Pluripartidismul in Europa de Est Postcomunista - Studiu de Caz Romania

Cuprins licenta Cum descarc?

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I 6
FUNDALUL POLITIC AL REVOLUTIILOR DE LA 1989 6
1.1. Societatea civila versus partide politice 10
CAPITOLUL II 17
CAZUL ROMANIEI 17
2.1. Situatia politico-istorica a comunismului romanesc 17
2.2. Emergenta si evolutia pluripartidismului 18
CAPITOLUL III 34
CAZURILE ALTOR SOCIETATI POSTCOMUNISTE 34
3.1. Ungaria 34
3.2. Cehoslovacia/Cehia 37
3.3. Bulgaria 47
CONCLUZII 56
BIBLIOGRAFIE 60


Extras din licenta Cum descarc?

INTRODUCERE
Anul 1989 va intra in istorie ca an al prabusirii in lant a regimurilor comuniste din tarile Europei centrale si de est. Dupa aproape o jumatate de secol de experienta comunista in aceste state si dupa mai bine de 70 de ani de experienta sovietica, timp in care s-a inoculat popoarelor o ideologie menita sa le formeze potrivit ,,sensului inexorabil al Istoriei", aceste societati au avut o alta revelatie: cursul istoriei se dovedea, dimpotriva, reversibil.
Rapiditatea cu care s-a petrecut colapsul comunismului in tarile Europei de est marturiseste asupra artificialitatii de fond, antisociale in sens ingust, propriu, a acestuia. Partidul unic comunist s-a dovedit a fi un corp strain in interiorul societatii si pe care, in plus o stapanea cu o atotputernicie nemaiintalnita in istorie. O stapanea insa, dupa cum vom vedea, nu cu metode sociale. In consecinta, o ,,reactie de respingere", declansata de ,,sistemul imunitar" al societatii, a fost intotdeauna prezenta, chiar daca nu si perceptibila ca manifestare. Mai devreme sau mai tarziu, societatea trebuia sa inlature acest corp strain, altminteri risca sa sucombe. Mai mult, orice intarziere eliberatoare era provocatoare - astazi acest lucru se vede cu ochiul liber - de ,,sechele", care, la randul lor, cer timp pentru vindecare. Intr-un cuvant, daca partidele in multiplicitatea lor apar intr-o relatie organica, vitala cu societatea, ele fiind inglobate acesteia, depinzand de ea, partidul unic apare, dimpotriva, ca o entitate inglobanta si, prin urmare, independenta fata de societate.
Partidul comunist unic este o contradictie in termeni: desi ontologic este o simpla parte, el se substituie totusi intregului. Consecintele acestei substitutii sunt incalculabile, descrise de un politolog in buna cunostinta de cauza: ,,Sub un regim de partid unic dictatorial, partidul este altceva decat un partid; o casta privilegiata, divinizata, conducatoare; o banda de activisti care dirijeaza pe oricine sa indeplineasca planurile <<conducerii superioare>> sau ale <<Conducatorului>>; o echipa care emite comenzi infailibile si dogme; ochi si urechi ale unui sistem de spionaj; un nucleu de penetrare si control al tuturor organizatiilor, cluburilor, uniunilor, cooperativelor agricole, uzinelor, organelor guvernamentale, armatei, politiei; o curea de transmisie care conduce vointa Conducatorului la natiunea lipsita de vointa" .
Partidul comunist, omnipotent si reificat, discretionar si impersonal (dar, paradoxal, purtand adesea pecetea autocratului secretar general, a carui ,,personalitate" era public sanctificata), era un robot sui generis menit sa uniformizeze indivizii, sa desfiinteze individualitatile (cu o singura exceptie, devenita model: cea a autocratului). Este ceea ce Hannah Arendt numea, ca marca a totalitarismului, ,,dominatia totala", adica aceea ,,care se straduieste sa organizeze infinita pluralitate si diferentiere a fiintelor omenesti ca si cand intreaga umanitate ar fi doar un singur individ" . Or, cum imediat remarca stralucita eleva a lui Heidegger, o astfel de vointa este finalmente desarta, utopica, in ciuda imenselor, incomensurabilelor suferinte pe care le provoaca: ,,Problema umana semanand altor specii animale si a caror singura <<libertate>> ar consta in <<conservarea speciei>>. Dominatia totalitara incearca sa realizeze acest tel (...) prin indoctrinare ideologica (...) si prin teroare" .
Un asemenea tel politic, strain, ba chiar opus naturii umane si sociale, este sortit esecului. In ciuda omnipotentei de moment sau de etapa a unui regim totalitar, de fapt a partidului unic conducator, devenit un fel de masina kafkiana, acesta contine in sine chiar gena propriului dezastru. Artificialitatea psiho-sociolo-gica a unui asemenea regim se vedea in ceea ce George Kennan numea ,,cultura a prefecatoriei": ,,cand un anumit regim nu mai este capabil sa functioneze decat printr-o prefacatorie pe scara larga pe care o impartaseste cu poporul supus, ambele parti fiind constiente de artificialitatea pretentiei respective, atunci prabusirea sa definitiva trebuie privita ca inevitabila si probabil iminenta, chiar daca nimeni nu poate preciza cand si cum va avea loc" . Aceste cuvinte au fost, dupa cum ne-a aratat anul 1989, absolut vizionare.
Ideea centrala a studiului de fata este aceea de a compara sistemele de partide existente in Europa de est odata cu prabusirea regimurilor comuniste precum si fundalul politic al revolutiei de la 1989.
Primul capitol se axeaza pe rolul avut de revolutiile de la 1989 din tarile Europei Centrale si de est care au insemnat in esenta abrogarea prevederii constitutionale comuniste referitoare la rolul conducator al partidului unic.
Al doilea capitol face referire la cazul Romaniei, care pe ultima durata a regimului comunist a avut pe langa asemanarile inerente cu alte tari, o situatie politica aparte, care si-a pus pecetea atat asupra revolutiei cat si asupra tranzitiei.
Ultimul capitol urmareste cazurile altor societati postcomuniste: Ungaria, Cehoslovacia si Bulgaria.
CAPITOLUL I
FUNDALUL POLITIC AL REVOLUTIILOR DE LA 1989
Lumea comunista nu era, asadar, o lumea normala, care sa se fi intemeiat si sa fi ajuns acolo unde ajunsese in virtutea unei dezvoltari organice, firesti, naturale, ci un soi de silnic experiment-limita, a carui existenta si continuitate se bazau efectiv pe politia politica, in care viata sociala si publica era compusa din extrem de numeroase exercitii impuse, cu mecanisme economice necompetitive, cu o administrare centralista absolut paguboasa, intr-un cuvant, o lume comandata sa execute un acelasi rit strain ei. Regimul totalitar comunist, sfidand individul, nu era interesat decat de aparentele comportamentiste ale societatii, in care scop folosea o multime de trucuri ideologice si de instrumente de teroare, numai astfel putandu-se petrece simularea sociala care-i hranea orgoliul. Regia acestor rituri sociale era asigurata de partidul comunist, care se concepea pe sine ca o masina simultan sociogonica si antipersonala, antiindividuala. ,,Expresia <<aparat>> este utilizata in limbajul politic in legatura mai ales cu aparatul partidului comunist, si el desemneaza, in sens ingust, organizatia interna a acestui partid, gratie careia hotararile luate de conducere sunt aplicate de cadre care, apoi, imping grupurile si indivizii societatii sa le duca la indeplinire", scria un politolog britanic de origine romana . Limbajul politic i-a asociat cuvantului ,,aparat" un altul, acela de aparatcic, un cuvant - cum apreciaza acelasi politolog - ,,ingrozitor". Astfel s-a nascut <<statul-aparat>> un stat ,,dictatorial, centralist si monopolist" .


Fisiere in arhiva (1):

  • Pluripartidismul in Europa de Est Postcomunista - Studiu de Caz Romania.doc

Imagini din aceasta licenta Cum descarc?

Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Diploma.ro.


Descarca aceasta licenta cu doar 9 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!