Particularitățile contractului de management

Asa cum nevoile omului sunt diferite si structurate foarte bine in piramida lui Maslow , nevoile organizatiilor sunt diferite, motiv pentru care, buna sesizare a acestor nevoi si structurarea corecta a acestora depinde de felul in care este organizat managementul in cadrul organizatiei.

Motivul pentru care am ales aceasta tema este pentru ca este inedita, pentru ca aduce in prim plan, nu neaparat un contract in sine si un studiu de caz, ci faptul ca acest tip de contract este unul foarte complex, aflat la o rascruce in care se intalnesc mai multe domenii: economia, dreptul, managementul, managementul resurselor umane, statistica etc.

Este interesant sa aduci in prim plan nu un contract, ci beneficiile pe care le poate avea un contract de management din domeniul public pentru comunitate.

Astfel, un manager bine ales, obiective setate transparent si clar, metode de control si raportare permanenta nu pot duce decat la progres, rupand din contextul mai larg al unei institutii cum este Primaria, atribute specifice, orientate spre rezultat, cu o echipa alocata managementului, organizarii si masurarii rezltatelor.

Organizarea managementului incepe de regula de sus in jos, de la cel/cei numiti in functia de manageri, astfel incat sa stie in orice moment ce sa ceara, reusind sa traseze directia spre atingerea obiectivelor companiei, dar tinand cont in acelasi timp si de nevoile celorlalti.

Pentru a contura foarte bine rolul managerului intr-o organizatie si pentru a evita orice forma de confuzie, a fost creat contractul de management.

Definitia contractului de management, asa cum apare ea in Legea Nr. 66/07.10.1993 este urmatoarea: ,,contractul de management este acordul de vointa dintre o persoana juridica ce desfasoara o activitate economica in calitate de proprietar si un manager, caruia ii este incredintata organizarea si conducerea activitatii proprietarului pe baza unor obiective si criterii de performanta cuantificabile, in schimbul unui plati" Chiar daca Legea se adreseaza doar societatilor in care statul detine 50% din capitalul social si Regiilor autonome, este binevenita in mediul economic romanesc, legiferand nu numai actul in sine, ci si statutul si functia de manager. Criteriul de selectie si pasii legali care se fac pana la semnarea contractului de management, sunt clarificate prin Norme Metodologice.

Scopul principal al oricarui contract din prisma organizatiei, il reprezinta obtinerea performantei in domeniul in care societatea activeaza.

Pentru a putea cuantifica activitatea unui manager, organizatia va analiza performanta acestuia, felul in care si-a indeplinit sau nu obiectivele trasate prin contract sau politica de management a firmei.

Obiectivele lucrarii de licenta sunt urmatoarele:

Relatarea aspectelor generale privind contractul de management, parte teoretica, axata in principal pe abordarile principalelor scoli de gandire manageriala; expunerea functiilor managementului si apoi, dinspre general catre particular se intra in detalii legate de contractul de management;

- Reflectarea importantei utilizarii contractului de management;

- Studiu de caz - Prezentarea particularitatilor contractului de management intre Municipiul Petrosani, in calitate de persoana juridica si administratorul public din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Petrosani. Studiul va porni de la necesitatea angajarii unui manager, organizarea concursului, depunerea ofertei, negocierea si incheierea contractului de management.

CAPITOLUL 1

ABORDARI TEORETICE DE BAZA PRIVIND MANAGEMENTUL

1.1. Abordarea teoriei si practicii managementului

Managementul implica un mare numar de abilitati in functie de cadrul organizatoric in care isi desfasoara activitatea organizatia. Acestea pot presupune intersectarea cu alte discipline cum ar fi: statistica, informatica, contabilitate si matematica si nu numai.

Pentru a putea pune in practica managementul, mai multe Scoli de gandire manageriala si-au adus aportul, pe masura ce conditiile economice si sociale s-au schimbat.

De aceea, cel mai bine ne ajuta sa intelegem dezvoltarea managementului de la prima abordare la practica, analizarea scolilor de gandire manageriala aparute de la inceputul secolului trecut.

Scoala clasica, traditionalista

In primele doua decenii ale secolului al XX-lea apare o noua abordare a managementului, concretizat in ceea ce expertii au numit ,,scoala rationala de gandire manageriala", al carei initiator a fost francezul Henri Fayol. Ideile sale de reorganizare a activitatii de conducere din cadrul unei intreprinderi au fost sintetizate in lucrarea aparuta in 1916 : ,,Managementul general si industrial".

Se numeste ,,Scoala rationala de gandire manageriala", deoarece Fayol se baza in elaborarea teoriilor sale foarte mult pe logica, motiv pentru care considera ca orice tip de activitate din domenii ca inginerie, economie, contabilitate sau securitate trebuie sa detina o strategie de conducere, un model, bazat pe principii clar conturate. Astfel a elaborat paisprezece principii fundamentale, principii care l-au si facut cunoscut in toata lumea.

Fig. 1.1. Principiile managementului enuntate de Fayol

Chiar daca Fayol a fost recunoscut in Europa ca fiind intemeietorul Teoriei organizationale clasice, in Statele Unite ale Americii aceasta recunoastere a avut loc doar dupa traducerea in engleza a cartii, in anul 1949.

Tot in cadrul abordarii clasice trebuie sa il amintim pe Frederick Windslow Taylor (1856-1915), inginer mecanic american, care a mai fost denumit si ,,parintele managementului stiintific".

Daca Fayol a eleborat principiile managementului clasic in maniera conducerii afacerii, administrarii ei, Taylor a elaborat principiile managementului stiintific, si, chiar daca nu au fost toate ideile sale, a reusit sa sintetiteze foarte bine munca altora, promovand-o in mod eficace in lumea managerilor din zona industriala, odata cu aparitia cartii ,,The Principles of Scientic Management" (1911).

Principiile acestuia sunt urmatoarele:

- principiul dezvoltarii stiintei (adunarea si sistematizarea cunostintelor detinute de muncitori si reducerea lor la reguli si formule);

- principiul selectiei stiintifice a muncitorilor si al dezvoltarii lor progresive;

- principiul apropierii dintre stiinta si muncitorul selectionat (inducerea dorintei muncitorului de a se instrui, perfectiona);

- principiul cooperarii constante intre conducere si muncitori.

Am sintetizat mai jos o harta a mintii lui Taylor legata de cele patru principii ale managementului stiintific:

Fig. 1.2. Principiile managementului enuntate de Taylor

Ulterior s-a dovedit ca nevoile umane, nevoia de respect de sine, nevoia de implinire au fost intelese de catre Tylor intr-un mod mult mai pragmatic decat au fost redate si explicate de Maslow sau Alderfor.

Taylor avea metode proprii, bazate destul de mult pe masurarea eficientei operatiei, ajungand pana la a considera acest mod de lucru un etalon.

Chiar daca gandirea sistemica a lui Taylor a avut multi adepti si a fost continuata de cercetatori renumiti in domeniu (de exemplu, Frank ti Lilian Gilbreth) interesul pentru managementul bazat pe sisteme stiintifice a fost marginalizat, in favoarea unor noi scoli de gandire manageriala.

In managementul contemporan, mai ales in ramura de cercetare mai regasim reminiscente ale taylorismului, de exemplu Frederick Herzberg studiaza la fel ca Taylor elementele de baza ale posturilor, insa exista diferente seminificative intre parerile celor doi. Daca Taylor insista pe simplificarea muncii ca proces (reducerea efortului depus), Herzberg speculeaza aspectele postului care pot motiva muncitorii, contribuind la dezvoltarea personala a acestora.

Astfel, este primul care semnalizeaza faptul ca mediul, conditiile de munca sunt importante si au nevoie de atentie sporita.

Specifica acestei scoli, in ambele abordari, este utilizarea unor instrumente economice cum ar fi: profitul, beneficiul, cheltuielile, investitiile, felul in care relatiile de management sunt examinate cu accent pe organizare.

Asadar, aceasa scoala a pus bazele managementului modern, contribuind la constituirea managementului ca stiinta.

Scoala behaviorista

Isi face aparitia in urma cu patru decenii, ca raspuns la ideile promovate de scoala clasica, care a neglijat factorul uman.

Reprezentantii acestei scoli apartin de regula cercurilor universitare. Este promovata de cei mai de seama reprezentanti ai scolii psihosociologice: E. Mayo, H. L. Gantt, Henry Ford, M.Weber, G. Mead si altii. Ajung in prim plan necesitatile individului ca persoana, astfel incat, prin stimulare, productivitatea acestuia sa creasca.

Unul dintre specialistii acestei scoli care a propus metode noi in management, metode bazate pe relatiile umane, a fost socio-psihologul George Elton Mayo,

,,Mayo este cunoscut ca fondator al Miscarii Relatiilor Umane si pentru cercetarile sale, inclusiv Studiile Hawthorne si cartea sa "The Human Problems of an Industrialized Civilization"(1933). Cercetarea pe care a realizat-o sub Studiile Hawthorne din anii 1930 a aratat importanta grupurilor in care afecteaza comportamentul indivizilor la locul de munca.Angajatii lui Mayo, Roethlisberger si Dickson, au efectuat experimente practice.

Acest lucru i-a permis sa faca anumite deduceri despre modul in care managerii ar trebui sa se comporte. El a efectuat o serie de investigatii pentru a se uita la modalitatile de imbunatatire a productivitatii, de exemplu, schimbarea conditiilor de iluminare la locul de munca. Ceea ce a gasit totusi, a fost ca satisfactia muncii depinde in mare parte de modelul social informal al grupului de lucru".

Concluzionand contributia lui Mayo in dezvoltarea managementului putem afirma urmatoarele:

- lucratorii nu mai sunt priviti individual, ci ca apartinand unui grup, unei echipe;

- mediul de lucru si beneficiile salariale sunt mai putin importante pentru un individ decat nevoia de apartenenta la un grup;

- grupurile formate la socul de munca au o influenta foarte mare