Model metodic pentru învățarea lovirii mingii cu capul la jucătorii de 13-15 ani

1.1. MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI

În toată activitatea unui antrenor de fotbal, indiferent de licenţa de clasificare sau de echipa pe care o antrenează, de cea mai mare importanţă este îmbinarea armonioasă a muncii practice cu cea teoretică, una completând-o pe cealaltă şi amândouă contribuind la ridicarea nivelului performanţelor individuale ca antrenor şi implicit a performanţelor echipei şi jucătorilor.

În promovarea fotbalului supercompetiţie, o deosebită importanţă o are pregătirea tehnică, care a simţit tot mai mult infiltraţia raţionamentului, a logicului, deoarece fiecare joc se desfăşoară după o altă partitură tactică, lucru ce impune mijloace tehnice adecvate şi care în ultimă instanţă necesită o pregătire ştiinţifică. Formarea tehnicii nu se poate baza doar pe învăţarea anumitor mişcări ci trebuie să se ţină cont şi de condiţiile pe care le implică jocul de fotbal. În acest sens, logica internă a jocului a arătat că cele mai ridicate sunt exerciţiile de pressing, cele făcute într-un tempo mai ridicat, cele făcute pe spaţii mici dar şi cele care oferă soluţii la situaţiile mai complicate de joc. Cu toate acestea, pregătirea tehnică nu formează un jucător, de aceea antrenamentul tehnic trebuie să se desfăşoare mereu în legătură cu tactica individuală.

Solicitările din antrenament şi competiţie se fac cu o participare fizică şi psihică tot mai evidentă. Toate acestea au implicaţii asupra comportamentelor modelului de instruire al fotbaliştilor, inclusiv asupra metodologiei predării tehnicii la copii de la 13 – 15 ani, prin creşterea volumului, intensităţii şi complexităţii în pregătire. Ca urmare, în conceptul actual despre antrenamentul de fotbal, instruirea copiilor şi juniorilor de 13 – 15 ani este o parte integrantă sistemului de pregătire pentru fotalul de performanţă. În acest context, cantitatea, dar, mai ales calitatea procesului de pregătire a copiilor şi juniorilor, care constituie baza de masă a fotbalului de performanţă, reprezintă un factor hotărâtor al asigurării unei capacităţi superioare de performanţă a fotbalului, la nivelul exigenţelor jocului actual şi în perspectiva evoluţiei lui.

Pornind de la aceste premize am considerat că este necesar elaborarea unui model metodic de învăţare a lovirii mingii cu capul la jucătorii de 13 – 15 ani. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată în cea mai mare măsură, de creşterea continuă a calităţii şi eficienţei muncii de selecţie şi instruire la nivelul copiilor şi juniorilor, de optimizare a procesului de pregătire. Problemele pe care le-a ridicat şi le ridică acest deziderat sunt multiple şi se referă la cele mai diverse componente ale intruirii, cum ar fi: raportul optim dintre componentele antrenamentului, raţionalizarea şi standardizarea mijloacelor, modelarea pregătirii, programarea instruirii, alegerea celor mai eficientemetode de pregătire şi dozarea eficientă a efortului.

O contribuţie deosebită în rezolvarea acestor probleme şi-a adus-o şi o va aduce cercetarea ştiinţifică, atât cea fundamentală, care studiază baza de masă a fotbalului de performanţă în toată complexitatea ei, conceptual, în esenţă, cât şi cea aplicativă, care abordează aspecte mai limitative dar concrete, specifice practicii şi metodicii fotbalului la acest nivel. Mai mult chiar, până în prezent au fost efectuate numeroase studii cu caracter aplicatuv, la care au aderat mulţi specialişti în domeniu din lumea întreagă, prin studii şi cercetări efectuate de-a lungul anilor. În prezent se poate aprecia că cea mai mare parte a problematicii de antrenament, în general, la nivelul copiilor şi juniorilor este rezolvată satisfăcător, dar cerinţa de continuă perfecţionare impune întreprinderea a noi studii şi cercetări din alte puncte de vedere sau alte planuri în lumina noutăţilor apărute pe plan naţional sau internaţional.

Alegerea acestei teme mi-a fost inspirată şi de dorinţa de a activa în continuare ca antrenor în baza de masă a fotbalului de performanţă la nivelul copiilor şi juniorilor, avâns astfel datoria profesională să mă implic în cercetare, să experimentez ipotezele exprimate realist şi îndrăzneţ, aducându-mi astfel contribuţia la progresul fotbalului românesc pe plan internaţional. Un alt motiv pentru care am ales această temăde cercetare este faptul că această problemă este de actualitate la nivelul copiilor şi juniorilor şi nu a fost prezentată suficient în literatura de specialitate.

Motivaţia alegerii acestei teme mi-a fost inspirată şi de dorinţa de cunoaştere cât mai în profunzime a metodologiei de elaborare a unui model de învăţare şi perfecţionare a tehnicii la nivelul copiilor şi juniorilor, care să folosească în pregătire şi să aducă rezultate pozitive în instruirea tinerilor fotbalişti. Ca şi antrenor consider că tema mă va ajuta în mod deosebit în cadrul viitoarei mele activităţi de după absolvirea facultăţii, dorind în acelaşi timp să pun la dispoziţia celor interesaţi un material de specialitate.

În finalul acestui subcapitol, doresc să subliniez că pe plan teoretic lucrarea vine să completeze paleta cercetărilor ştiinţifice cu caracter aplicativ, aducând unele lămuriri cu privire la elaborarea unui model metodic pentru învăţarea loviri mingii cu capul la nivelul copiilor şi juniorilor de 13-15 ani. În domeniul practicii, cunoscând metodologia de predare a tehnicii jocului de fotbal la nivelul copiilor şi juniorilor, se poate acţiona cu mai mult discernământ şi eficienţă în selecţie, în abordarea procesului de instruire şi nu în ultimul rând la realizarea obiectivelor pentru obţinerea performanţei.

1.2. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII

1.2.1. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul acestei lucrări este perfecţionarea profesională a antrenorilor, pentru a putea forma jucători de performanţă, de a-i perfecţiona tenico-tactic. Performanţă care astăzi şi mai exact în anii următori nu va fi posiilă fără un proces complex de antrenament în care factorul tehnic, mai precis tacticizarea tehnicii, să joace un rol important ăncă de la nivelul copiilor şi juniorilor. Fără ai face pe copii să înţeleagă că nu este suficient să alerge şi să lovească mingea, fără să şi gândească, rezultatele vor fi modeste în procesul lor de instruire. Este necesar să-i conştientizăm pe copii că este foarte util pentru a avea o exprimare tehnică mai eficientă; să gândească, să analizeze şi să i-a decizii avantajoase, iar apoi să execute repede şi corect în situaţiile de dezechilibru şi adversitate procedeele tehnice simple şi complexe, care să-i aducă un avantaj în disputa cu adversarul.