Nivelul de depresie al persoanelor private de libertate vs. persoane libere

INTRODUCERE

Din punctul meu de vedere, depresia este o tulburare foarte gravă, căreia nu i se acordă atenția necesară, având în vedere că numărul victimelor crește îngrijorător. Conform W.H.O., între anii 2005-2015 s-a înregistrat o creștere de 18% a persoanelor care se confruntă cu depresie.

Mediul privat de libertate reprezintă pentru mulți un subiect sensibil. Depresia în mediul penitenciar este o temă insuficient explorată, bunăstarea deținuților nefiind de o importanță majoră.

Datorită puținelor cercetări referitoare la depresia în mediul privat de libertate, am decis să elaborez un studiu comparativ între depresia din mediul liber și depresia din mediul penitenciar, cu scopul de a descoperii dacă există diferențe semnificative și dacă privarea de libertate reprezintă un factor cauzator de depresie.

Lucrarea prezintă sinteza și analiza bibliografiei de specialitate, recoltarea datelor care a avut loc la Penitenciarul Spital Constanța-Poarta Albă, analiza și interpretarea datelor cu ajutorul SPSS-ului.

Obiectivul principal al acestei cercetări este de a demonstra că persoanele private de libertate au un grad mai ridicat de depresie în comparație cu persoanele libere. Obiectivele specifice ale acestei cercetări sunt: de a identifica gradul de acceptare a propriei persoane; cât de mult sunt afectați deținuții de faptul că sunt privați de libertate, sub aspect al depresiei; modul în care corelează trăsăturile de depresie.

În această lucrare se regăsesc cinci ipoteze: Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește depresia și gradul de libertate, respectiv persoane libere și persoane private de libertate; Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește acceptarea propriei persoane și gradul de libertate, respectiv persoane libere și persoane private de libertate; Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește acceptarea propriei persoane și categoria de varstă a persoanelor participante la cercetare; Se prezumă că există diferențe semnificative în ceea ce privește depresia și categoria de varstă a persoanelor participante la cercetare; Se prezumă că există o corelație între trăsăturile de depresie.

Cercetarea este alcătuită din două grupe, 30 de participanți aflați în penitenciar și 30 de participanți aflați in libertate. Subiecții din ambele grupe sunt împărțiți pe baza criteriului vârstă în: 10 subiecți cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani, 10 subiecți cu vârste cuprinse între 30 și 39 de ani și 10 subiecți cu vârste cuprinse între 40-49 de ani.

CAPITOLUL 1

DEPRESIA

1.1. Conceptualizarea depresiei

Depresia este o tulburare gravă, întâlnită din ce în ce mai des în ultima perioadă. Conform W.H.O., aproximativ trei sute de milioane de persoane suferă de depresie la nivel global, înregistrându-se o creștere de 18% într-un interval de zece ani, respectiv între 2005-2015 (W.H.O., 2017).

Un studiu comparativ realizat pe populația Europei între 2005 și 2011, arată că în 2005 procentul persoanelor afectate de tulburări psihice era cu 38,2% mai mic decât în 2011, unde depresia se clasează pe locul trei în ierarhia celor mai întâlnite tulburări, cu un procent de 6,9% (Wittchen et al. 2011). Boyd și Weissman sunt de părere că depresia este mai frecventă la femei decât la bărbați (apud. Gilbert, 1992). Un alt studiu comparativ între România și Statele Unite ale Americii relevă că nu există diferențe semnificative al numărului de persoane afectate de depresie (David, 2015).

În literatura de specialitate, depresia este definită de Sillamy ca fiind o „stare morbidă, mai mult sau mai puțin durabilă, caracterizată îndeosebi de tristețe și de o scădere a tonusului și energiei. Anxios, dezgustat, descurajat, subiectul deprimat este incapabil să înfrunte cea mai mică dificultate, fiind de asemenea lipsit de orice inițiativă. El suferă din cauza neputinței sale și are impresia că facultățile sale intelectuale, mai ales atenția și memoria, sunt degradate. Sentimentul de inferioritate care rezultă de aici îi sporește și mai mult melancolia. (...) Cele mai afectate sunt femeile măritate din clasa muncitoare (60%) și persoanele care au un nivel de instruire superior (cadre didactice, personal administrativ, șefi de întreprindere), de vârsta matură (între 45 și 54 de ani). Depresia există și la copil. Ea se manifestă, în general, printr-o dereglare de dispoziție (plictiseală, dezinteres, indiferență) și tulburări de comportament (instabilitate, agresivitate, opoziție, scădere a randamentului școlar, bulimie).” (Sillamy, 2000, p. 96).

„Depresiunea”, așa cum o numește Neveanu, este o „stare psihică morbidă, caracterizată printr-o scădere a tonusului de activitate psihică și motorie, însoțită de o dispoziție sufletească astenică, de tristețe exagerată, de deprimare, fatigabilitate și anxietate. Este întâlnită într-o formă gravă în unele boli psihice, în special în psihoza maniaco-depresivă. Relativ frecvent întâlnite sunt formele ușoare de d. apărute ca o reacție firească la situații dificile de viață (moartea unei persoane dragi, divorț, certuri, insuccese) sau în urma unei munci istovitoare, a unui regim alimentar sever. Asemenea stări de d. pot apare la orice vârstă, dar mai ales în adolescență și la vârstele înaintate. Unele stări de d. neocazionale, și care își au rădăcinile în modul de structurare a personalității, necesită o schimbare a condițiilor de viață și activitate, și, totodată, tratament psihoterapeutic.” (Neveanu, 1979, p. 187).