Mobilitatea - factor amplificator al puterii de luptă în secolul XXI

INTRODUCERE

Lucrarea de licență cu tema “Mobilitatea - factor amplificator al puterii de luptă în secolul XXI” abordează metodele prin care se poate realiza succesul în acțiunile militare moderne, cât și analiza principiilor și procedeelor de desfășurare a acțiunilor militare. Conflictele de dată recentă au demonstrat necesitatea elaborării unor noi concepte și orientări în ceea ce privește desfășurarea acțiunilor militare. Legile și principiile luptei armate reprezintă raporturile estențiale, necesare și relative în demersul nostru de analiză a fizionomiei războiului. Războiul, ca fenomen social, a fost studiat din cele mai vechi timpuri de către teoreticieni militari precum generalul chinez Sun Tzu (Războiul este o problemă vitală pentru stat, domeniu al vieții și al morșii, calea care duce spre supraviețuire sau spre nimicire ) sau teoreticianul Carl von Clausewitz (Războiul reprezintă un act de violență pentru a sili adversarul să ne îndeplinească voința) .

În acest studiu ne propunem examinarea principiilor moderne ale războiului și evoluția lor ca urmare a creșterii complexității conflictelor pe câmpul de luptă. În mod evident, astăzi, mai mult decât oricând, revoluția științifică și tehnologică a imprimat luptei armate dinamism, mobilitate, flexibilitate și un grad sporit de manevrabilitate. De la războiul de uzură, static, practicat în prima jumătate a secolului XX, s-a trecut treptat, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii, la o nouă dimensiune a războiului. Așadar, în viitor, operațiile militare se vor desfășura într-un mediu de operare multidimensional, caracterizat prin acțiuni asimetrice, mobilitate, manevrabilitate, flexibilitate și folosirea combinată a unei game largi de acțiuni de luptă (aeriene, terestre, navale, informaționale, psihologice etc.), duse concomitent la nivel strategic, operativ și tactic, urmărindu-se lovirea decisivă a centrelor de greutate ale adversarului și obținerea imediată a victoriei prin înfrângerea lui atât fizică, cât mai ales psihică.

Baza culturală și informațională, în vederea elaborării lucrării de licență, s-a dezvoltat în urma cursurilor universitare din cadrul Universității Naționale de Apărare Carol I, Facultatea de Securitate și Apărare din București.

În primul capitol am tratat, gradual, pe parcursul a trei subcapitole, principiul surprinderii, evidențiind faptul că acesta reprezintă una dintre cele mai imporante mijloace de asigurare a succesului în acțiunile militare moderne. Ca un principiu de bază al luptei armate, surprinderea a fost și va rămâne un important domeniu de cercetare științifică pentru mulți teoreticieni militari. În acest sens, notabilă este afirmația teoreticianului englez Liddell Hart care sublinia faptul că “din toți factorii care pot asigura succesul în război cel mai imporant este surprinderea”. Una dintre caracteristicile de bază ale surprinderii este faptul că acționează ca un factor amplificator al puterii de luptă ce poate oferi rezultate rapide și decisive cu un număr redus de victime.

În următorul capitol, accentul va fi pus, în principal, pe caracterul dinamic al războiului modern și evoluția mobilității pe câmpul de luptă. Vom demonstra utilitatea acțiunilor/reacției rapide și vom analiza principiile ce derivă din acestea. Mai mult decât atât, necesitatea creării unor structuri mobile, dinamice, capabile să fie dislocate într-un interval de timp redus, a devenit o prioritate pe agenda de securitate a NATO în secolul XXI. Noile strategii ale Alianței Nord Atlantice privind gestionarea conflictelor la nivel internațional au presupus crearea Forței de Răspuns a NATO (NATO Responce Force, NRF). Numai o structură militară cu unități flexibile, foarte bine integrate, poate face față provocărilor actuale.

Astfel, mobilitatea devine o parte integrantă și necesară din componenta noilor structuri de forțe. Pe de altă parte, strategia militară, principiile și legile luptei armate se află într-o strânsă interdependență cu spațiul geografic. Cunoașterea de către comandanți a noțiunilor legate de spațiul geografic a reprezentat dintotdeauna o cerință primordială în planificarea și desfășurarea acțiunilor militare. După părerea mea, aceste concepții sunt încă viabile și capătă o importanță din ce în ce mai mare.

Ultimul capitol va fi reprezentat de cercetarea aplicativă a celor două capitole analizate anterior, luând forma unui studiu de caz. Cel mai edificator exemplu în demersul nostru de a demonstra utilitatea pe câmpul de luptă modern a celor două concepte, surprinderea și mobilitatea, este Războiul din Irak. Conflictul a demonstrat că utilizarea surprinderii tehnologice și informaționale, a tehnologiilor ultramoderne, dar și un sistem logistic bine integrat vor reprezenta factori decisivi în conflictele militare moderne.