CAPITOLUL 1 A. Tedinţe şi evoluţii în handbalul mondial şi naţional B. Locul jocului de handbal în programa şcolară CAPITOLUL 2 A. Scopul şi sarcinile lucrării B. Ipotezele de cercetare C. Gradul de actualitate CAPITOLUL 3 Fundamentarea teoretică a problemei de cercetat A. Caracteristicişi particularităţi morfo-funcţionale ale jucătoarelor junioare I (16-19 ani) B. Selecţia şi pregătirea în jocul de handbal C. Individualizarea-metodă specifică de creştere a valorii individuale a jucătorilor D. Relaţiile dintre pregătirea fizică şi cea tehnico-tactică în programul de instuire a jucătorilor de handbal CAPITOLUL 4 Organizarea şi metodologia cercetării A. Metode de cercetare folosite B. Stabilirea subiecţilor C. Stabilirea probelor şi normelor de control D. Tehnologia acţionării E. Elaborarea mijloacelor operaţionale F. Rezultatele cercetării şi interpretarea lor
CAPITOLUL 1 A. Orientări şi tendinţe în dezvoltarea handbalului pe plan mondial şi naţional Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr, în comparaţie cu alte jocuri sportive care au apărut în Europa la sfârşitul secolului al xix-lea şi începutul secolului xx prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influ- enţa altor jocuri sportive, în special a fotbalului, din a cărui idee fundamen- tală de joc s-a inspirat cel mai mult. În anul 1892 în fosta Cehoslovacie este cunoscut un joc asemănător handbalului în 7 jucători, căruia Vaclav Karas din Smichov i-a dat în anul 1905 denumirea de HAZENA, publicând şi primul regulament al jocului. Există date certe că hazena s-a jucat şi în ţara noastră în perioada dinaintea şi după primul război mondial, în special în şcoli. La început s-a practicat un handbal în 11 jucători. În anul 1946 în luna iulie, a avut loc, la Copenhaga, congresul care a hotărât dizolvarea Federaţiei Internaţionale de Handbal Amator şi constituirea unei noi organizaţii internaţionale care să poarte numele de Federaţia Internaţională de Handbal. Prin aceasta s-au deschis noi perspective de dezvoltare şi răspândire a jocului în Europa şi în întreaga lume. Anul 1974 aduce pentru a patra oară titlul mondial şi medalia de aur ţării noastre la masculin. Steaua Bucureşti câştigă în anul 1977 pentru a doua oară Cupa Campionilor Europeni. Handbalul este un joc colectiv, dare se desfăşoară în alergare, uneori în cea mai mare viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter dimamic. El poate fi considerat ca o sinteză fericită a deprinderilor motrice de bază ale omului, ca alergarea, săritura, prinderea şi aruncarea, ceea ce conferă handbalului pe lângă atributele sale sportive de joc de echipă practicat în competiţii şi atributele de mijloc al educaţiei fizice şi de sport complementar cu influenţe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte ramuri. Handbalul are o tehnică simplă şi uşor de învăţat pentru a fi practicat ca sport de masă, în scop recreativsau ca mijloc de educaţie fizică. Jocul de handbal este accesibil tuturor, căci el poate fi practicat de copii şi tineri de ambele sexe, bărbaţi şi femei şi chiar de oameni în vârstă ceva mai înaintată. În urma înregistrărilor efectuate de echipe de cercetători, la Campionate Mondiale, Europene şi Jocuri Olimpice, au scos în evidenţă tendinţe pozitive şi tendinţenegative care au apărut în handbalul de înaltă performanţă. Tendinţe Pozitive Se observă o creştere a măiestriei tehnico-tactice a jucătorilor, care permite aplicarea cu exactitate a unor sisteme de joc în atac şi apărare. În faza de finalizare a atacului se observă o pregătire gândită cu ajutorul circulaţii de minge şi de jucători care preced mijloacele tactice de prefinalizare şi finalizare, precum şi aruncări la poartă executate prin surprindere. Contraatacul şi contraatacul susţinut sunt ,,arme’’ de temut intrate în arsenalul tuturor echipelor. Combinaţiile tactice între doi şi trei jucători în scopul creării unor raporturi supranumerice şi apariţia unor situaţii clare de aruncare la poartă au atins un nivel al creativităţii ridicat. Anumite procedee tehnice, care în tercut erau apanajul unori jucători de excepţie, sunt executate astăzi cu siguranţă şi eficienţă de un număr tot mai mare de jucători. Aruncările la poartă din plonjon, din plonjon sărit, din plonjon cu cădere în faţă, aruncările cu cădere pe partea braţului de aruncare, aruncările la poartă din săritură cubătaie pe piciorul din partea braţului de aruncare, aruncările la poartă dinsăritură cu ducerea braţului prin lateral, aruncările la poartă cu pas încrucişat, cu pas adăugat, pe lângă şold, pe lângă genunchi, aruncările la poartă prin evitare cu sau fără plonjon, ca şi numeroasele pase de angajare a jucătorilor de semicerc, fentele de pasare sau de aruncare la poartă, procedeele tehnice care favorizează jocul acrobatic deasupra semicercului şi nu numai, toate aceste execuţii au devenit accesibile multor jucători. Explicaţia rezidă în perfecţionarea metodicii de învăţare şi perfecţionare a deprinderilor motrice şi introducerii acestor procedee tehnice în programa specializării timpurii.
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
