Mitologia Mortii. Zeii Mortii

Cuprins licenta Cum descarc?

Argument /
1. Coordonate Teoretice /
1.1 Moartea. Definitie /
1.2 Insemnatatea mortii la stramosii nostrii /
1.3 Conceptul de Eros-Thanatos in gandirea traditionala romaneasca /
1.4 Mosteniri dacp-getice incultura romaneasca /
1.5 Insemne funerare /
2. Zeii mortii /
2.1 Zeul dacp-roman al mortii. Zalmoxis /
2.2 Zeii egipteni /
2.2.1 Zeul Anubis /
2.2.2 Zeul Osiris /
2.3 Zeii greco-romani ai mortii /
2.3.1 Zeul Hades /
2.3.2 Zeul Thanatos /
2.4 Zeul aztec al mortii. Mictlantecuhtli /
3. Moartea ca tabu /
3.1 Semnele mortii /
3.2 Superstitii despre moarte /
3.3 Inmormantarea /
3.4 Animalele Mortii /
3.4.1 Broasca /
3.4.2 Bufnita /
3.4.3 Calul /
3.4.4 Cerberul /
Concluzii /
Anexe /
Bibliografie /


Extras din licenta Cum descarc?

Argument
Mitologia Mortii. Zeii Mortii este o tema fundamentala care graviteaza in jurul fenomenului indispensabil oricarei culturi - moartea. Thanatos-ul este un adevar iminent, este ambivalent, este cand cu chip de demon, cand cu chip de inger. Moartea cruda, nemiloasa nu iarta pe nimeni, germenele ei este in viata ,,samburele ei este in viata", conchide poetul nostru national Mihai Eminescu. In prima parte majora, adica in Mitogia Mortii sunt prezentate aspectele mortii in diferite culturi dar si perspectiva ideologica a unor autori renumiti, precum Philippe Aries sau Mircea Eliade. 
Tema mortii a fost si este un tabu in toate culturile, desi autorii incearca sa explice faptele, miturile, venind cu teorii legate de moarte, ea tot ramane in valul cetii, adica un mister. Tema mortii cea mai abordata este aceea al adevarului iminent care se crede ca ca vine peste om prin mijloace diverse, uneori aratandu-si semnele prevestitoare alteori mai putin. 
Am optat pentru aceasta tema deoarece desi tema apare in toate culturile lumii, fiecare popor percepe moartea diferit - oamenii din comunitatea traditionala romaneasca accepta moartea ca pe un dat firesc, ca pe o resemnare pe care o regasim si in Miorita, stramosii nostri, dacii, radeau cand murea un om deoarece credeau in nemurirea sufletului. Am pornit de la premisa ca viata este un sir de morti, ca in viata de zi cu zi suntem supusi obstacolelor, devenirii noastre ca fiinta antica. Drumul nostru este un drum al redefinirilor, un drum al devenirii, al initierii, al dorintei noastre de reintregire, drumul dalbului pribeag, care ne reaminteste de Cantecul Zorilor, de Cantecul Bradului, este un drum la finalul caruia se ajunge in ,,campul intins", un spatiu care permite deschiderea, contopirea cu Marele Tot (concept preluat de la Lucian Blaga).
Omul arhaic vede moartea ca pe o etapa ce preceda viata si prin care isi termina ciclul pe pamand, continuand sa traiasca pe cealalta lume, a mortii. Pentru el viata este doar o etapa de care se desparte atunci cand moare si trece in lumea stramosilor.
Pentru oameni, cei morti erau considerati fiinte sacre, in special datorita moastelor unor oameni neprihaniti pentru care putrezirea trupului era inexistenta. Acestia ii onorau prin diferite epitete care mai de care mai frumoase, precum: sfinti, buni, preafericiti. Omul stravechi plangea cand se nastea un copil, deoarece venea pe aceasta lume plina de pacate, plina de probleme, si se bucura atunci cand murea cineva, deoarece persoana care a trecut printre cei buni, a scapat de povara vietii si a trecut intr-o lume mai buna.
Stramosii nostri romani vad moartea, ca si ceilalti stramosi din alte culturi, ca pe un lucru pozitiv reprezentat de cele mai multe ori printr-o ideologie fabuloasa. Acestia spuneau ca lumea de dincolo este receptata ca un teritoriu daimonic detasat de spatiul terestru, dar cu care poate intra in contact in anumite circumstante precum diferite sarbatori. In timpurile de sarbatoare, se zice, ca se deschideau cerurile si se putea lua legatura cu stramosii. Tot in acele timpuri pe pamant se regaseau in numar mai mare spiritele malefice: strigoii, pricolicii, moroii. De aceea de sarbatori oamenii faceau diferite ritualuri sa se protejeze, de aceste spirite malefice care nu isi gaseau pacea, cu ajutorul animalelor psihopompe, plantelor si obiectelor magice. Prin aceasta lucrare subliniez ca moartea insereaza in ea si viata, ca uneori malignul se coreleaza cu benignul, ca manifestarile ritualice au menirea de a reinstaura ordinea, echilibrul.
In a doua parte, cea a Zeilor Mortii, sunt prezentati cativa zei din diferite civilizatii si animale prin care acestia erau reprezentati. 
In fiecare cultura sunt o multime de zei carora le sunt atribuite diferite atribute printre care se regaseste si dominatia asupra taramului de dincolo. Acesti zei ai mortii sunt stapanitori ai lumii de dincolo. Erau venerati de oameni si li se aduceau jertfe pentru a-i inbuna.
1 Coordonate Teoretice
1.1 Moartea. Definitie 
Moartea este un adevar iminent recunoscut in toate culturile, mitologiile lumii. Moartea nemiloasa nu iarta, nu ocoleste pe nimeni. Ea reprezinta trecerea spre o alta etapa, spre o alta viata si in timp devine o notiune elaborata cultural.
Moartea domestica inseamna o acceptare senina a sfarsitului, fara lupta pe care o include chiar cuvantul agonie. La polul opus, moartea "salbatica", spune Philippe Aries, nu este, asa cum ne-am asteptat, anterioara imblanzirii, ci posterioara, relativ recenta: o moarte care inspaimanta, o moarte escamotata astazi de institutiile care o preiau: spital, morga, pompe funebre.
Semnele mortii pentru Roland si Cavalerii Mesei Rotunde, pentru calugari, preoti si sfinti ai occidentului medieval, pentru masele de anonimi ai istoriei, sunt clare, indubitabile, primite in liniste. Se declanseaza un ritual condus de muribund, o despartire pacifica de familie, de posesiuni, de lume. Sufletul este incredintat lui Dumnezeu, prin rugaciunea muribundului. Acesta din urma isi recunoaste greselile si cere sa fie primit in paradis, implora salvarea. Ceremoniile imediat premergatoare mortii, moartea insasi, se petreceau obligatoriu in public, mortul era centrul unei adunari pe care o prezida. Singuratatea intervenea abia dupa consumarea publica a desartirii; scurta retragerea a muribundului si asteptarea tacuta, dupa discursurile obligatorii. Mortii erau imaginati dormind in gradini inflorite si racoroase, in locum refrigerii, lucius et pacis. Somnul fetei din colinda, potopita de florile care cad de sus, o acopera si ii patrund in san, este erotic, este un somn intors din care o trezesc colindatorii aducand vestea Nasterii, dar, in acelasi timp, adormirea sub flori reface o veche imagine edenica, bine cunoscuta de Mihai Eminescu, imaginea unui Paradis recuperat prin si dupa moarte.


Fisiere in arhiva (1):

  • Mitologia Mortii. Zeii Mortii.docx

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!