Mijloace Moderne de Distrugere a Mecanismelor Explozive

Introducere

Contextul socio-politic actual este înţesat de diverse intrigi, dependente într-un mod direct de conflictele de interese de diferite moduri care se desfăşoară cu o rapiditate alarmantă şi adeseori într-o manieră incontrolabilă.

De cele mai multe ori, aceste conflicte se limitează numai la agresiuni informaţional-energetice (o formă a războiului de mâine), dar există şi cazuri în care forma de manifestare a lor se concretizează în acţiuni conflictuale ce vizează în mod direct siguranţa individului. Aceste degenerări conflictuale sunt de cele mai multe ori produsele restricţionării accesului la informaţie, şi implicit la putere a uneia dintre părţile implicate. Deseori, aceste conflicte au consecinţe mult timp după încheierea conflictului.

În sprijinul afirmaţiei mele stau mărturie multiplele incidente din Cambodgia, Afganistan, Irak, Angola, Bosnia, Croaţia, Kosovo, Somalia, Mozambic. În aceste zone de conflict minele şi muniţiile neexplodate fac zeci de victime din rândul populaţiei locale, de cele mai multe ori aceste victime fiind copii.

În acest context, alături de subunităţile de geniu, dar cu misiuni mult mai periculoase şi mai complexe, un rol important în asigurarea securităţii şi integrităţii corporale a persoanelor civile îl joacă subunitatea EOD.

Am ales această problematică, cea a acţiunii subunităţii EOD pentru neutralizarea unui element de muniţie, deoarece prezintă multe aspecte netratate încă de literatura de specialitate din ţara noastră. La ora actuală, există câteva proiecte de regulamente EOD care au fost tiparite şi concepute de Centrul de Pregatire EOD Râmnicu Vâlcea.

În lucrarea de faţă am încercat să abordez în special rolul subunităţilor EOD şi modul în care acţiunile desfăşurate de acestea sunt într-o manieră absolută puternic dependente de prezenţa anumitor factori de natură informaţională, organizaţională, tehnologico-evolutivă şi a relaţiilor între acestea.

În primul capitol am evidenţiat necesitatea apariţiei şi cursul dezvoltării în cadrul organizaţiei militare a subunităţilor EOD, rolul pe care îl au aceste subunităţi în cadrul conflictual actual şi importanţa rolului jucat de către acestea. Am făcut o scurtă prezentare a acestor structuri, aducând în prim plan importanţa, rolul, locul şi misiunile specifice acestor subunităţi în armata României.

Cel de-al doilea capitol însumează modul în care necesităţile conflictuale au modelat forma de organizare şi structura subunităţilor EOD în diferite medii organizaţionale militare, influenţele evoluţiei tehnologice asupra lor, atât ca factor dezorganizant, cât şi ca mijloc tehnic util scopurilor şi rolului acestora, precum şi modul în care acţiunea subunităţilor EOD este modelată de influenţele tehnicii, generând astfel algoritmul general de acţiune.

Capitolul trei reprezintă o trecere sumară în revistă a provocărilor cu care se confruntă în general subunităţile EOD.

În capitolul patru am încercat să prezint însuşi esenţa acţiunilor subunităţilor EOD, forma finală a metodelor şi procedeelor folosite în prezent; o formă care rebuie să menţionez că este într-o permanentă schimbare şi perfecţionare generată de evoluţie şi experienţă.

Partea aplicativă a acestei lucrări, redată în capitolul cinci, schiţează modul în care se concretizează acţiunea unei subunităţi EOD în cazul necesităţii rezolvării unui incident.

Întrucât literatura de specialitate nu a încercat o abordare a acestei problematici din punct de vedere al managementului clasic, sper ca această lucrare să fie un punct de plecare pentru o cercetare mai amplă, care să aibă drept consecinţă creşterea eficienţei acestor subunităţi şi, prin urmare, să se reducă numărul de incidente datorate mecanismelor explozive.

Principala problemă cu care m-am confruntat pe timpul întocmirii lucrării a fost lipsa bibliografiei de specialitate, în acest caz fiindu-mi absolut necesară orice informaţie disponibilă din domeniu. Numărul redus al surselor de informare de la noi din ţară m-au determinat să explorez informaţiile accesibile la nivel public dar şi privat, prin contact direct cu site-urile diferitelor structuri EOD străine, organizaţii şi instituţii abilitate în domeniu.

Vastitatea domeniului abordat, numărul redus al lucrărilor de specialitate din România şi impactul tot mai mare pe care organizaţiile teroriste îl au asupra cetăţenilor statelor membre NATO prin utilizarea unor dispozitive explozive, îmi dau încrederea că această lucrare este potenţial utilă tuturor celor interesaţi de domeniu. Acest lucru se datorează atât abordării dintr-o altă perspectivă a acestui domeniu, cât şi informaţiilor tehnologice de actualitate prezentate aici.