Organizația teroristă ISIS

Introducere

In ultima decada a mileniului, climatul de securitate international a suferit modificari extraordinare. Ani intregi de strategii si ipoteze specifice perioadei Razboiului Rece au fost inlaturate si au inceput sa se tina dezbateri, care incearca sa explice si sa dea solutii la riscurile de securitate noi aparute, mai diverse si mai ambigui.

Megaatentatul desfasurat impotriva SUA la 11 septembrie 2001, distrugerea celor doua cladiri de la World Trade Center avarierea unei aripi a Pentagonului a uimit lumea, practic a influentat conceptul de lupta impotriva terorismului la scara mondiala.

Interesele anumitor state, grupuri de persoane, a caror mentalitate este dictata de, sau mai bine zis a fost formata sub influenta finantei mondiale, s-a demonstrat ca nu tin cont de relatiile interumane sau de interesul pentru dezvoltarea globala ci mai degraba pentru interesul personal si de obiectivele proprii care de cele mai multe ori pot fi atinse numai cu pretul unor vieti nevinovate si prin suferinta inutila creata in mod artificial.

Printre schimbarile esentiale care au influentat evolutia terorismului din ultimii ani putem mentiona: disparitia blocului de state comuniste a condus la eliminarea sprijinului international chiar daca nu in totalitate, pentru foarte multe dintre miscarile revolutionare existente; dupa zeci de ani de conflicte si actiuni teroriste arabii si palestinienii sunt in pragul unui adevarat razboi; micsorarea continua a numarului statelor sponsori ai terorismului; scaderea rezervelor economice ale unor state, incapabile sa poata tine sub control cresterea numarului populatiei, ceea ce implica nevoia de noi resurse; exista dorinta majoritatii statelor de a lupta impotriva terorismului, prin toate mijloacele, dar mai ales cele legale;

Exista perceptia generala ca in perioada pe care o traim, amenintarea terorista este in schimbare, cu noi adversari, noi motivatii si cu noi metode de actiune. Au aparut noi motivatii si ideologii, iar altele vechi s-au mentinut si dezvoltat.De aceea in al treilea capitol am prezentat cateva concepte si strategii actuale ale terorismului, forme si procedee ale actiunilor teroriste posibile in situatii de criza si de razboi.

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au aratat ca fantezia si imaginatia umana tind de cele mai multe ori catre "diabolic " ceea ce face ca opinia publica sa ramana consternata si incapabila de a reactiona. Prezentarea doctrinelor teroriste, a formelor si procedeelor de actiune adoptate de teroristi o consideram necesara a fi perceputa atat de serviciile abilitate sa intervina in lupta antiterorista cat si de catre opinia publica, tocmai pentru a-i surprinde toate fatetele, modul de manifestare in zilele noastre si, mai ales, sa I se surprinda directiile viitoare de manifestare:conceptual, structural, si operational.

Capitolul 1

Actorii non-statali - terorismul

1.1. Definire

Terorismul poate fi definit ca folosirea calculata a violentei neasteptate, socante si ilegale impotriva unor non-combatanti (incluzand, pe langa civili, militari in rezerva si personal de securitate in situatii de pace) si a altor tinte simbolice, intre care se infiltreaza membri clandestini ai unei grupari subnationale sau un agent clandestin, cu scopul psihologic de a-si face publica cauza politica sau religioasa si/sau de a intimida sau sili un guvern sau populatia civila sa accepte pretentii in numele cauzei.

Plecand de la definitia terorismului putem defini: teoria terorismului ca fiind un set de presupuneri sau axiome avansate pentru a explica informatia existenta despre terorism si a prezice evenimentele noi; teoria terorismului poate fi aplicata unei game ample de fenomene care explica formele de terorism. Din teoria terorismului descind mai multe teorii cum ar fi: teoria multicauzala a terorismului, teoria politica si sociala, teoria organizationala si de grup, teoria bio-fiziologica si teoria psihologica.

Terorismul in sine foloseste deliberat si sistematic mijloace violente ori amenintari care trebuie sa aiba ca rezultat provocarea de neincredere, teama, panica, nesiguranta, ignorind orice norme umanitare. Scopul acestuia este de a afecta grav atat structura sociala cat si individul, luat separat, prin distorsionarea cadrului de perceptie a imaginii societatii de care membrii acesteia depind si in care isi pun toata increderea.

Ca actul terorist sa fie cit mai perturbant, el trebuie sa se remarce printr-o actiune masiva de groaza, care sa produca rapid o mare ruptura psihologica si afectiva intre conducerea societatii si membrii ei; sa genereze o explozie de comentarii in mass-media cu un impact social paralizant si destabilizator.

Motivat politic, terorismul presupune totdeauna un pronuntat simt al frustrarii, al unei nedreptati sau injustitii sociale ori politice. El blameaza de fiecare data o instanta sau o autoritate politica, considerind ca injustitia nu poate fi inlaturata decit printr-o metoda violenta. Din aceasta cauza, fenomenul s-a si autodefinit ca fiind ,,tactica ultimei solutii".

Termenii de "terorism" si de "gherila" sunt de multe ori folositi alternativ. Trecand de lipsa de atentie in folosirea terminologiei tehnice din partea mass-media, a politicienilor si chiar a universitarilor, aceste false sinonime reflecta confuzia care persista in ceea ce priveste definirea terorismului si adeseori dorinta de a evita conotatia negativa pe care a capatat-o acest termen. "Gherila" nu contine o nuanta negativa si, de aceea, pentru multi pare sa aiba un aer de obiectivitate. Dupa cum arata Walter Laqueur, utilizarea larga si incorecta a notiunii de "gherila urbana" a contribuit si mai mult la confuzia generala. Acest concept a fost folosit de revolutionari pentru a denumi o strategie a terorismului, ca o prelungire sau un substitut al luptei de gherila. Cu toate acestea, terorismul si lupta de gherila sunt doua strategii de insurgenta cu totul diferite. Diferenta cea mai importanta este aceea ca, spre deosebire de terorism, lupta de gherila incearca sa stabileasca controlul fizic asupra unui teritoriu. Nevoia de dominare a unui teritoriu este un element-cheie al strategiei de insurgenta a gherilelor. Acest teritoriu aflat sub controlul lor ofera rezerve umane pentru recrutare, o baza logistica si, lucrul cel mai important, terenul si infrastructura necesara formarii unei armate regulate.

Strategia terorista nu urmareste un control tangibil al teritoriului in ciuda faptului ca teroristii incearca sa isi impuna vointa asupra populatiei si sa induca un anumit comportament prin raspandirea groazei, aceasta influenta nu are linii de demarcatie geografica. Terorismul ca strategie nu se bazeaza pe zone "eliberate" ca teren de actiune pentru consolidarea luptei si pentru continuarea ei. Ca strategie, terorismul ramane in domeniul influentei psihologice, lipsindu-i elementele materiale ale luptei de gherila.