TEMA DE PROIECTARE MEMORIU JUSTIFICATIV CAPITOLUL I. TEHNOLOGIA DE FABRICATIE 1.1. Proprietatile produsului si domenii de utilizare 1 1.2. Variante tehnologice 7 1.3. Alegerea variantei optime 18 1.4. Descrierea procesului tehnologic adoptat 19 1.4.1. Caracteristicile materiilor prime si auxiliare. Indici de calitate 20 1.4.2. Consideratii teoretice 26 1.4.3. Bilantul de material 39 1.4.4. Bilantul termic 44 CAPITOLUL II. PROIECTAREA UTILAJELOR 2.1. Proiectarea reactorului de alchilare a benzenului cu propena 47 2.1.1. Alegerea materialului de constructie si probleme de coroziune 47 2.1.2. Proiectarea tehnologica 50 2.1.2.1. Determinarea volumului de catalizator si a dimensiunilor geometrice 50 2.1.2.2. Calculul caderii de presiune 52 2.1.2.3. Determinarea grosimii izolatiei 53 2.1.2.4. Calculul racordurilor 55 2.1.2.5. Calculul suportilor 57 2.1.3. Fisa tehnica a reactorului 59 CAPITOLUL III. UTILITATI 60 CAPITOLUL IV. CONTROLUL, REGLAREA SI AUTOMATIZAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC 4.1. Controlul de calitate si controlul pe faze de fabricatii 61 4.2. Elaborarea schemei de automatizare a procesului si descrierea 65 4.3. Aparate de masura, control si automatizare adoptate 70 CAPITOLUL V. PRODUSE SECUNDARE, POSIBILITATI DE VALORIFICARE, RECICLARE SI POLUARE A MEDIULUI 72 CAPITOLUL VI. NORME DE PROTECTIA MUNCII SI NORME P.S.I 74 BIBLIOGRAFIE 76
TEMA DE PROIECTARE Sa se proiecteze o instalatie tehnologica cu functionare continua pentru obtinerea fenolului cu o capacitate de productie de 10000 tone pe an. MEMORIU JUSTIFICATIV In cadrul acestui proiect s-a conceput o instalatie de obtinere a fenolului, acest produs avand o importanta deosebita in diferite domenii. Tehnologiile de fabricare a fenolului la scara industriala sunt foarte putine, cel mai importante fiind procedeul prin hidroliza clorbenzenului, procedeul de oxidare a benzenului (procedeul Raschig), procedeul cumen. In urma analizei critice a celor trei procedee, am optat pentru procedeul cumen deoarece produsele secundare rezultate isi pot gasi cai de valorificare profitabile. In acest procedeu materia prima de plecare este benzenul si propena care prin alchilare formeaza cumen, iar acesta prin oxidare si apoi descompunerea hidroperoxidului de cumen format, duce la obtinerea fenolului si acetonei. Pentru procedeul ales s-au studiat : mecanismul reactiilor, cinetica si termodinamica principalelor reactii ce au loc. Proiectarea s-a realizat cu ajutorul calculelor tehnice si termodinamice precum si prin calcularea bilantului termic si de materiale. Din bilanturile termice si de materiale am calculat si consumurile specifice de materiale si utilitati. In continuare s-a trecut la elemente de automatizare si control al procesului si la posibilitatile de valorificare a produselor secundare Proiectul s-a finalizat cu norme de tehnica a securitatii muncii si bibliografia care a stat la baza acestuia. CAPITOLUL I TEHNOLOGIA DE FABRICATIE 1. Proprietatile produsului si domenii de utilizare Fenolii pot fi considerati ca fiind derivati ai apei in care unul dintre hidrogenii apei se inlocuieste cu o grupa organica: Ar-OH. Fenolii sunt raspanditi si in resursele naturale care servesc drept materii prime pentru productia de substante antiseptice si adezive, cum este cazul fenolului care se gaseste in rezidiile de carbune. Dezvoltarea productiei de fenoli se suprapune perioadei izbucnirii Primului Razboi Mondial (1914), fiind folosit pentru fabricarea explozivilor (acidul picric-2,4,6-trinitrofenol). Productia mondiala actuala de fenol se ridica la circa 9 milioane de tone, fiind utilizata mai cu seama pentru fabricarea bachelitei si a adezivilor pentru lipirea placilor de lemn. In nomenclatura sistematica, hidroxiderivatii aromatici se denumesc generic "hidroxiarene". Denumirtea fenolilor se formeaza prin alaturarea termenului de "hidroxi", ca prefix, la numele hidrocarburii, sau prin adaugarea terminatiei "ol", ca sufix, la radacina numelui hidrocarburii. Fenolul, cunoscut si sub denumirile: carbol, hidroxibenzen, benzolat, acid carbolic, benzenol, etc., a fost descoperit de Friedlieb Ferdinand Runge, in 1834, prin extractia acestuia din rezidiile de carbune, denumindu-l acid carbolic. Fenolul este cel de-al doilea compus organic derivat din benzen, cel mai cautat pentru multiplele sale utilizari industriale. Aproximativ 20% din productia mondiala de benzen se consuma pentru sinteza fenolului, in afara de alte surse care includ cocsul metalurgic, carbunii, acizii crezilici din instalatiile de cracare etc. In 2005, productia mondiala de fenol se ridica la circa 6 milionae tone, din care 40% se obtinea in SUA[1]. Fenolul prezinta o serie de utilizari: In 1865 fenolul a fost utilizat pentru prima data ca antiseptic la dezinfectia ranilor, dar din cauza caracterului iritant a fost inlocuit in chirurgie de alte antiseptice. Acesta are un efect caustic asupra membranei celulei nervoase. Din cauza efectului bactericid se folosea ca dezinfectant, fiind folosit si la cultivarea plantelor producatoare de droguri ca erbicid. Fenolul este folosit si la producerea rasinilor artificiale precum bachelita care este un policondensat al fenolului si formaldehidei. In timpul celui de al doilea razboi mondial, prizonierii erau omorati in lagarele germane cu injectii intracardiace cu fenol. In tehnica microscopica se foloseste de asemenea formolul sau la conservarea organelor in anatomia patolgica. La constructiile de lemn se foloseste adezivul format din fenol-rezorcina-formaldehida. Fenolul este folosit la fabricarea materialelor plastice (relon, bachelita), in industria medicamentelor, a antidaunatorilor, in industria colorantilor si a parfumurilor. Fenolii sunt utilizati pentru producerea substantelor plastice policarbonate (ex. sticle, cd-uri, casti), produse pentru igiena personala si a casei si a cosmeticelor. De asemenea, fenolii sunt utilizati si pentru fabricarea hartiei, a lichidelor antigel si a lacurilor[2].
1. Gh. Ivanus, Tratat de chimie organica industrial, Seria "Tratate pentru Stiinte Tehnice", Editura Agir, Bucuresti, 2016 2. https://www.scribd.com(accesat la data de 05.11.2018) 3. M. Iovu, "Chimie organica", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978 4. V. Sunel, ,,Caracteristici tehnice si toxicologice a principalilor reactivi chimici", 1993 5. https://www.academia.edu (accesat la data de 23.10.2018) 6. Gh. Ivanus, ,,Tratat de petrochimie", Vol. I, ,,Produse petrochimice de baza", Editura Agir, Bucuresti, 2010 7. V. Macris ,,Ingineria derivatilor etilenei si propilenei", vol. II, ,,Derivatii propilenei", Ed. Tehnica, Bucuresti, 1987 8. E. Horoba, S. Bouariu, Gh. Cristian, ,,Reactoare in industria chimica organica", Indrumar de proiectare, Editura PIM, Iasi, 2014 9. C . Racocea, "Elemente de inginerie mecanica si constructia utilajului chimic"-indrumar de proiectare - Ed. Institutul Politehnic Iasi, 1991 10. R.Z. Tudose, I. Ibanescu,A. Moise, D. Horoba-Fenomene de transfer si utilaje in industria chimica-Indrumar de proiectare,Institutul Politehnic Iasi,1990 11. Oprea S., Dumitriu E., Tehnologie chimica organica. Indrumar de laborator, I.P. Iasi 1984 12. Sarghie Ioan si colab., Chimie analitica calitativa, I.P. Iasi 2000 13. C.S. Nenitescu, "Chimie organica", vol 1, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980 14. M. Surpateanu - "Chimia Mediului", Ed. Institutul politehnic Iasi, 1999 15. G. Cristea - "Proiectarea instalatiilor in Industria Chimica", Ed. Tehnica Bucuresti, 1965 16. Norma tehnica din 6 martie 2003 privind curatenia si dezinfectia in unitatile sanitare (norma tehnica nr. 126303 publicata in monitorul oficial nr. 194 bis din data de 03.06.2003)
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
