CUPRINS INTRODUCERE 5 CAPITOLUL I. 6 CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE INSTITUŢIA FILIAŢIEI 6 Sectiunea 1. Noţiunea şi felurile filiaţiei 7 1. Noţiunea de filiaţie. Filiaţia este o instituţie socială, o creaţie artificială care include componente de ordin cultural, social si religios. 7 2. Stabilirea filiaţiei. 7 3. Filiaţia din căsătorie şi filiaţia din afara căsătoriei 8 4. Filiaţia adoptivă 9 5. Filiaţii intermediare 10 6. Filiaţia rezultată din reproducerea medical asistată 10 Sectiunea 2. Evolutia filiatiei 11 7. Paternitatea copilului din căsătorie 12 8. Paternitatea copilului din afara căsătoriei 13 9. Pluralismul actual al filiaţiei 14 Sectiunea 3.Conţinutul filiaţiei 14 10. Componentele sociale ale filiaţiei 15 11. Componentele individuale ale filiaţiei 15 Sectiunea 4. Reglementarea filiaţiei 16 CAPITOLUL II. 20 ANALIZA REGLEMENTĂRII PATERNITĂŢII COPILULUI DIN CĂSĂTORIEI 20 Sectiunea 1. Stabilirea filiatiei fata de tata a copilului din casatorie 20 1. Noţiune de prezumţie legală de concepţie 20 2. Caracterul prezumţiei legale de concepţie 20 3. Importanţa practică a prezumţiei legale de concepţie 21 4. Noţiunea prezumţiei legale de paternitate. 22 5. Aplicarea prezumţiei legale de paternitate 22 6. Temeiul prezumţiei legale de paternitate 23 8. Titularul dreptului la acţiune. 25 Noul Cod civil in comparatie cu reglementarea aflata inca in vigoare largeste sfera persoanelor care pot avea calitatea de titular al dreptului la actiune in contestarea paternitatii si asupra mamei si a copilului. Actiunea poate fi pornita sau, continuata si de mostenitorii acestora, in conditiile legii. 25 9. Calitatea de pârât. 26 Titularul dreptului la acţiune cheamă în judecată pe copilul din căsătorie. Deoarece în majoritatea cazurilor acesta este minor, el este reprezentat de mama sa. Având în vedere şi dispoziţiile art. 54 alin. 4 din Codul familiei, rezultă că mama copilului participă la proces în dublă calitate: în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorului sub 14 ani.Dacă minorul are vârsta între 14-18 ani, participarea acestuia la proces este obligatorie, fiind asistat de mamă. 26 10. Cererea de chemare în judecată 26 11. Instanţa competentă. 27 13. Termenul de prescripţie extinctivă în dreptul comparat 29 14. Probaţiunea reclamantului şi mijloacele de probă. 29 15. Efectele hotărârii judecătoreşti faţă de soţul mamei. 33 16. Efectele hotărârii judecătoreşti faţă de copilul din căsătorie. 34
INTRODUCERE Constituind legătura dintre un copil şi părinţii săi, bazată pe procreare şi naştere, filiaţia este un fapt natural pe care legea l-a transformat într-un fapt juridic. Ca întotdeauna, dreptul completează şi ajută natura, iar aici, în materia filiaţiei, mai mult decât în orice altă materie. Legiuitorul român a dorit ca noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 , să reprezinte o reglementare unitară a raporturilor de drept civil, aşa cum a fost la origini şi cum întâlnim în toate codurile moderne ale statelor din Europa. Aşa se explică de ce raporturile de familie, precum şi cele de drept internaţional privat, sunt regăsite în Cartea a II-a „Despre familie” , respectiv Cartea a VII-a „Dispoziţii de drept internaţional privat” din acest act normativ. Deşi fără filiaţie nu există rudenie, iar fără rudenie şi căsătorie, nu există afinitate, noul Cod civil păstrează, în mod surprinzător, tăcerea asupra noţiunii de filiaţie, definind în schimb noţiuni juridice „derivate”, respectiv rudenia firească şi cea civilă (art. 405), precum şi afinitatea (art. 407). Probabil, legiuitorului i-a fost dificil să elaboreze o definiţie a conceptului juridic de „filiaţie”, care trebuie să acopere întreaga realitate, inclusiv legătura adoptivă şi cea artificială determinată de reproducerea medical asistată cu sau fără donator masculin sau/şi feminin. S-ar impune oare renunţarea la definiţia clasică din doctrină potrivit căreia filiaţia este „raportul de descendenţă a unei persoane faţă de părinţii săi”, sau „legătura juridică dintre copil şi părinţii săi”? Or, aşa cum se ştie, reglementarea filiaţiei are la bază ficţiuni juridice, trecându-se uneori peste adevărul biologic. Pentru a cuprinde în conţinutul său atât filiaţia firească, cât şi filiaţia adoptivă, precum şi cea rezultată din reproducerea medical asistată, se poate defini filiaţia ca fiind legătura juridică dintre copil şi părinţii săi, rezultată din naştere, procreare naturală sau artificială, indiferent de provenienţa materialului genetic, ori pe baza hotărârii judecătoreşti de adopţie. În prezenta lucrare ne-am propus să anlizăm filiaţia faţă de tată a copilului din căsătorie, plecând de la dispoziţiile Codului familiei, la dispoziţiile Noului Cod civil, fructificând doctrina valoriasă în materie şi făcând referire şi la dispoziţiile unor instrumente europene, respectiv internaţionale, în materie. CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE INSTITUŢIA FILIAŢIEI Sectiunea 1. Noţiunea şi felurile filiaţiei 1. Noţiunea de filiaţie. Filiaţia este o instituţie socială, o creaţie artificială care include componente de ordin cultural, social si religios. Aceste aspecte şi-au pus de-a lungul timpului amprenta asupra soluţiilor juridice în materie . În sensul ei larg, filiaţia desemneaza un şir neîntrerupt de persoane, între care faptul naşterii şi cel al concepţiei au stabilit o legătură de la fiecare părinte la copil, apoi de la acesta din urmă, în calitate de părinte, la copilul său. În această accepţiune, filiaţia este sinonimă cu descendenţa, ea unind, în mod succesiv, toate persoanele care coboară dintr-un autor comun . În sens restrâns, filiaţia este, raportul de descendenţă dintre copil şi fiecare dintre părinţii lui, bazat pe legătura de sânge.
Corneliu Bârsan, Convenţia europeană a drepturilor omului, Comentarii pe articole, vol.I Drepturi şi libertăţi, Editura All Beck, Bucureşti, 2005 Emese Florian, Protecţia drepturilor copilului, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007 Ernest Lupan, Ioan Sabău-Pop, Tratat de drept civil român. Vol. II. Persoanele, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007 4. Paraschiv Peţu, Starea civilă şi acţiunile de stare civilă, Editura Detectiv, Bucureşti, 2009 5. Dan Lupaşcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei, Editura Universal Juridic, Bucureşti, 2011 6. Gabriela Lupşan, Instituţia filiaţiei în dinamica dreptului românesc, în ”Dinamica dreptului românesc după aderarea la Uniunea Europeană”, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011 7. Gabriela Lupşan, Some Considerations Regarding the Reform in the Field of Civil Status Activity and Public Record, în Acta Universitatis Danubius. Administratio nr. 1 2009 8. Gabriela Lupşan Unele aspecte ale filiaţiei în cazul maternităţii de substituţie, în Dreptul, nr. 6/2004 9. Gabriela Lupşan, Irina Apetrei, Filiaţia în cadrul asistenţei medicale a procreării, în Dreptul, nr. 9/2001 10. Gabriela Lupşan, Instituţii juridice de protecţie a copilului. Adopţia în Tratat de asistenţă socială, ediţia a II-a, volum coordonat de George Neamţu, Editura Polirom, Iaşi, 2011 11. Alin Gheorghe Gavrilescu, Drepturile şi obligaţiile părinteşti, Editura Universal Juridic, Bucureşti, 2011 O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012 Teodor Bodoaşcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Dreptul familiei, Editura Universal juridic, Bucureşti, 2012 Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruţa Hageanu, Dreptul familiei, Editura CH Beck, Bucureşti, 2012
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
