Optimizarea întreținerilor tehnice și reparațiilor curente a autovehiculelor

1. INTRODUCERE

1.1. Analiza exploatării autovehiculelor.

Executarea transportărilor cu ajutorul autovehiculelor presupune folosirea componenţilor mobili (autocamioane şi autotrenuri), aflate în stare tehnică bună pentru utilizare.

Starea tehnică bună asigură unităţilor militare o posibilitate de manevrare în timp scurt şi oportun, în corespundere cu normativele tehnice de exploatare şi caracterizează starea de ducere a acţiunilor de luptă şi posibilitatea de îndeplinire a misiunilor primite.

Starea de funcţionare a autovehiculelor este apreciată ca totalitatea calităţilor de exploatare – tehnice – dinamica deplasării, siguranţa, termen lung de exploatare, economisirea etc. – care pentru fiecare autocamion sunt arătate după rezultate concrete. Pentru ca starea de funcţionare a autovehiculului în procesul exploatării să fie la nivelul corespunzător, aceste mărimi a coeficienţilor de exploatare trebuie să fie puţin diferiţi în comparaţie cu mărimile iniţiale.

Însă pe timpul îndelungat de exploatare a autovehiculelor, starea tehnică a lor nu rămâne neschimbată. Starea tehnică se înrăutăţeşte din cauza uzării pieselor şi mecanismelor, deteriorărilor şi a altor defecţiuni, ce duc la înrăutăţirea calităţilor de exploatare – tehnice a autovehiculelor. Schimbul calităţilor menţionate a autocamioanelor după mărirea rulajului poate să aibă loc şi din cauza nerespectării regulilor tehnice de exploatare sau a întreţinerilor tehnice a automobilului.

Mijloacele de bază care micşorează intensitatea uzării pieselor şi a mecanismelor şi ne admiterea defecţiunilor autovehiculelor, menţinerea în stare tehnică bună de funcţionare, este executarea la timp şi calitativ a întreţinerilor tehnice.

Sub întreţinerea tehnică – se subînţelege totalitatea operaţiunilor (de curăţare – spălare, de fixare, de reglare, de ungere etc.), având obiectivul – de prevenire a posibilelor defecţiuni (mărirea termenului de serviciu) şi micşorarea uzării pieselor, şi menţinerea pe un termen îndelungat în stare de funcţionare permanentă şi gata de funcţionare.

În cazul respectării tuturor măsurilor uzarea obişnuită a pieselor autovehiculului poate duce la apariţia defecţiunilor şi la necesitatea de restabilire sau reparaţiei lui.

Sub reparaţie – se înţelege totalitatea măsurilor tehnice, îndreptate la restabilirea stării tehnice a autovehicului (agregatelor şi mecanismelor), care necesită întreţinere tehnică şi reparaţie.

Documentele de bază pe care se execută întreţinerea tehnică şi reparaţia autovehiculelor în unităţile militare sunt „Planul anual de întreţinere tehnică şi reparaţii” şi „Planul lunar de întreţinere tehnică şi reparaţie” Aceste documente sunt întocmite cu obiectivul planului de prevenire, după un rulaj stabilit prin ordinele MARM. Sunt cunoscute următoarele tipuri de întreţinere tehnică a autovehiculelor:

ÎTZ – întreţinerea tehnică zilnică, are scopul de verificare a autovehiculului înainte de ieşire, pe timpul rutei şi la întoarcerea în parc.

ÎT-1 – Întreţinerea tehnică numărul unu, se execută după 1600-2000 km.

ÎT-2 întreţinerea tehnică numărul doi se execută peste 8000 – 10000 km.

ÎTS – întreţinerea tehnică sezonieră, se execută iarna – primăvara şi de toamna – iarnă.

RC – reparaţii curente, reparaţia pentru restabilirea stării tehnice care, exclude piesele şi agregatele principale.

Una din direcţiile principale, care măreşte starea tehnică a parcurilor de autovehicule la consumuri minime pentru a perfecţiona utilajului tehnologic din dotare, este necesitate de executare a întreţinerilor tehnice şi a reparaţiilor curente a autovehiculelor din dotare. Executarea centralizată a întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor curente în unităţile militare dă posibilitate de menţinere a tehnicii în stare permanentă de luptă. Această formă de organizare permite concentrarea mijloacelor de mecanizare a proceselor automatizate pentru mărirea productivităţii muncii şi calităţii lucrărilor executate.

1.2. Analiza sectorului de arcuri – ferărie a punctului de întreţinere tehnică şi reparaţii a unităţii de reparaţie.

La sectorul de arcuri – ferărie se atribuie repararea şi recondiţionarea pieselor cu utilizarea metodei de încălzire (ascuţirea, lipirea, făurirea pieselor) şi repararea foilor arcurilor, care au flexibilitate scăzută, ruperea foilor arcuite şi uzarea bucşelor foilor centrale.

Piesele, care necesită reparaţie, sunt aduse la sectorul de arcuri de ferărie de la depozit sunt aduse piesele, care necesită repararea. După executarea lucrărilor arcuire – ferărie piesele sunt îndreptate pe direcţia la alte sectoare pentru a se executa prelucrarea mai departe. Piesele reparate sunt amplasate la sectorul de completare.

Piesele noi sunt pregătite din metalele, care sunt aduse de la depozit sau de la sectorul de recondiţionare.

Arcurile, care necesită reparaţie, ajunge la sectorul de arcuri – ferărie Arcurile, care necesită reparaţie, ajunge la sectorul de arcuire – ferărie în demontabile de la sectorul de demontare – spălare. La acest sector are loc demontarea şi defectare în utilizabile şi ne utilizabele care necesită reparaţie curentă.

Foile arcurilor, care necesită reparaţia, sunt prelucrate în cuptoare, după ce se amplasează săgeata necesară de rulaj. Mai apoi foile arcurilor se prelucrează termic şi se prelucrează. Foile resoarelor gătite ajung la sectorul de completare a arcurilor. Cantitatea foilor deteriorate a arcurilor sunt utilizate pentru pregătirea din ele foilor cu lungimi mai mici. În locul foilor ne utilizabile sunt pregătite noii foii a arcurilor din metale speciale. Foile arcurilor pregătite sunt verificate la utilaje speciale şi sunt transportate la sectorul de ambalare.