Noi Abordări ale Riscului Bancar - Cerințele Acordului Basel II

Introducere

Scopul managementului bancar este acela de a urmări obţinerea de profit, adică o performanţă bancară superioară. Instrumentele de măsurare şi redare a performanţei bancare sunt diferite, dar, în final, unul din cele mai eficiente îl constituie sistemul de indicatori mai mare sau mai mic, utilizat în acest scop, care depinde de fiecare bancă în parte.

Indicatorii de performanţă bancară evidenţiază poziţia băncii la un moment dat în cadrul întregului sistem bancar, ceea ce permite ca managerii să ia măsuri în consecinţă, de păstrare a performanţei dacă indicatorii sunt pozitivi, sau de îmbunătăţire a performanţei dacă indicatorii nu sunt la nivelul la care banca şi i-a propus, sau la nivelul reglementărilor cerute de instituţiile centrale. Aceşti indicatori rezultă din datele contabile care reflectă perioada de referinţă (bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere), mărimea lor fiind rezultatul comparării posturilor bilanţiere.

În primul capitol al acestei lucrări am prezentat noţiunile generale legate de risc, realizând o clasificare cât mai potrivită a acestora.În cel de al doilea capitol m-am axat pe gestiunea riscurilor, prezentând indicatorii de analiză a riscului bancar precum şi indicatorii de performanţă bancară necesar a fi calculaţi pentru a se putea astfel aprecia situaţia financiară a unei bănci în cadrul sistemului din care face parte aceasta.

Datorită faptului că managementul riscului bancar este prezentat într-o manieră impecabilă în cadrul Acordului Basel II, în cel de-al treilea capitol am prezentat pe scrurt prevederile acestui acord împreună cu pilonii pe care acesta se bazează.

Capitolul 4 este cel în care am realizat un studiu, încercând să subliniez câteva trăsături ale sistemului bancar românesc, impreună cu evoluţia principalilor indicatori de performanţă şi risc aferenţi acestuia şi deasemenea am prezentat situaţia financiară a Băncii Române pentru Dezvoltare pe perioada 2006-2008.

Metodologia cercetării

Se consideră că bazele managementului riscului au fost puse odată cu apariţia teoriei probabilităţii (în contextul jocurilor de noroc) în secolul XVII, care, mai târziu, a evoluat într-o disciplină de sine stătătoare, care, cu timpul devine baza matematică a teoriei financiare şi, respectiv, a teoriei riscului. După cum afirmă Bernstein, în secolele XVI-XVII, au fost descoperite majoritatea mijloacelor şi instrumentelor utilizate astăzi în managementul riscului – de la teoria probabilităţii, teoria jocurilor şi până la teoria

Haosului.

Lucrarea are ca domeniu de cercetare aspectele teoretice, metodologice şi practice ale gestiunii riscului şi performanţei în bănci.

Bazele teoretice şi metodologice ale gestiunii riscurilor bancare, ale evaluării, controlului, eliminării şi finanţării riscurilor în bănci sunt abordate şi cercetate în lucrările multor autori, precum: W. Thorhill, W. Loleman, S. Jaqtiani, G. Seldin, B. Pesek, P. Angelini, R. Bhala, G. Caprio, M. Edez, F. Edwards, K. Froot, I. Brauda, F. Modiliani, W. Sharpe, W. Thornhill, V. Cocriş, C. Basno, N. Dardac, P. Bran, V. Dedu, C. Kiriţescu, L. Roxin,

L. Cobzari ş.a.

Pentru redactarea lucrării de faţă m-am folosit de mai multe surse de informaţii, precum, articole din diverse publicaţii financiare, diferite cărţi de specialitate, teze de doctorat.

Ceea ce am încercat să fac este să surprind cât mai bine evoluţia şi importanţa acestor indicatori de risc şi performanţă bancară, atat pe ansamblu în ceea ce priveşte sectorul bancar românesc cât şi în mod particular, efectuând o scurtă analiză a situaţiei financiare a Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD).

Pe baza formulelor am calculat principalii indicatori şi am încercat să efectuez o interpretare cât mai adecvată a rezultatelor obţinute, încercând să concluzionez evoluţia înregistrata de sectorul bancar di România în general şi de BRD în particular.