Mixul de Marketing în Servicii

Nota 9.0
104 pagini
Economie

Cuprins licență Cum descarc?

CAP. I MARKETINGUL SERVICIILOR 3
1.1 Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor 6
1.2 Sistematizarea serviciilor 7
1.3 Conţinutul şi caracteristicile serviciilor 11
1.3.1 Componentele serviciilor 11
1.3.2 Caracteristicile serviciilor 12
1.3.3 Perfecţionarea serviciilor 15
1.3.4 Factorii determinanţi în calitatea serviciilor 17
1.4 Specializarea marketingului în servicii 19
1.4.1 Extinderea marketingului în domeniul serviciilor 19
1.4.2 Componentele marketingului serviciilor 20
1.5 Managementul marketingului serviciilor 22
1.5.1 Natura serviciilor 22
1.5.2 Rolul personalului în oferta şi consumul serviciilor 22
1.5.3 Rolul clientului în servicii 23
1.5.4 Abordări manageriale în marketingul serviciilor 25
1.6 Mediul extern în marketingul serviciilor 27
1.6.1 Rolul mediului extern în marketingul serviciilor 27
1.6.2 Componentele micromediului extern în relaţie cu marketingul serviciilor 28
1.6.3 Componentele macromediului extern în relaţie cu marketingul serviciilor 30
1.7 Piaţa-cadru de afirmare a marketingului serviciilor 32
1.8 Planul de cercetare a pieţei 35
1.8.1 Stabilirae datelor primare şi secundare necesare a fi culese 35
1.8.2 Identificarea surselor de informare pentru culegerea dtelor necesare 36
1.8.3 Stabilirea metodelor de culegere a datelor 36
1.8.4 Procedeele de culegere a datelor 38
1.8.5 Chestionarea 38
CAP. II MIXUL DE MARKETING ÎN SERVICII 42
2.1 Componentele mixului marketingului serviciilor 43
2.2 Strategii şi tehnici de marketing în servicii 48
CAP. III PREZENTAREA DIRECŢIEI GENERALE DE ASISTENŢĂ 
ŞI PROTECŢIA COPILULUI ARAD 52
3.1 Profilul activităţii şi atribuţii generale 54
3.2 Structura organizatorică 56
3.3 Strategia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad 59
3.3.1 Analiza datelor 59
3.3.2 Strategia D.G.A.S.P.C în domeniul protecţiei copilului şi familiei- realizări 
până în prezent. 62
3.3.2.1 Protecţia copilului prin măsuri de tip familial. 62
3.3.2.2.Protecţia copilului prin măsuri de tip rezidenţial. 63
3.3.2.3 Protecţia copilului prin prevenirea situaţiilor ce pun în pericol 
securitatea/dezvoltarea lui. 66
3.3.2.4 Protecţia copilului în regim de urgenţă 71
3.3.3 Dificultăţi întâlnite şi modul în cre au fost depăşite 73
3.3.4 Obstacole ce pot împiedica realizarea strategiei 74
3.3.5 Nevoi prioritare 75
3.3.6 Obiective 75
3.3.7 Riscuri în atingerea obiectivelor 76
3.3 8 Programe ce se vor desfaşura pentru atingerea obiectivelor 77
CAP. IV FENOMENUL COPIII STRĂZII 85
4.1 Definire şi scurt istoric 86
4.2 Cauzele şi efectele apariţiei fenomenului copiii strazii 87
4.3 Nevoi ale copiiilor strazii 88
4.4 Prezentarea detaliată a copiiilor strazii 89
4.4.1 Situaţia copiiilor strazii în judeţul Arad 89
4.4.2 Prezentare de cazuri 93
4.4.3 Raport psihologic 94
4.5 Chestionar 97
4.5.1 Rezulatatele analizei chestionarului 98
CAP. V CONCLUZII ŞI PROPUNERI 104
5.1 Înfiinţarea unui centru de educare şi reintegrare pentru copiii străzii 106

Extras din licență Cum descarc?

Capitolul 1
MARKETINGUL SERVICIILOR
Marketingul este ansamblul de acţiuni care într-o economie de piaţă au ca obiect să prevadă, să constate, dacă este cazul să stimuleze, sau să revigoreze nevoile consumatorului la toate categoriile de produse sau servicii şi să realizeze adaptarea continuă a aportului productive şi commercial al unei inteprinderi la trebuinţele astfel determinate în vederea obţinerii profitului.
Marketingul este un proces social şi managerial prin care indivizi şi grupuri de indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc prin crearea, oferirea şi schimbul de produse, având o anumită valoare 
Marketingul pleacă de la cercetarea pieţei, nevoile omului.
Funcţiile marketingului:
de investigare a pieţii şi a necesităţilor de consum,
de racordare a activităţii agentului economic la dinamica mediului ambient,
de satisfacerea în condiţii superioare a necesităţilor de consum,
de maximizare a eficienţei economice
Evoluţia marketingului
Marketingul a apărut în anii ’30 în America şi s-a numit Marketingul producătorului care se ocupă cu vânzarea produsului. După 1950 a apărut Marketingul consumatorului care are ca scop satisfacerea nevoilor consumatorilor. 
Se conturează în anii ’70 şi se numeşte Mix de Marketing care conţine următoarele:
politica de produs,
politica de preţ,
politica de plasament,
politica de promovare
Marketingul îşi are originea în faptul că oamenii manifestă anumite nevoi şi dorinţe. Atunci când există mai multe produse care pot satisface o anumită nevoie, alegerea unuia dintre ele este determinată de conceptele de valoare, cost şi satisfacţie. În epoca modernă cea mai mare parte a acestor produse se obţine prin schimb, iar totalitatea acţiunilor prin care se realizează schimburile potenţiale fac obiectul marketingului. 
Pilonii activităţii de marketing sunt:
consumatorul, care trebuie să fie în cetrul atenţiei activităţii inteprinderii, cu nevoile
şi dorinţele sale,
profitul net, care este scopul final ce se realizează prin satisfacerea nevoilor 
consumatorilor şi organizarea de marketing ce permite adoptarea deciziilor în funcţie de cerinţele pieţei.
Clasificarea marketingului după obiectul activităţii:
marketingul în domeniul economic,
marketingul în domeniul social,
marketingul în sectorul lucrative
Datorită naturii activităţii economice, marketingul s-a diferenţiat în:
1. Marketingul bunurilor de consum (de satisfacţie)
2. Marketingul bunurilor cu utilizare productivă (a mijloacelor de producţie sau a bunurilor de investiţii) destinate în special consumului industrial
3. Marketingul agricol sau agromarketingul. Unele produse sunt destinate direct satisfacerii unr necesităţi biologice lae populaţiei, strict necesare într-o anumită limită ceea ce imprimă raportul cerere-ofertă. 
O altă parte a produselor agricole constituie materie primă pentru obţinerea altor produse sau mijloc de reproducţie pe scară lărgită, având acelaş rol cu bunurile industriale 
4. Marketingul serviciilor, are ca domeniu sectorul terţiar caracterizat prin eterogenitate, intangibilitate şi inseparabilitate de prestator, ceea ce a impus apariţia unor metode şi tehnici specifice, iar pe măsura dezvoltării atât a marketingului cât şi a sectorului terţiar a dus la delimitarea unor domenii separate 
1.1. DEZVOLTAREA ŞI DIVERSIFICAREA SERVICIILOR
Căutarea originii creşterii economice, condiţie a dezvoltării şi prosperităţii societăţii omeneşti, este o preocupare constantă a cercetătorilor teoriei economice.
Specializarea producătorilor şi în general specializarea activităţilor omeneşti, este recunoscută ca factor esenţial al progresului. În orice activitate la care participă mai multe persoane se pot observa diferenţieri de aptitudini şi eficienţă. Asigurarea unor condiţii favorabile pentru procesul de producţie, cum ar fi încălzirea încăperilor, aducerea materialelor la locul de prelucrare, asigurarea cu energie tehnologică, au consecinţă directă în uşurarea muncii şi creşterea productivităţii.
Serviciile sunt o formă de produs care constă în activităţi, folosinţe sau satisfacţii oferite spre vânzare şi care sunt în esnţă intangibile şi nu au ca rezultat dobândirea vreunui lucru.
În organizarea unei întreprinderi serviciul este o subdiviziune administrativă care facilitează sau asigură (transporturi, comunicaţii, cercetare, etc.) realizarea unei activităţi considerată importantă. Dar serviciul poate fi realizat în unitatea de producţie sau la locul de consum, sau poate fi cumpărat de pe piaţă de la ofertantă specializată. La nivel macroeconomic naţional sau mondial serviciile se afirmă tot mai mult imunităţi independente impunând abordarea, generalizată a sectorizării economiei pe trei componente, serviciile constituind sectorul terţiar, fiind separat de cel productiv (secundar) şi extractiv (primar). Poziţionarea serviciilor în sectorul terţiar ca fiind „alt ceva” decât sectorul agricol şi extractiv sau de prelucrare, creează multe dificultăţi şi separare şi cumulare a serviciilor mai ales la activităţile de graniţă.
Serviciile ce se pun în vânzare pe piaţă, sunt legate şi de viaţa colectivelor omeneşti, cum ar fi furnizarea de energie termică sau electrică sau transport de persoane. 
În România prin servicii se înţeleg activităţile prin care se satisfac cerinţele materiale şi spirituale ale populaţiei, întreprinderilor şi instituţiilor şi care nu se exprimă direct şi imediat prin produs (în sensul de bun material tangibil).