Perspectivele dezvoltării turismului balnear - studiu de caz stațiunea Slănic Prahova

Introducere

Cu toate că majoritatea specialiştilor consideră turismul un fenomen specific perioadei contemporane, acesta s-a conturat la sfârşitul secolului al XIX lea. Dezvoltarea rapidă a acestui domeniu s-a datorat realizărilor oferite de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană ce au constat în dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de transport, a unităţilor de cazare şi de alimentaţie.

România se află printre ţările cu cele mai mari resurse de ape minerale şi termale din Europa ce au efecte terapeutice miraculoase, o parte dintre acestea aflându-se în stațiunea Slănic Prahova. Astfel, principala atracţie o reprezintă lacurile sărate, dar și mina Slănic.

În urma unor studii efectuate asupra posibilităţilor de dezvoltare turistică a staţiunilor româneşti, specialiştii apreciază că, în următorii ani, stațiunea Slănic Prahova va deveni una dintre cele mai cunoscute stațiuni de la noi țară

Pornind de la toate aceste afirmaţii, lucrarea de faţă îşi propune să analizeze potenţialul turistic prezent şi de perspectivă al stațiunii Slănic Prahova , să evidenţieze rolul şi importanţa acesteia în turismul românesc şi să preconizeze direcţiile de dezvoltare a turismului în zonă. De asemenea, pe baza acestora, se urmăreşte găsirea unor soluţii de valorificare şi elaborare a unor strategii de promovare turistică a staţiunii, determinarea gradului său de atractivitate, aceasta reprezentând una dintre locaţiile cele mai putin căutate atât la nivel naţional cât şi internaţional, deși dispune de o paletă largă de afecţiuni ce pot fi tratate, dar şi pentru istoria şi resursele sale deosebite.

Capitolul I. Conţinutul şi formele turismului balnear

Turismul balnear este o componentă majoră a turismului, acesta cuprinde aspecte generale privind turismul balnear, înţelegând prin aceasta clarificarea conceptelor de cură având la bază atât factorii naturali utilizaţi cât şi procedurile folosite (termalism, crenoterapie, talasoterapie, balneoterapie, balneoclimatoterapie şi mai nou spa, welness).

1.1 Conceptul de turism

Turismul reprezintă astăzi, prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de ţări .

Turismul este considerat, în primul rând, “o forma de recreere alături de alte activtităţi şi forme de petrecere a timpului liber” ; el presupune “ o mişcare temporară a oamenilor spre distinaţii situate în afara reşedinţei obişnuite şi activităţile desfăşurate în timpul petrecut la ceele destinatii”; de asemenea în cele mai multe situaţii, el se implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiile zonelor vizitate.

Turismul - caracterizat pe scut –apare ca un fenomen economico-social specific civilizaţie moderne , puternic ancorat în viaţa socială şi, ca atare, influenţat de evoluţia ei. Adresându-se unor segmente sociale largi şi reprezentând pe deplin nevoile acestora, turismul se detaşează printr-un înalt dinamism atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional. De asemenea, prin caracterul său de masă şi prin conţinutul complex, turismul antrenează un vast potențial material şi uman, cu implicaţii importante aspura evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane național şi internaţional .

Una dintre cele mai corepunzătoare definţii date turismului, general aceeptate pe plan mondial, este cea dată de profesorul elveţian dr. W. Hunziker: “ turismul este un ansamblu de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domociliului lor, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare “