Persoana juridică în reglementările noului cod civil

INTRODUCERE

Persoana juridică este definită de noul Cod civil ca fiind „orice formă de orga¬nizare care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile" [art. 25 alin. (3)].

Dacă toate fiinţele umane sunt persoane, nu toate persoanele sunt fiinţe umane; există şi persoane juridice (morale). A doua categorie de subiecte de drept sunt aşa cum am subliniat - persoanele juridice. Aşadar, calitatea de subiect de drept nu este monopolul persoanelor fizice privite izolat, ci ea este recunoscută şi grupurilor de persoane constituite potrivit legii; ele au personalitate juridică. Persoanele juridice sunt formaţiuni colective, grupuri de oameni care sunt organizate în vederea realizării unor scopuri economice, sociale, culturale etc. şi care sunt recunoscute de lege. Se¬sizăm, aşadar, o coexistenţă între persoanele fizice şi persoanele juridice, dar întâie¬tatea - în sistemul nostru de drept - o are, şi aşa trebuie să rămână, persoana uma¬nă, deşi expansiunea persoanelor juridice este tot mai mare (uneori îngrijorătoare).

Pentru a ne forma o imagine - chiar de la început - despre aceste subiecte de drept, precizăm că, potrivit legii, pentru ca un colectiv de oameni să devină persoană juridică trebuie să îndeplinească trei condiţii: a) să aibă o organizare de sine stătă¬toare, adică să exprime unitatea acestui colectiv independent de persoana fiecărui membru ce alcătuieşte acel colectiv, să aibă o structură internă şi organe de condu¬cere proprii; b) să aibă un patrimoniu propriu, care să fie distinct atât de patrimoniile altor persoane juridice, cât şi de patrimoniul persoanelor fizice membre ale colecti¬vului alcătuitor; c) să aibă un scop determinat şi licit, ceea ce înseamnă că activita¬tea pe care şi-o propune spre realizare trebuie să fie în acord cu legea şi interesele generale.

Este necesar să observăm, şi numai în treacăt, că nu trebuie admisă asimilarea persoanelor fizice cu persoanele juridice; ele nu pot fi puse pe acelaşi plan, deoarece există între ele numeroase diferenţe. Aceasta pentru că, pe de o parte, unele atribute pe care legea ie recunoaşte persoanelor fizice nu au valoare dacă sunt aplicate per¬soanelor juridice (exemplu, demnitatea, viaţa intimă etc.). De altă parte, dacă recu¬noaşterea personalităţii juridice a persoanelor juridice are un fundament utilitarist, personalitatea persoanei fizice reflectă condiţia umană, în sfârşit, dacă există o plura¬litate de persoane juridice, apoi conceptul de persoană fizică este profund unitar, căreia legea îi acordă demnitate şi protecţie. Fără a intra în amănunte, unii autori şi chiar jurisprudenţa din alte ţări susţin că o parte din drepturile personalităţii (reputaţia, de pildă) pot fi aplicate şi persoanelor juridice.

Trebuie menţionat că orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia. Subliniem că patrimoniul este un atribut al personalităţii. Ca şi per¬sonalitatea, patrimoniul este o eventualitate; este centrul raporturilor juridice patrimo¬niale. Nu există patrimoniu fără personalitate juridică: patrimoniul este emanaţia per¬sonalităţii.

CAPITOLUL I

DREPTURILE PERSONALITĂŢII PERSOANA JURIDICĂ -

1.1. Noţiune

Sub această denumire (de origine germanică - Persdnlichkeitsrechte) sunt califi¬cate, în general, acele drepturi inerente calităţii de persoană umană care aparţin oricărui individ prin însuşi faptul că este om. Aceste drepturi pe care unii autori le nu¬mesc primordiale sau, după alţi autori, drepturile fundamentale ale omului, sunt prerogative care pot fi calificate ca drepturi subiective şi sunt înzestrate cu o acţiune în justiţie. Aceste prerogative aparţin oricărei persoane ca drepturi câştigate chiar de la naştere. Raţiunea ultimă a acestor drepturi se află, în opinia noastră, în demnitatea persoanei şi libera dezvoltare a personalităţii . Se poate susţine că nucleul drepturilor personalităţii îl constituie drepturile fundamentale ale omului afirmate în special prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totuşi, noţiunea de drepturi ale persona¬lităţii - care regrupează toate drepturile care au ca obiect elementele constitutive ale personalităţii - este mai largă decât precedenta .

Fără pretenţia unei definiţii definitive vom reţine că ele sunt acele prerogative în care titularului i se recunoaşte facultatea de a se bucura şi de a-i fi apărate atributele şi interesele esenţiale şi inerente persoanei sale. Sau, într-o altă viziune, personali¬tatea ar fi ansamblul de bunuri (sau valori) care aparţin unei persoane din simplul fapt al existenţei sale: viaţa, integritatea fizică şi psihică, viaţa privată etc. constituie tot atâtea „bunuri" ale personalităţii. Fiecărui „bun" al personalităţii îi corespunde un drept pe care fiecare persoană îl posedă pentru sine.

Personalitatea la care fac referire aceste drepturi nu se reduce la noţiunea tehnică de personalitate juridică, în sensul de a fi subiect de drept. Ea vrea să spună mai mult, şi anume: persoana umană în totalitatea sa, în realitatea sa biologică, psiho¬logică şi socială.

Drepturile personalităţii au natură de drepturi extrapatrimoniale (preferăm această denumire chiar dacă noul cod le defineşte nepatrimoniale), deoarece ele nu au un conţinut economic şl nu se integrează patrimoniului persoanei, în adevăr, viaţa, dem¬nitatea, onoarea, dreptul la imagine etc. nu pot fi evaluate în bani; ele nu sunt bunuri în sensul strict al termenului, în doctrina noastră majoritatea autorilor clasifică drep turile extrapatrimoniale în trei categorii: a) drepturi care privesc existenţa şi integrita¬tea (fizică şi morală a persoanei, dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate corporală, dreptul la onoare, cinste ori reputaţie, dreptul la demnitatea umană); b) drepturi pri¬vind atributele de identificare ale persoanelor fizice şi juridice (dreptul la nume, la denumire, la domiciliu etc.); c) drepturi privind creaţia intelectuală, adică cele izvorâte din opera literară, artistică ori ştiinţifică şi din invenţie .