PIB în România în perioada 2007-2012

Introducere

Este indiscutabil că, România, în trecut, ca şi astăzi , s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu numeroase probleme privind dezvoltarea ei economică, socială, culturală şi politică. Între aceste probleme însă, decalajele sale economice reprezintă problema fundamentală a ţării, axul central în jurul căruia gravitează întreaga sa dezvoltare materială şi spirituală.

Decalajele economice nu sunt o descoperire a României, dimpotrivă, ele sunt o prezenţă dramatică fundamentală, cronică, în întreaga economie mondială, fiind sursa a numeroase stări conflictuale în relaţiile economice şi politice internaţionale. Mai precis, între cei dezvoltaţi şi cei slab dezvoltaţi, între bogaţi şi săraci. Prezenţa permanentă a problemei decalajelor economice în dezbaterile ONU şi ale organismelor sale, în rapoartele de analiză ale Băncii Mondiale ca şi în preocupările altor instituţii mondiale reflectă importanţa şi actualitatea acestei probleme.

România se încadrează în economia mondială şi în Uniunea Europeană ca o ţară marcată de existenţa unor puternice decalaje economice.

Aceasta lucrare are la baza analiza indicatorilor macroeconomici.

Lucrarea este structuratǎ astfel încât sǎ cuprindǎ aspectele necesare pentru a putea concluziona referitor la problemele metodologice privind calculul si analiza indicatorilor macroeconomici.

Activitațile economice ce se desfășoara in cadrul unei economii naționale se concretizează intr-o gamă variată de bunuri si servicii. Evaluarea acestora sub aspect fizic sau valoric se realizează cu ajutorul indicatorilor economici.

Indicatorul economic constituie expresia numerica a laturii cantitative a

fenomenelor si proceselor economice in anumite condiții de spațiu si timp. El permite evidentierea acestor fenomene si procese sub aspect cantitativ, structural si calitativ,ca si interdependentele dintre anumite subsisteme ale economiei naționale. In funcție de nivelul pentru care se calculează acesti indicatori, pot exista indicatori micro si macroeconomici; daca primii masoară rezultatele la nivelul agentului economic individual, ultimii exprima performanța la nivelul ansamblului economiei naționale. Punctul de plecare in determinarea indicatorilor macroeconomici îl reprezintă cei microeconomici.

Principalii indicatori macroeconomici sunt:produsul global, produsul intern, produsul național, venitul național, venitul personal, venitul personal disponibil al populației.

Cunoasterea acestor indicatori, nu numai prin aura lor teoretică, noțională, ci prin unduirea vietii economice este deosebit de benefică. Aceste marimi sunt totodata si marimi sintetice, care, măsurand rezultatele integrale ale activității economice, ne formează o imagine de ansamblu privind locul pe care îl ocupă economia la un moment dat.

În prezent indicatorii macroeconomici se determină si se analizează după S.C.N, sistem de calcul si de analiză macroeconomică,care raspunde cerințelor informaționale si de analiză economică ale societăților bazate pe economia de piață.

Sistemul Conturilor Naționale,din punct de vedere conceptual si statistic,este o bază consistentă si integrata de date macroeconomice pentru analizele privind structura si interdependențele intre sectoarele si ramurile economice naționale.Este un sistem menit sa fie aplicat in toate țările cu economie de piață,indiferent de structura si nivelul de dezvoltare al acestora.

Economia de piaţă este concepută ca un sistem extrem de dinamic, care este într-un continuu proces de restructurare determinat de schimbările tehnico-economice, sociale şi instituţionale. În ultimii douăzeci-treizeci de ani au avut loc modificări structurale în cazul mai multor economii, dinspre sectorul primar - agricultură şi minerit, către sectorul secundar - industrie şi, mai departe, către sectorul terţiar - servicii, după cum au scris economiştii.

Privind evoluţia economiei româneşti în ultimii 23 de ani, se constată că structura ei s-a modificat, influenţată de o serie de factori, pornind de la trecerea de la economia planificată la economia de piaţă, intrarea în Uniunea Europeană - ce a necesitat modificări instituţionale şi adoptarea treptată a legislaţiei europene şi a generat noi oportunităţi din punct de vedere comercial, pieţe importante de desfacere, dar şi creşterea competitivităţii, schimbări la nivel social, transformări tehnologice, dar şi schimbări ale sistemului financiar la nivel global (incluzând criza financiară din perioada 2007-2008).

Rezultatele din 2010-2011 trebuie analizate prin prisma faptului că declansarea crizei financiare si economice in primavara anului 2007 în SUA,în anul 2008 in Europa,cuprinzând in partea finală a anului 2008 și România,a determinat o serie de efecte negative globale și individuale,cu grad de intensitate diferit de la țară la țară.