Modalității de dobândire și renunțare la cetățenia română

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE .3
CAPITOLUL I : Noţiunea de cetăţenie
1.1. Consideraţii preliminare. Definirea noţiunii de cetăţenie .5
1.2. Cetăţenia statutară şi cetăţenia identitară.7
1.3. Naţiune, naţionalitate, cetăţenie.8
1.4. Sensurile noţiunii de cetăţenie .9
1.5. Evoluţia istorică a termenului de cetăţenie.10
1.6. Cetăţean al unui stat, străinii, conflictele de cetăţenie din perspectiva dreptului internaţional.13
1.7. Cetăţenia europeană.15
CAPITOLUL II : Cetăţenia în dreptul românesc
2.1. Definiţia cetăţeniei române .20
2.2. Evoluţia istorică a noţiunii de cetăţenie în România.22
2.3. Natura juridică a cetăţeniei.25
2.4. Principiile generale ale cetăţeniei române.25
2.5. Alte reglementări referitoare la cetăţenia română.27
2.5.1. Dovada cetăţeniei române.27
2.5.2. Cetăţenia de onoare.27
2.5.3. Reglementarea dublei cetăţenii în România.27
2.6. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.29
2.7. Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.34
CAPITOLUL III : Dobândirea cetăţeniei române
3.1. Dobândirea cetăţeniei române prin naştere.36
3.2. Dobândirea cetăţeniei române prin adopţie.36
3.3. Dobândirea cetăţeniei române prin repatriere.36
3.4. Dobândirea (acordarea) cetăţeniei române la cerere.37
3.5. Cetăţenia copilului găsit pe teritoriul României.39
3.6. Jurământul de credinţă faţă de România.39
CAPITOLUL IV : Pierderea cetăţeniei române
4.1. Retragerea cetăţeniei române.41
4.2. Aprobarea renunţării la cetăţenia română.42
4.3. Actele necesare pentru renunţarea la cetăţenia română.43
4.4. Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române.44
CAPITOLUL V: Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români
5.1. Noţiunile de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor.46
5.1.1. Noţiunea şi drepturile fundamentale .46
5.1.2. Noţiunea de îndatoriri fundamentale .47
5.2. Natura juridică a drepturilor fundamentale.47
5.3.Corelaţia dintre reglementările interne şi cele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi ale cetăţeanului.48
5.4. Sfera drepturilor omului şi cetăţeanului.48
5.5. Clasificarea drepturilor şi libertătilor fundamentale.49
5.6. Principiile constituţionale aplicabile drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetătenilor români.50
5.7. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din România.53
5.8. Prioritatea reglementărilor internaţionale.54
5.9. Accesul liber la justiţie.55
5.10.Caracterul de excepţie al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.55
5.11. Inviolabilităţile.56
5.12. Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale.61
5.13 Drepturile exclusiv politice.66
5.14. Drepturile şi libertăţile social-politice.66
5.15. Dreptuile garanţii .70
5.16. Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.70
CAPITOLUL VI : Studiu de caz
6.1. Analiza statistică.72
6.2. Prezentare caz de neacordare a cetăţeniei române.75
6.3. Caz de redobândire a cetăţeniei române.78
6.4. Caz de recunoaştere a cetăţeniei române dobândite prin naştere.80
CONCLUZII.82
BIBLIOGRAFIE.84

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Cetăţenia reprezintă o legătură juridică inseparabilă având legătură cu persoana titularului, această legătură începe de la naşterea individului şi ia sfârşit în momentul în care acesta moare. Cetăţenii în momentul în care părăsesc ţara pentru scurt timp, ei îşi menţin drepturile şi îndatoririle faţă de ţara din care provin/ din care fac parte. Iar statul are de asemenea drepturi şi obligaţii faţă de cetăţenii săi chiar dacă aceştia sunt plecaţi pe o perioadă determinată din ţara respectivă.
Articolul 15 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului relevă faptul că orice individ are dreptul la o cetăţenie, astfel încât nimănui nu i se poate retrage dreptul la cetăţenia sa iar în cazul în care individul respectiv doreşte să îşi schimbe cetăţenia acesta este liber să o facă deoarece nu poate fi constrâns de nimeni şi nimic.
Lucrarea de faţă se numeşte „Modalităţi de dobândire şi renunţare la cetăţenia română” şi tratează atât noţiunea de cetăţenie cât şi aspectele sale juridice. Lucrarea este structurata pe 5 capitole, ultimul fiind de fapt un studiu de caz cu privire la evoluţia numărului cetă. Lucrarea este structurata pe 5 capitole, ultimul fiind de fapt un studiu de caz cu privire la evoluţia numărului cetăţeniilor acordate în ultimii ani.
Primul capitol, „Noţiunea de cetăţenie” defineşte în primul rând termenul de „cetăţenie”şi vorbeşte apoi despre sensurile acestui termeni. În cadrul acestui capitol se face de asemenea diferenţa între cetăţenia statutară şi cea identitară şi se prezintă o evoluţie istorică a cetăţeniei. Ultimul subcapitol tratează cetăţenia europeană.
Capitolul 2 „Cetăţenia în dreptul românesc” discută despre evoluţia istorică a noţiunii de cetăţenie în România definind în primul rând cetăţenia română. Se prezintă apoi natura juridică a cetăţeniei şi principiile sale generale. Nu în ultimul rând vorbim în cadrul acestui capitol despre drepturile, libertăţile si îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor. 
Capitolul 3 „Dobândirea cetăţeniei române” tratează modalităţile de dobândire a cetăţeniei române, şi vorbim aici de dobândirea cetăţeniei române prin naştere, adopţie, repatriere sau la cerere. 
Capitolul 4, „Pierderea cetăţeniei române” discută despre modalităţile de pierdere a cetăţeniei şi anume prin renunţare, retragere sau adopţie precum şi despre actele necesare pentru renunţarea la cetăţenie.
Capitolul 5, „Drepturile, liberţătile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români” este un capitol amplu ce tratează o serie de subiecte. Vorbim în cadrul acestui capitol printre altele despre noţiunile de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor, corelaţia dintre reglementările interne şi cele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi ale cetăţeanului precum şi despre principiile constituţionale aplicabile drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor români.
Cel din urmă capitol, capitolul 6, este un studiu de caz cu privire la tema tratată. În cadrul acestui studiu se prezintă în primul rând date statistice cu privire la persoanele care au cerut dobândirea cetăţeniei române în ultimii ani şi evoluţia numărului acestora. În cea de-a doua parte a acestui capitol, avem o prezentare a 3 cazuri concrete în ceea ce priveşte cetăţenia: neacordare a cetăţeniei, redobândire a acesteia şi recunoaştere a cetăţeniei dobâmdite prin naştere. Cazurile prezintă modurile în care s-au soluţionat aceste probleme şi soluţiile juridice adoptate.
CAPITOLUL I
Noţiunea de cetăţenie
1.1. Consideraţii preliminare. Definirea noţiunii de cetăţenie 
Statul, pentru a-şi exercita puterea, trebuie să aibă asupra cui să-şi exercite puterea astfel pentru a exista un stat este nevoie de oameni care să populeze statul respectiv, oamenii/cetăţenii care să locuiască în acel stat, şi care să aibă un domiciliu stabil acolo. Dar un stat pentru a exista mai are nevoie şi de un teritoriu bine delimitat, pe care să se stabilească populaţia, şi în interiorul căruia statul să-şi exercite puterea. 
Între stat şi indivizi se dezvoltă relaţii, astfel fiecare om are relaţii cu statul prin intermediul obligaţiilor sale către stat. În statul respectiv pe lângă cetăţenii acelui stat coexistă/ convieţuiesc şi persoane străine dar şi apatrizi. 
Cetăţenii români sunt subiecte ale raporturilor juridice ale dreptului constituţional, ca persoane fizice ce deţin anumite poziţii ori ranguri într-o instituţie a statului, pentru exercitarea drepturilor esenţiale. Indivizi sunt organizaţi pe secţii electorale, în cazul în care au loc alegeri pentru deputaţi, senatori ori pentru preşedinte. 
Cetăţenia reprezintă o legătură juridică inseparabilă având legătură cu persoana titularului, această legătură începe de la naşterea individului şi ia sfârşit în momentul în care acesta moare. Cetăţenii în momentul în care părăsesc ţara pentru scurt timp, ei îşi menţin drepturile şi îndatoririle faţă de ţara din care provin/ din care fac parte. Iar statul are de asemenea drepturi şi obligaţii faţă de cetăţenii săi chiar dacă aceştia sunt plecaţi pe o perioadă determinată din ţara respectivă.
Articolul 15 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului relevă faptul că orice individ are dreptul la o cetăţenie, astfel încât nimănui nu i se poate retrage dreptul la cetăţenia sa iar în cazul în care individul respectiv doreşte să îşi schimbe cetăţenia acesta este liber să o facă deoarece nu poate fi constrâns de nimeni şi nimic.
Cetăţenia reprezintă legătura juridică existentă între individ şi stat, individul manifestând faţă de stat solidaritate, ataşament având în acelaşi timp drepturi dar şi îndatoriri, de aici rezultă că cetăţenia reprezintă identitatea primordială a indivizilor, având închegate elemente culturale definitorii statului în cauză, şi totodată indivizii prin cetăţenia pe care o deţin pot fi identificaţi ca făcând parte dintr – un anumit stat. Cetăţenia îşi are rădăcinile în cuvântul grec ,, polis” care înseamnă cetate – stat. 
Drepturile pe care le au cetăţenii Uniunii Europene sunt specificate în Titlul V din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene apărută în 2003.
Cetăţenia europeană conferă/acordă o nouă identitate fiecărui cetăţean în parte, al unui stat care face parte din Uniunea Europeană, acordând anumite drepturi speciale pe lângă celelalte drepturi fundamentale, esenţiale ale omului, ale individului.
Cetăţenia înseamnă apartenenţa la o colectivitate, etnie, asta presupune ca persoanele dintr – un stat care face parte din Uniunea Europeană să aibă drepturi politice dar şi îndatoriri.

Fisiere în arhivă (2):

 Modalitatii de Dobandire si Renuntare la Cetatenia Romana.doc
 Prima pagina.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

1. Anghel,I.M., Ratificarea Convenţiei Europene asupra cetăţeniei – prin legea nr. 396/2002 şi consecinţele acesteia în legătura cu legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române, articol publicat in Revista Dreptul nr. 12/2002
2. Babu, Vasile, Rotaru, Dumitru, Drept constituţional, partea I, Editura Europolis, Constanţa, 2007
3. Bârzea, Cezar, Cetăţenia europeană, Bucureşti, Editura Politeia - SNSPA, 2005.
4. Berceanu , Barbu B., Cetăţenia – monografie juridică, Bucureşti, Editura All Beck, 1999.
5. Berceanu, Barbu B., Istoria constituţională a României în context internaţional, Bucureşti, Editura Rosetti, 2003.
6. Brânzan, Constantin, Avocatul poporului – o instituţie la dispoziţia cetăţeanului, Bucureşti, Editura Juridică, 2002.
7. Cosma, L.; Dumitru, Anca; Frunză, Florin; Gâdei, Radu; Ionescu, Cornel Mihai; Pop, Mihaela; Stănciulescu, Hanibal; Totu, Sabin, Enciclopedia de Filosofie si ştiinţe umane, Bucureşti, Editura All Educaţional, 2004
8. Deleanu, Ion, Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat, vol.2, Bucureşti, Editura Nova, 1996.
9. Dobre, Ana Maria, Coman, Ramona (coord.),România şi integrarea europeană, Iaşi, Editura Institutul European, 2005. 
10. Dodescu, Anca (coord.), Cum se învaţă cetăţenia activă în România?, Oradea, Editura Universităţii Oradea, 2004.
11. Duculescu, Victor, Dreptul integrării europene, tratat elementar, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2003.
12. Ionescu, Cristian, Instituţii politice şi drept constituţional, Bucureşti, Editura All Beck, 2004.
13. Ionescu, Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan, Bucureşti, Editura All Beck, 2004.
14. Lambru, Mihaela(coord.), Există participare publică în România?, Bucureşti, Editura Centrul de resurse pentru participare publică, 2005.
15. Scăunaş, Stelian, Drept internaţional public, Bucureşti, Editura All Beck, 2002
16. Tămaş, Ştefan, Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică, Bucureşti, Editura Academiei, 1993.
17. Tănăsescu, Elena, Muraru, Ion, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a XI – a, volumul I, Bucureşti, Editura All Beck, 2004. 
18. Constituţia României, revizuită prin Legea 429/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.
19. Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997. 
20. Convenţia privind statutul apatrizilor din 28 septembrie 1954. 
21. Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie din 4 decembrie 1961.
22. Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, privind ratificarea Convenţiei europene asupra cetăţeniei, publicată în „Monitorul Oficial al României“, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002. 
23. Legea nr. 21/1991, privind cetăţenia română, publicată in M. Of. nr. 44/6 martie 1991, republicată în M. Of. nr. 98/6 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
24. Legea 52/2003, privind Consultarea publică în România. 
25. Tratatul asupra Uniunii Europene, Maastricht, la 7.02.1992 
26. Tratatul de la Lisabona