ARGUMENT 1 CAPITOLUL I. ANTIINFECTIOASE 3 1.1 Notiuni introductive 3 1.2 Chimioterapicele (CT) 4 1.3 Nomenclatura 11 CAPITOLUL II. ACTIUNEA BACTERIANA 12 2.1 Efectul bactericid si bacteriostatic 12 2.2 Diagnosticul clinic si bacteriologic al infectiilor 13 2.3 Diagnosticul bacteriologic 13 2.4 Reactii adverse ale antibioticelor 15 2.5 Nefrotoxicitatea 15 2.6 Hepatotoxicitatea 16 CAPITOLUL III. MEDICATIA ANTIINFECTIOASA 20 3.1 Antibiotice cu spectru larg 21 3.2 Obtinerea antibioticelor beta-lactamice 23 3.3 Antibacteriene pentru uz sistemic 27 CAPITOLUL IV. PENICILINE 55 4.1 Peniciline naturale 56 4.2 Farmacotoxicologie 57 4.4 Peniciline injectabile cu efect retard 61 4.5 Peniciline orale 63 4.6 Peniciline antistafilococice 63 4.7 Peniciline cu spectru larg 67 CONCLUZII 75 BIBLIOGRAFIE 77
ARGUMENT Descoperirea si introducerea in terapeutica a antibioticelor a reprezentat unul dintre cele mai remarcabile progrese ale medicinei, care a modificat radical evolutia si prognosticul bolilor infectioase. Antibioticele (AB) reprezinta grupa de medicamente care se caracterizeaza prin cel mai mare beneficiu terapeutic, cea mai frecventa utilizare (aprox. 20% din totalul prescriptiilor medicale), dar si cel mai mare risc terapeutic. Avand in vedere importanta descoperirii antibioticelor in tratarea maladiilor infectioase am ales sa redactez lucrarea in scopuri practice. Antibioticele au intrat in arsenalul terapeutic al pacientilor ca mijloc de lupta impotriva infectiilor si au salvat multe vieti omenesti. Prima lupta castigata impotriva infectiei,cu jutorul penicilinei dateaza din 12 ianuarie 1941 si vizeaza un agent de politie londonez afectat de o septicemie mixta cu stafilococ si streptococ. De aceea, lucrarea ce urmeaza sa fie redactata este reprezentata de "Peniciline" fiind structurata in trei mari capitole si anume capitolul unu "Notiuni introductive-antiinfectioase" ,in al doilea capitol "Clasificarea antiinfectioaselor" ,iar in cel de-al treilea capitol "Penicilinele". Deci,putem afirma,fara exagerare ca antibioticele pot fi considerate ca reprezentand varful de sageata al terapiei antiinfectioase. CAPITOLUL I. ANTIINFECTIOASE 1.1 Notiuni introductive Antibioticile sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperirii epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian. Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extrem de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina. Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice. Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza. Cel de-al doilea grup de agenti antimicrobieni cuprinde chimioterapicele si antibioticele care, introduse in organism, exercita efecte toxice specifice fata de anumite microorganisme, paraziti sau celule atipice - cum ar fi cele canceroase - avand insa efecte toxice mult mai reduse sau absente fata de celulele organismului gazda. Aceasta diferenta de toxicitate se datoreaza particularitatilor metabolice ale celulelor patogene in comparatie cu cele ale gazdei, agentii antimicrobieni actionand in mod selectiv asupra unor procese metabolice specifice celulelor patogene. Termenul de antibiotic se refera la substante produse prin fotosinteza de catre diferite microorganisme (ciuperci, bacterii) iar cel de chimio-terapic la substante obtinute prin sinteza chimica. Intrucat in prezent antibioticele sunt obtinute prin sinteza chimica, cei doi termeni se confunda. Numarul antibioticelor este foarte mare si in continua crestere. Deseori, pentru un antibiotic se folosesc mai multe denumiri. Pentru ca un antibiotic sa poata fi recunoscut se foloseste denumirea comuna internationala (D.C.I.), care este mai usor de retinut decit denumirea chimica.
1) Oteleanu, V. Stanescu - Prepararea medicamentelor in farmacie, Editura medicala Bucuresti, 1960. 2) V. Oniscu - Tehnologia fabricarii medicamentelor, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,1988. 3) M. Constantinidi; L. Panoiu; Z. Marinescu - Farmacologie, editura Carol Davila - 2005. a) *** Farmacopeea Romana, editia aX a, Ed. Medicala, Bucuresti 2008. 4) Simona Negres, Dumitru Dobrescu-Memomed 2015,Antiinfectioase de uz sistemic. 5) www.wikipedia.ro . 6) www.sfatul medicului.ro . 7) www.scritub.com . 8) www.creeaza.com . 9) www.myMED.ro . 10) www.helpnet.ro .
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Diploma.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.