Operațiuni bancare privind acordarea de credite pentru persoane fizice - retail banking

INTRODUCERE

Economia de piaţă presupune în mod necesar existenţa unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor temporară în desfăşurarea de activităţi economice eficiente.

Prin activitatea desfăşurată de bănci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unităţile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de intermediere bancară. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajându-se acţiunea anumitor fenomene, în funcţie de obiectivele urmărite a se realiza.

Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanţă majoră, aici intervenind funcţia băncii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.

Evoluţia ultimilor ani au condus la modificări structurale atât pe partea cererii de credite, cât şi pe partea ofertei. Procesul de restructurare a economiei împreună cu modificarea comportamentului populaţiei acţionează pe partea creşteri cererii de creditare atât în scopul consumului cât şi pentru investiţii. Restructurarea şi privatizarea sectorului bancar, precum şi creşterea competiţiei în contextul alinierii la practicile europene acţionează în sensul expansiunii ofertei de creditare. De aici rezultă că procesul de creştere a creditului bancar acordat populaţiei are suport sustenabil atât din partea cererii, cât şi a ofertei.

Ritmul de creştere semnificativă a creditului, precum şi dirijarea dinamici cu preponderenţă spre populaţie reprezintă caracteristici întâlnite în ultimi ani în România.

Dezvoltarea creditului acordat populaţiei a fost susţinut de creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, în ultimi ani, pe fondul sporului de salarii reale, a intrării de capital în ţară de la populaţia plecată în afara graniţelor ţării, scăderii inflaţiei şi reducerii şomajului.

Am ales această temă ţinând cont de faptul că economia de piaţă nu poate funcţiona fără credite, banca urmărind să asigure, prin intermediul creditului, echilibrul economic general.

Lucrarea de faţă este structurată pe 3 capitole.

În Capitolul I, intitulat “Consideraţii generale privind creditarea bancară a populaţiei”, sunt prezentate principalele caracteristici ale creditelor bancare acordate persoanelor fizice, precum şi evoluţia şi perspectivele creditului în România.

Cel de-al doilea capitol “Creditul ipotecar – sursă de finanţare a achiziţiilor şi construcţiilor de locuinţe”, urmăreşte evoluţia şi implicaţiile creditului ipotecar în România cât şi în ţările dezvoltate.

„Studiu de caz” privind acordarea unui credit de către Raiffeisen S.A constituie ultimul capitol al lucrării de licenţă, în care am prezentat cererea unei persoane fizice pentru un credit.

Lucrarea de licenţă se încheie cu concluziile pe care mi le-am exprimat în urma anlizei realizate prin studiul unor lucrări de specialitate şi a legislaţiei în vigoare existente în România.

CAPITOLUL I

Consideraţii generale privind creditarea bancară a populaţiei

1.1 Creditul bancar – resursă de finanţare a nevoilor populaţiei

Creditul sau relaţia de credit reprezintă o categorie importantă a relaţiilor economice de piaţă. Operaţiunile economice din care decurge această relaţie sunt: vânzarea de mărfuri sau prestarea de servicii a căror plată urmează să se facă la o dată ulterioară, numită scadenţă şi acordarea de împrumuturi în bani unor persoane fizice pe o perioadă determinată.

Potrivit prevederilor Legi bancare nr. 58/1998 prin credit se înţelege “orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi plata unor dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creeanţă sau a altui drept la plată a unei sume de bani”.