Nedemnitatea Succesorală

Cuprins licență Cum descarc?

INTRODUCERE. Motivarea alegerii temei
CAPITOLUL I. Noţiuni generale privind moştenirea legală
1.1. Noţiunea de moştenire legală 
1.2. Condiţiile dreptului de moştenire legală 
1.2.1. Capacitatea succesorală legală
1.2.2. Vocaţia succesorală legală
1.2.3. Nedemnitatea succesorală
CAPITOLUL II. Consideraţii generale privind nedemnitatea succesorală
2.1. Noţiunea de nedemnitate succesorală
2.2. Caracterele juridice ale nedemnităţii succesorale
CAPITOLUL III. Cazurile de nedemnitate succesorală
3.1. Cadrul legal de reglementare 
3.2. Atentatul la viaţa defunctului
3.3. Acuzaţia capitală calomnioasă împotriva defunctului
3.4. Nedenunţarea omorului a cărui victimă a fost defunctul
CAPITOLUL IV. Efectele nedemnităţii succesorale
4.1. Efectele nedemnităţii faţă de nedemn
4.2. Efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului
4.3. Efectele nedemnităţii faţă de terţi
CAPITOLUL V. Modul în care operează nedemnitatea. Invocarea şi constatarea nedemnităţii succesorale
CAPITOLUL VI. Reglementarea nedemnității succesorale în Noul Cod Civil
CAPITOLUL VII. Jurisprudență
CONCLUZII

Extras din licență Cum descarc?

INTRODUCERE
Motivarea alegerii temei 
Rolul pe care dreptul succesoral este chemat să-l joace în viaţa juridică română reclamă o bună cunoaştere a sa de către toţi juriştii. Iată de ce, am abordat în prezenta lucrare tematica moştenirii legale. Ea este concepută ca o abordare comparativă a vastei problematici a devoluţiunii succesorale legale, abordată pe baza tradiţiei doctrinei şi jurisprudenţei dreptului succesoral din ţara noastră în paralel cu reglementarea anumitor aspecte ale acestei ramuri a dreptului în viziunea noului Cod civil.
Noţiunea de succesiune este susceptibila de mai multe înţelesuri. Într-o primă accepţiune, mai largă, prin succesiune se înţelege orice transmisiune de drepturi (universală, cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoană la alta, fie prin acte între vii, fie prin acte pentru cauza de moarte. Într-o altă accepţiune, restrânsă, prin succesiune sau moştenire se înţelege transmisiunea întregului patrimoniului, a unei fracţiuni din acesta ori a unor bunuri sau valori determinate de la o persoană fizică decedată către una sau mai multe persoane fizice în viaţă, către una sau mai multe persoane juridice în fiinţa sau către stat, în baza unor norme de drept prestabilite.
Lucrarea de faţă îşi propune abordarea condiţiei negative cerute în cazul moştenirii legale, și anume aceea ca moştenitorul să nu fie nedemn.
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală constă în decăderea, cu efect retroactiv, a unui moştenitor legal - şi a descendenţilor acestuia care ar fi venit la moştenire prin reprezentare - care s-a făcut vinovat faţă de „de cujus” sau faţă de memoria acestuia printr-o fapta gravă, din dreptul de a-l moşteni, inclusiv din dreptul la rezerva succesorala, în cazul în care este moştenitor rezervatar.
Ca natura juridică, nedemnitatea succesorala este o sancţiune civilă aplicabilă nedemnului culpabil, întemeiată pe motive de moralitate publică. Pentru a fi nedemn, moştenitorul în cauză trebuie să fi acţionat cu discernământ, întrucât, în lipsa discernământului, nu se poate vorbi de vinovăţie.
Articolul 655 din Codul civil enumeră trei cazuri de nedemnitate succesorală, şi anume: atentatul la viaţa celui care lasa moştenirea - este nedemn de a succede şi, prin urmare, este exclus de la succesiune, „condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct" (art. 655 pct. 1 Cod civil); acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasa moştenirea, nedenuntarea omorului a cărui victimă a căzut de cujus - conform art. 655, pct. 3, Cod civil, este nedemn de a succede „moştenitorul major care, având cunoştinţă de omorul defunctului, nu a denunţat aceasta justiţiei".
Atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru aceste cazuri, nedemnitatea succesorală operează de drept, în virtutea legii, fără să fie necesară o hotărâre judecătorească prin care instanţă să pronunţe nedemnitatea. Nedemnitatea poate fi invocata împotriva nedemnului cât timp acesta se afla în viaţă, iar după moartea lui, împotriva moştenitorilor acestuia, care au primit în tot sau în parte patrimoniul nedemnului.
Principalul efect al nedemnității succesorale este înlăturarea nedemnului de la moştenire, nedemnul fiind considerat total străin de moştenire, titlul său de moştenitor desfiinţându-se retroactiv din momentul deschiderii succesiunii, ca şi cum n-ar fi avut niciodată chemare la moştenirea lui „de cujus” faţă de care s-a făcut vinovat.
Efectele nedemnității succesorale sunt relative, în sensul că nedemnul nu este înlăturat de la orice moştenire, ci numai de la aceea lăsată de cel faţă de care s-a dovedit a fi nedemn.
CAPITOLUL I. 
Noţiuni generale privind moştenirea legală
1.1. Noţiunea de moştenire legală 
În conformitate cu articolul 650 din Codul civil, moştenirea este legală atunci când transmisiunea din cauză de moarte are loc în temeiul legii. Ea intervine doar în cazul în care persoana care a decedat nu a dispus, prin testament ori prin instituţiuni contractuale de bunurile sale în favoarea uneia sau a mai multor persoane. În literatura de specialitate românească moştenirea legală se mai numeşte şi moştenire „ab intestat” (moştenire fără testament). 
Moştenirea legală mai operează şi atunci când manifestarea de voinţă, sub forma testamentului, deşi ea există, nu îşi produce efectele, în total sau în parte . Astfel, atunci când cel care a decedat a lăsat testament, dar acesta nu cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului succesoral sau, deşi conţine astfel de clauze, ele sunt nule şi ca urmare, nu vor produce efecte. În cazul în care prin testament, testatorul înlătură de la moştenire una sau mai multe persoane, iar cel înlăturat este moştenitor rezervatar, el va culege rezerva ca moştenitor legal, împotriva voinţei testatorului, tot aşa cum ceilalţi moştenitori – care beneficiază de exheredare vor culege moştenirea în temeiul legii, deci ca moştenitori legali. 
Cu alte cuvinte, moştenirea este legală fiindcă patrimoniul defunctului se transmite la persoanele care sunt determinate de lege, moştenitorii justificând această calitate potrivit cu ordinea, gradul şi cotele pe care le determină textele legale corespunzătoare.

Fisiere în arhivă (1):

 Nedemnitatea Succesorala.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

A. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
1. Ciucă Liviu Bogdan, „Drept civil. Succesiuni”, Editura Juridică Universitară, Bucureşti, 2010.
2. C. Florescu Dumitru, „Drept civil. Succesiunile”, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2001.
3. C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, „Tratat de drept civil roman”, vol. III, Bucureşti, 1928.
4. C. Mitrache, „Drept penal român. Partea generală”, Editura Şansa, Bucureşti, 1997.
5. D. Chirică, „Drept civil - Succesiuni”, Editura Lumina Lex, 1999.
6. D. Chirică, „Drept civil - Succesiuni”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996.
7. D. Macovei, „Drept civil. Succesiuni”, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1992.
8. D. Macovei, „Drept civil. Succesiuni”, Editura Fundaţiei „Chemarea”, Iaşi, 1993.
9. D. Macovei, „Drept civil (succesiuni)”, Editura Ştefan Procopiu, 1995.
10. D. Macovei, M. Striblea, „Drept civil. Contracte. Succesiuni”, Editura Junimea, Iaşi, 2000.
11. D. Chirică, „Drept civil. Succesiuni şi testamente”, note de curs, 2008.
12. E. Safta-Romano, „Dreptul la moştenire. Doctrină şi jurisprudenţă”, Vol. I, Editura „Graphix”, Iaşi, 1995.
13. Fr. Deak, „Moştenirea legală”, Editura Actami, Bucureşti, 1996.
14. Fr. Deak, „Tratat de drept succesoral”, Editura Actami, Bucureşti, 1999.
15. Gh. Beleiu, „Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, Ediţia a V-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae, P. Truşcă, Editura „Şansa”, Bucureşti, 1998.
16. I. Zimveliu, „Dreptul la moştenire în R.S.R. ”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975.
17. I. Albu, „Dreptul familiei”, Editura Didactică şi Pedagogică,1975.
18. I.P.Filipescu, „Tratat de dreptul familiei”, Editura Lumina Lex, 1998.
19. I.Rosetti-Bălănescu, O.Sachelarie, N.Nedelcu, „Principiile dreptului civil român”, 1947.
20. I.Tănăsescu, „Drept penal. Partea generală”, vol. I, Editura INS, Craiova.
21. Ioan Popa, „Curs de drept succesoral”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
22. L. Stănciulescu, „Drept civil. Dreptul la moştenire”, Editura Rosetti, Bucureşti, 2000.
23. L. Stănciulescu, „Drept civil. Partea specială. Contracte şi succesiuni”, ediţia a 3-a, revizuită şi actualizată, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2006.
24. M. Planiol, G.Ripert, „Droit civil”, tom. IV, Librairie Generale, Paris, 1926.
25. M.B. Cantacuzino, „Curs de drept civil”, Editura Ramuri, Craiova, ediţia II.
26. M.B. Cantacuzino, „Elementele dreptului civil”, 1921.
27. M. Eliescu, „Curs de succesiuni”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997.
28. M. Eliescu, „Moştenirea şi devoluţiunea în dreptul R.S.R.”, Editura Academiei, Bucureşti, 1966.
29. M. Popa, „Drept civil. Succesiuni”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995.
30. Macovei Codrin, „Drept civil. Succesiuni”, suport de curs, Universitatea Al.I. Cuza, Iaşi, 2009.
31. P. Anca, „Rudenia în dreptul R.S.R.”, Editura Academia S.A., 1966.
32. R. Petrescu, „Drept succesoral”, Editura Oscar Print, Bucureşti.
33. St.D. Cărpenaru, „Drept civil, Drepturile de creaţie intelectuală, Succesiunile”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
34. T.R.Popescu, „Dreptul familiei”, Editura Academia, vol. II, 1964.
35. Turculeanu I., „Drept civil. Contracte speciale şi succesiuni”, Editura Szlvi, Bucureşti, 1998.
B. ARTICOLE ŞI STUDII DE SPECIALITATE
1. I. Albu, „Observaţii privind terminologia proiectului Codului Civil în materia succesiunilor”, în R.R.D. nr. 8/1973.
2. N. Grofu, „Nedemnitatea succesorală. Propuneri de lege ferenda”, în Revista Dreptul nr. 8/2004.
3. R. Popescu, „Consideraţii în legătură cu aplicarea principiului aparenţei în drept în materia moştenirii”, în Revista Dreptul nr. 9/1993.
C. PRACTICA JUDICIARĂ
1. C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1692 din 10 octombrie 2001, în Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi în materie pe anul 2001, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
2. C.S.J., s.civ., dec. nr. 1526/1990, în Dreptul nr. 2-3/1991.
3. C.S.J., Secţia Civilă, decizia nr. 1526 din 15 august 1990, în Dreptul nr. 2-3/1991.
4. I. Vida, N. Popa, în colaborare, Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Convenţia europeană a drepturilor omului, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2005.
C. LEGISLAŢIE
1. Codul Caragea.
2. Codul civil fracnez.
3. Codul Civil.
4. Codul de procedură civilă.
5. Constituţia României.
6. Legea 287/2009 privind Codul Civil.
7. Monitorul Oficial al României.
D. DICŢIONARE
1. Cristina Muscalau, Emilia Vartic, „Dicţionar de termeni juridici”, Editura Universitară, 2008.
2. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române.
3. Coordonator dr. Mircea N.Costin, „Dicţionar de drept procesual civil”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
E. ADRESE WEB
http://jurisprudentacedo.com/
www.echr.coe.int/