokinetice.
5
CAPITOLUL I
RECEPTORII DOPAMINERGICI
1.1. Introducere
Odata cu descoperirea functiilor fiziologice ale dopaminei, un metabolit al
aminoacidului tirozina, in urma cu peste 50 de ani, acest neurotransmitator catecolaminergic a
atras in mod deosebit atentia. Intr-un mod asemanator celorlalti neurotransmitatori
monoaminici, dopamina isi exercita, in general, actiunea asupra circuitului neuronal printr-o
modulare relativ usoara a neurotransmisiei rapide, care este modulata de glutamate si GABA.
Inervatiile dopaminergice sunt cele mai proeminente de la nivelul creierului.
Patru mari cai dopaminergice au fost identificate in creierul mamiferelor:
-  nigrostriatal,
-  mezolimbic,
-  mezocortical si
-  tuberoinfundibular.
Acesti neuroni sunt implicati in diferite functii vitale ale sistemului nervos central,
precum: miscarile voluntare, actiunea de a se hrani, sentimente, recompensa, somn, atentie,
memorizare si invatare.
In periferie, dopamina joaca roluri importante in reglarea olfactiva, in procesele
retinale, in reglarea hormonala, in functiile cardiovasculare, in reglarea simpatica, in
sistemul imun, in functiile renale (Snyder et al., 1970; Missale et al., 1998; Sibley, 1999;
Carlsson, 2001; Iversen and Iversen, 2007).
Intrucat dopamina este implicata intr-o multitudine de functii importante, nu e de
mirare ca multiple afectiuni au fost corelate cu disfunctiile dopaminergice.
Cea mai cunoscuta afectiune in acest sens este boala Parkinson, care isi are originea
intr-o pierdere a inervatiilor dopaminergice striatale de la nivelul creiererului. Dovezi mai
putin directe, precum efectele psihotomimetice ale medicamentelor dopaminergice si faptul ca
aproape toate atipsihoticele efective clinic blocheaza receptorii D2 pentru dopamina, au
asigurat o baza pentru ipoteza dopaminergica a schizofreniei (Snyder et al., 1970; Creese et
al., 1976; Seeman et al., 1976; Carlsson et al., 2001).
Dereglarea dopaminei se intalneste in ADHD si in sindromul Tourette (Mink, 2006;
Swanson et al., 2007; Gizer et al., 2009).

Fisiere în arhivă (1):

 Mijloace farmacologice de interferare a neurotransmisiei dopaminergice.pdf

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Baldessarini RJ, Tarazi FI. Brain dopamine receptors: a primer on their current status,
basic and clinical. Harv Rev Psychiatry 1996; 3:301-325.
2. Carlsson A, Waters N, Holm-Waters S, Tedroff J, Nilsson M, Carlsson ML. Interactions
between monoamines, glutamate, and GABA in schizophrenia: new evidence. Annu Rev
Pharmacol Toxicol 2001; 41:237-260.
3. Cooper JR, Bloom FE, Roth RH. Dopamine. In The Biochemical Basis of Pharmacology,
Oxford University Press, New York, 1991, 285-337.
4. Creese I., Burt D.R., Snyder S.H. (1976) Dopamine receptor binding predicts clinical and
pharmacological potencies of antischizophrenic drugs. Science 192: 481-483.
5. De Mei C., Ramos M., Iitaka C., Borrelli E. (2009) Getting specialized: presynaptic and
postsynaptic dopamine D2 receptors. Curr Opin Pharmacol 9:53-58.
6. Dewey, S.L., Smith, G.S., Logan, J., Brodie, J.D., Fowler, J.S., Wolf, A.P., 1993. Striatal
binding of the PET ligand 11C-raclopride is altered by drugs that modify synaptic
dopamine levels. Synapse 13, 350-356.
7. Dobner P.R., Barber D.L., Villa-Komaroff L., McKiernan C. (1987) Cloning and
sequence analysis of cDNA for the canine neurotensin/neuromedin N precursor. Proc Natl
Acad Sci USA 84:3516-3520.
8. Evers B.M., Wang X., Zhou Z., Townsend C.M. Jr, McNeil G.P., Dobner P.R. (1995)
Characterization of promoter elements required for cell-specific expression of the
neurotensin/neuromedin N gene in a human endocrine cell line. Mol Cell Biol 15:3870-
3881.
9. Faure M.P., Nouel D., Beaudet A. (1995) Axonal and dendritic transport of internalized
neurotensin in rat mesostriatal dopaminergic neurons. Neuroscience 68:519-529.
10. Gizer I.R., Ficks C., Waldman I.D. (2009) Candidate gene studies of ADHD: a metaanalytic
review. Hum Genet 126:51-90.
11. Goldstein M., Deutch A.Y. (1992) Dopaminergic mechanisms in the pathogenesis of
schizophrenia. FASEB J 6:2413-2421.
12. Iversen S.D., Iversen L.L. (2007) Dopamine: 50 years in perspective. Trends Neurosci
30:188-193.
13. Jaber M., Robinson S.W., Missale C., Caron M.G. (1996) Dopamine receptors and brain
function. Neuropharmacology 35:1503-1519.
31
14. Khan, Z.U., Gutierrez, A., Martin, R., Penafiel, A., Rivera, A., De La Calle, A., 1998.
Differential regional and cellular distribution of dopamine D2-like receptors: an
immunocytochemical study of subtype- specific antibodies in rat and human brain. J.
Comp. Neurol. 402, 353-371.