Argument ..1 Introducere 2 Capitolul I CARACTERIZARE GENERALA 1.1.Coordonate geografice .6 1.2.Coordonate istorice ...7 1.3.Organizarea politico-administrativa ..9 1.4.Ocupatii si mestesuguri populare .11 1.5.Portul popular ...13 1.6.Costumul femeiesc 19 1.7.Costumul barbatesc ...26 1.8.Dansul popular ..28 1.9. Categorii ale productiilor folclorice muzicale si instrumente specifice zonei Lapus ...29 Capitolul II NUNTA TRADITIONALA DIN TARA LAPUSULUI 2.1.Ceremonialul nuptial 32 2.2.Repertoriul de nunta-consideratii generale ..35 2.3.Inceputul dragostei.Cunostiinta .37 2.4.Petitul ...38 2.5.Zestrea ..39 2.6.Pregatirile pentru nunta 40 2.7.Chemarea la nunta 42 2.8.Jocul steagului si al cununii ...43 2.9.Pregatirea bucatelor pentru nunta ...44 2.10.Ziua nuntii ...46 2.11.Gatitul mirilor si mersul la cununie 46 Capitolul III SIBOLURILE SI STRIGATURILE IN CADRUL NUNTII TRADITIONALE DIN TARA LAPUSULUI 3.1.Simbolistica nuntii ...56 3.2.Simbolurile vegetale si zoomorfe 58 3.3.Strigaturile la nunta .59 3.4.Iertarile 61 3.5.Strigaturi cand se merge la cununie .63 3.6.Strigatura in prag .67 3.7.Strigaturi la jocul miresei 69 3.8.Strigatura la gaina ...73 Lista de informatori ...79 Concluzii 80 Anexe(foto) 82 Bibliografie ..106
Ideea de a realiza o lucrare despre nunta traditionala din trecutul satului lapusean, cred ca zace in sufletul multora dintre noi, a acelora care au curajul sa atinga condeiul in mana si sa aseze pe hartie evenimente aflate in documente si carti vechi din biblioteci, sau de ce nu povestirile batranilor care retraiesc cu drag momente din tineretea lor. Printre acestia ma regasesc si eu, implinind un mare vis de-al meu spre vechea comunitate, care de altfel este si leaganul copilariei mele, al parintilor, bunicilor,strabunicilor si a multor alte generatii. Inca de mica m-a fascinat tot ceea ce tine de folclor, traditie, iar o data cu trecerea timpului,descoperind in fiecare zi lucruri noi despre vremurile de alta data, atractia mea fata de acestea a crescut . Portul popular, obiceiurile, horile si dansurile molcome, oamenii simpli si trairile lor, iubirea acestora in care m-am nascut si am copilarit m-au facut ca acum sa ma aflu pe culmile cele mai inalte ale dragostei fata de folclorul lapusean. Dintre toate traditiile pe care lapusenii le-au pastrat cu sfintenie, nunta a fost obiceiul cel mai drag mie, cel care mi-a atins inima si m-a facut sa ma simt inca o data mindra ca sunt lapusanca. Lucrarea de fata contine trei capitole, scrise cu dragoste si pasiune fiindca tema pe care am ales-o nu este o simpla varianta,ci ma reprezinta. Nascandu-ma in sufletul obiceiurilor lapusene si traind fiecare moment asa cum au facut-o si stramosii, am prins drag de tot ceea ce se numeste traditie,folclor. In primul capitol am incercat sa fac o scurta descriere in general a Tarii Lapusului, incepand de la asezarea geografica,mestesuguri,ocupatii, port popular, dans,instrumente muzicale. Capitolul al doilea contine prezentarea nuntii traditionale din Lapus chiar de la inceputul dragostei, de la locul unde tinerii se cunosteau, pana in momentul in care cei doi deveneau unu, pana cand dragostea celor doi se implinea. Cel de-al treilea capitol contine strigaturi pe care le regasim in cadrul ceremonialului, pe care eu le-am cules cu drag de la cunoscatori ai tinutului lapusean. Nunta traditionala cu toate elementele , reprezinta, poate tot ceea ce este mai frumos si mai specific in creatia populara din Tara lui Pintea. Introducere Definirea unei zone etnografice trebuie facuta in functie atat de caracteristicile naturale cat si de coeziunea sa social-economica si culturala. Delimitarea trebuie sa aiba in vedere deopotriva aspectele sincronice si diacronice, atat ale fiecarui grup de fapte cat si sistemul general de fenomene, deci sinteza tuturor planurilor de existenta, singura care poate defini o zona culturala. In acest context consideram a fi definitorii trei elemente si anume: reprezentativitatea, deci definirea si individualizarea sa ca unitatea functionala in raport cu criteriile culturale, sociale, economice etc; unitatea, coeziunea, intelegand detasarea pe aceasta baza de zonele limitrofe prin marcarea fortelor sale de coeziune si a naturii relatiilor sale interne si externe, amplitudinea sau cuprinderea intregului teritoriu, in cadrul caruia fenomenele culturale imbraca o forma specifica. Problema delimitarii zonei etnografice a Tarii Lapusului, a originii, naturii si limitelor ei, trebuie pusa in raport cu aceea a tarilor istorice, considerate ca unitati foarte largi din punct de vedere geografic, istoric, etnografic, economic, social, politic, administrative sau cultural. Intre satele unei astfel de tari- in fapt, o mica organizare politica, de esenta populara, o mica Romanie locala a pamantului romanesc-se stabilesc grupuri de relatii de un anumit tip, care realizeaza un fel de granite sociale si spirituale la fel de puternice ca cele oficiale, daca nu chiar mai puternice. Faptul se oglindeste in constiinta de grup a indivizilor respectiv, care singuri se definesc prin apartenenta lor la o zona, dar tind si spre o diferentiere de celelalte zone. Desi dezvoltarea social-istorica a populatiei acestor "tari", individulaitatea lor geografica, au trezit de-a lungul secolelor constiinta apartenentei la un tinut aparte, la o mica tarisoara cu elemente etnografice specifice, aici s-a dezvoltat paralel si constiinta nationala, care de la comunitatea social regionala s-a largit pana la ideea apartenentei la un singur neam, cu identitati de limba, cu asemanari in port, asezari si gospodarie, in deprinderi si obisnuinte, in munca si nazuinta. Tinand cont de elementele mentionate mai sus ne vom referi la Tara Lapusului ca la o unitate etnografica completa , intemeiata si conturata ca atare din punct de vedere teritorial, istirico-administrativ, economico-social si cultural. Sub acest raport vom analiza toate aceste elemente , care-i sunt proprii si care evidentiaza diferentierea ei in raport cu zonele etnografice inconjuratoare. Din Ardealul care a existat aici: conducatori si voievozi, descalecatori de tara si fauritori de stat dincolo de valul carpatic rasaritean, lapusenii au dobandit acelasi simt al libertatii depline care le-a asigurat statornicia stapanirii gliei si putinta conservarii datinilor autohtone. Loviti, dar nestriviti, de navalirile trecatoare sau de indelungate stapaniri asupritoare, locuitorii Tarii Lapusului au ramas infipti si neclintiti in maretia locurilor, pentru a duce mai departe si a cultiva peste veacuri virtutea muncii si nobletea umana-mosteniri emblemetice daco-romane, care te intampina in poarta fiecarei gospodarii. Un bun cunoscator al locuitorilor Tarii Lapusului a fost Nicolae Steinhardt, care a afirmat ca lapusenilor le este caracteristic realismul crestinesc. Ei nu cred ca viata este doar umbra si vis, ci ca viata pamanteasca este reala si importanta. "Ei iau viata in serios fiindca o stiu unica, asadar grava si decisiva. Da, e trecatoare, e evanescenta si, spre sfarsit, tare iute ni se pare a fi trecut. Dar niciodata n-am surprins la oamenii acestia printre care am venit sa traiesc, o cat de mica indoiala asupra caracterului serios si concludent al vietii petrecute pe acest pamant, unde ei nu se simt deloc turisti, flotanti desprinsi de stihiile si tariile locului... Deosebirea dintre realitate si irealitate sunt inclinat a crede ca o fac precis, cu o siguranta psihica si mintala care nu da gres. Falsul idealism nu prinde la ei, cum nu prind vorbele goale; de crezut cred ce vad, nu ce li se indruga...Reale sunt pentru ei painea (grija careia falsul idealism ar dori sa le-o prezinte ca dovada de robie a pantecelui, dar pe care ei o considera sfanta; o pastreaza la loc de cinste, o taie capul familiei, o prezinta dimpreuna cu sarea oaspetilor de seama, in semn de bun sosit, de cade cumva o farama dintr-insa o ridica de indata cu mult respect), casa, pamantul, familia, munca, faptele bune, cumsecadia (supremul compliment ce-l pot face: om de isprava, om de treaba, om dintr-o bucata, care nu minte, credinta si ceea ce au un termen mai larg si mai anevoios de definit as numi radacinile). Sunt legati de casele lor care le sunt nu simple spatii locative, ci vatra si camin pe unde, ar zice Mircea Eliade, trece (pentru fiecare in parte) axa lumii, acel axis mundi ce pune casa in nemijlocita legatura cu temeliile stihiale ale asezarilor omenesti. Si ce bine se pricep, cat de subtil sa deosebeasca realitatea de irealitate; pacatul oricat le-ar da tarcoale il stiu prea bine ca e umbra si vis, frumusetea trupeasca stiu cat este de trecatoare, sanatatea o ghicesc subreda si nestatornica, necredinta simpla fantasmagorie a mintii trufase. Cuvantul cel mai potrivit pentru a le defini atitudinea fata de viata este inradacinarea. Pamantul, casa, batatura si gradina lor-care laolalta li-s vatra-prin biserica satului, prin locasul de veci al stramosilor, prin locul de aratura ori de pasune, prin stana, prin locul lor de limitat in kilometraj, dar nu si in potente spirituale, satenii din Rohia, ori din cat mi-a fost dat sa cunosc din intreaga Tara Lapusului, imi apar din ce in ce mai limpede a fi infipti intr-o realitate cu desavarsire, nesordida, neingraditoare, nesubjugata vorbelor fara continut; intr-o realitate afectiva ampla si cuminte, la jumatatea drumului (distantei) dintre cer si pamant; si perfect constienti de adevarul formulat candva de Victor Hugo: mergem spre cer calcand spre pamant. Inradacinati ca si numerosii fagi, brazi, mesteceni si paltini ai ,,tarii" acesteia, dar si ca ei privind spre inaltimi, intelegand realismul adanc al crestinismului, care-i face invulnerabili la orice verbalism. Un neam de oameni oarecum duri, negrabiti in a-si acorda prietenia, stima ori increderea, dar ospitalieri, surprinzatori de manierati, neamagiti, neincruntati, neposomorati, iubitori de frumos si chiar de falnicie, darnici-si mai presus de orice, destepti (anevoie poti interpune un val intre ochii lor in realitate), neiubitori de orice fals idealism, cu gindul la o judecata unde vor fi luate aminte faptele, nu vorbele mestesugite ori incalcite". Un alt cunoscator al zonei ii caracteriza pe lapuseni in felul urmator: "Ca structura sufleteasca au in general firea omului de la munte: mai cald si deschis, bun la inima si senin, credincios si cinstit...pe fata locuitorilor de aici citesti chipul dacului blajin, dar darz...curat sufleteste, deschis la inima...harnic si stradalnic, ca sa-si poata castiga painea cea de toate zilele...Populatia din Tara Lapusului are aceeasi tulpina daco-romana, sanatoasa, darza, statornica si luminoasa". Omenia, portul si obiceiurile oamenilor s-au transmis din vremuri indepartate pana in zilele noastre, cand viata porneste sa zideasca noi temelii. Caracteristica este pentru locuitorii Tarii Lapusului constiinta de neam, legaturile de rudenie si prietenie avand un rol foarte important in viata lor de zi cu zi. Desi constiinta de neam este foarte puternica in zona, in lumea satelor lapusene au avut loc multe disensiuni, certuri si neintelegeri cauzate de lupta pentru pamant. Pentru ,,o palma de pamant" lapusenii, de multe ori chiar rude de sange, au umblat ani de zile pe la judecati, cheltuind averi. Locuitorii acestor meleaguri au un adevarat cult al familiei, al muncii, al mortilor, facandu-le toate pomenirile dupa datina strabuna. Traditionalismul este o trasatura fundamentala a oamenilor din Tara Lapusului, ceea ce inseamna continuitatea modului de gandire si vietuire a stramosilor, identitatea istorica. In ciuda tuturor vicisitudinilor vremii, aceasta vatra straveche de cultura si civilizatie romaneasca, Tara Lapusului, este pastratoarea si purtatoarea unui inestimabil tezaur de arta populara, traditii, datini si obiceiuri cu profunde semnificatii umane, cum rar se intalnesc in alte regiuni ale tarii, valorile morale find piatra de temelie in relatiile interumane.
1.Man Serafim, Manastirea Rohia 2.Georgeta Stoica, Mihai Pop, Zona etnografica Lapus,EdituraSport-Turism, Bucuresti, 1984ditura Galaxia Gutenberg, 2004 3.Corneliu Mirescu, Tara Lapusului, Editura Etnologica ,2006 Suiogan Delia, Simbolistica riturilor de trecere,Editura Paideia, Bucuresti, 2006 4.Pamfil Biltiu,Studii de etnologie romineasca, vol III,Editura Eurotip 5.Ion Seuleanu,Poezia populara de nunta, Editura Minerva, Bucuresti, 1985 6.Ion Caliman, Ceremonialul riturilor de trecere nunta, Editura Excelsior Art, Timisoara, 2010 7.Ovidiu Birlea, Folclorul rominesc vol I, Editura Minerva, Bucuresti, 1981 Petruta Pop, Marinela Baba, Obiceiuri de nunta din Transilvania, Editura Altip, Alba Iulia, 2012 8.Arnold von Gennep, Riturile de trecere, Editura Polirom, Iasi, 1996 9.Nicolae Cartojan, Cartile populare in literature romaneasca, vol. II, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974 10.Elena Sevastos, Nunta la romani. Studiu istorico- etnografic comparativ, Editura Academiei Romane, Bucuresti 1889 11.Ivan Evseev, Simboluri folclorice,Editura Facla,Timisoara,1987 Academia romana, Institutul de etnografie si folclor ,,C.Brailoiu" , Sarbatori si obiceiuri , vol.III,Transilvania, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003 12.Ioan Meitoiu, Spectacolul nuntilor, Comitetul de stat pentru cultura si arta, Casa centrala a creatiei populare, Bucuresti, 1969 13.Maria Mirea, Steagul obicei unic,Editura Macarie,Targoviste,2004 14.Pamfil Biltiu, Poezii si povesti populare din Tara Lapusului, Editura Minerva,Bucuresti, 1990 15.Ecaterina T. Tomida, Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania, Editura Tehnica, Bucuresti. 16.Comanici, Germina, Cercul vietii, Editura Paideia, Bucuresti, 2001. 17.Constantinescu, Nicolae, Etnologia si folclorul relatiilor de rudenie, Editura Univers, Bucuresti, 2000. 18.Gennep, Arnold van, Riturile de trecere, trad. rom. Lucia Berdan, Nora Vasilescu. Studiu introductiv de Nicolae Constantinescu, Editura Polirom, Iasi, 1996; 1998. 19.Marian S. Florea, Nunta la romani. Studiu istorico-etnografic comparativ, Editura Academiei, 1980. 20.Pop, Mihai, Obiceiuri traditionale romanesti, Institutul de Cercetari Dialectologice, Bucuresti, 1986. 21.Rogoz, Viorel, Familia in credinte, rituri, obiceiuri, Editura Solstitium, Satu-Mare, 2002. 22.Nicolau, Irina, Carmen Huluta, Credinte si superstitii romanesti, dupa Artur Gorovei si Gh. E. Ciausanu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000. 23.Vladutiu, Ion, Etnografie romaneasca, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1973. 24.Ster, Ion Chis, ''Obiceiuri, credinte si practici de nastere", in Graiul, etnografia si folclorul zonei Chioar, Baia Mare, 1983 Ioan Apostol Popescu, Oratii de nunta, colacarii, cantece si strigaturi culese de pe Valea Somesului, Editura Minerva, Bucuresti.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
