Pocăința - Cruce și înviere în Triod și Penticostar

Cuprins licență

INTRODUCERE	2
CAPITOLUL  I	6
Locul Tainei Marturisirii in spiritualitatea crestina si	6
in cultul liturgic	6
CAPITOLUL II	22
Triodul, moment excelent si unic pentru lucrarea si desavarsirea pocaintei	22
II.1 Aparitia si evolutia Triodului	26
II.2. Structura Triodului	31
II.2.1. Timpul privilegiat si zeciuiala anului	31
II.2.2 Perioada pregatitoare	33
II.2.3. Postul Mare	42
II.2.4. Saptamana Patimilor, cununa Triodului	48
II.3. Triodul si tema celui de-al ,,doilea botez"	53
II.4. Cadere si ridicare	64
II.5. Pocainta	71
II.5.1 Centralitatea pocaintei in Triod	71
II.5.2. Etapele intoarcerii la Dumnezeu: constientizare,	74
intoarcere la sine, marturisire si  iertare	74
II.5.3. Cainta - plans - strapungerea inimii si	78
participarea trupului la cainta	78
II.5.4. Lacrimile - "al doilea Botez"	81
II.6. Rugaciunea - smerenia - asceza (postul),	83
virtuti esentiale in vederea lucrarii pocaintei	83
si a restaurarii omului	83
II.7. Modele de pocainta	93
CAPITOLUL  III	100
Pocainta: Cruce si Inviere	100
III.1 Centralitatea Crucii in Triod.	100
Pocainta - rastignire duhovniceasca	100
III.2. Finalitatea si roadele pocaintei (a Crucii):	107
Invierea si Penticostarul	107
III.3. Pocainta neincetata: firul rosu ce strabate	114
scara virtutilor in drumul spre	114
Inviere si indumnezeire	114
CONCLUZII	118
BIBLIOGRAFIE	121

Extras din licență

Cand vorbim in Ortodoxie despre Spiritualitate, vorbim despre ea ca despre o Spiritualitate vie, care angajeaza intreaga fiinta a omului. De aceea ea este alimentata de o comunicare in rugaciune si de manifestarea identitatii de credinta intre persoane. O spiritualitate urmarita de unul singur se raceste, se usuca, devenind mai mult o cugetare teoretica ce angajeaza doar mintea si aceasta nu in mod constant. Insa, de Spiritualitate tine in mod necesar comuniunea. De aceea Spiritualitatea aceasta vie, care cuprinde intreaga fiinta umana si e alimentata de comunicarea cu altii, creind comuniunea, se intretine in crestinism, de cult in general si de Sfanta Liturghie si Sfintele Taine in special.
Daca Spiritualitatea inseamna continutul credintei experiat in trairea lui vie, viata liturgica ortodoxa o face aceasta intr-un mod deosebit de accentuat. De aceea Liturgica Ortodoxa nu este o disciplina anexa a teologiei, e mai degraba aplicarea ei practica si efectiv traita, dreapta credinta fiind norma  "dreptei preamariri" , asa cum afirma Sfantul Grigirie al Nyssei: in marturisirea persoanelor dumnezeiesti sta esentialul misterului religiei, iar in participarea la riturile si simbolurile tainice se infaptuieste mantuirea"  .
Chiar daca exista si un urcus individual al credinciosilor spre Dumnezeu prin curatirea de patimi, prin dobandirea virtutilor si prin contemplarea ratiunulor creatiei, acest urcus n-ar putea avea loc daca n-ar fi ajutat de un urcus liturgic spre Dumnezeu, care se infaptuieste de fiecare impreuna cu obstea celorlalti credinciosi. Acest urcus e sustinut de Hristos Cel Inviat si unit cu credinciosii prin Sfintele Taine  si in special prin Sfanta Euharistie. 
Astfel, fiecare Sfanta Taina este un mod diferit de intalnire cu Hristos si de traire a acestei intalniri. In fiecare Sfanta Taina credinciosul se intalneste personal cu Hristos si experimenteaza comuniunea de iubire cu El.Tendinta omului spre pacat, insa, si materializarea acestei tendinte prin savarsirea pacatului, il departeaza pe om de comuniunea cu Dumnezeu si il izoleaza intr-o stare de egoism si singuratate.
Iesirea din acesta stare se realizeaza prin marturisirea pacatelor, care, "ca act psihologic, inseamna o depasire a starii de inchidere in sine, iar pe plan duhovnicesc este hotararea unei angajari ferme in lupta pacatului, pentru a redobandi comuniunea cu Dumnezeu"  . Intalnirea cu Hristos si comuniunea cu El prin Taina Marturisirii iau chipul unei dorinte arzatoare dupa aceasta comuniune, in urma constientizarii ca pacatul inchide in sine, izoleaza si insingureza.
Pacatul intuneca mintea, omoara sufletul si perverteste persoana umana in integritatea fiintei ei. Eliberarea de pacat insa, printr-o pocainta profunda si constienta, produce o adevarata luminare, innoire si inviere a persoanei umane. De aceea pocainta, ca efort ascetic de curatire de patimi, efort sustinut de lacrimi si umilinta, este o adevarata Cruce si Inviere.
Intarindu-ma pe aceasta realitate duhovniceasca si pe faptul ca teologia Sfintilor Parinti isi gaseste aplicare in Taditia ascetica si liturgica,  am intreprins studiul Pocaintei ca Cruce si Inviere in Triod si Penticostar. In general toate cartile liturgice atesta pe larg importanta acestei virtuti, incat am putea spune ca intrg cultul ortodox se scalda intr-o atmosfera penitentiala. Triodul insa, ca o culme a spiritualitatii liturgice, este consacrat aproape in intregime acestei virtuti.
Ceea ce am vrut sa subliniez in aceasta teza este faptul ca,  pocainta este inima spiritualitatii Triodului, este "imparateasa virtutilor" , iar crestinul care se sarguieste in timpul Postului Mare sa se elibereze de pacat, anticipeaza Invierea lui Hristos, care va deveni si obarsia invierii sale in ziua Pastelui, daca pocainta sa a fost adanca si sincera. Pocainta este trofeul invierii si semnul distinctiv al noii nasteri spre viata fara sfarsit. Ea se identifica chiar cu aceasta innoire, sau mai degraba, cu aceasta a doua nastere.
De aceea, dupa ce in primul capitol al acestei lucrari, am vorbit despre locul Pocaintei (Marturisirii) ca Taina, in cadrul cultului liturgic si in spiritualitatea crestina, iar in al doilea capitol am facut o incursiune in timpul liturgic al Triodului, ca moment excelent si unic pentru lucrarea si desavarsirea pocaintei, in subcapitolul 3, al celui de-al doilea capitol am aratat ca Triodul are o dimensiune profund baptismala, legata indisolubil de lumina si bucuria Pastelui, iar elementul care-I confera aceasta dimensiune baptismala este tocmai pocainta ("botezul lacrimilor").
Prezenta inca din vechime in literatura duhovniceasca, tema "celui de-al doilea Botez", a adevaratului Botez realizat in experienta simtita a harului - prin pocainta - va cunoaste, mai cu seama incepand din sec. IX (secolul sistematizarii si desavarsirii Triodului) o dezvoltare considerabila in lumea crestina, in special prin Sf. Simeon Noul Teolog.
Mai apoi, pentru a intelege mai bine pocainta a carei pozitie centrala ne-o prezinta Triodul, am vorbit in subcapitolul 4 despre "cadere si ridicare" - teme majore ale imnografiei Triodului - de a caror intelegere corecta depinde valoarea si calitatea pocaintei. Vedem aici cum, pocainta (Crucea) asumata de crestin este deodata pocainta intregului "Adam omenesc". Triodul ne arata ca pacatul savarsit de Adam (si de fiecare om in parte) este insusi pacatul meu: "ravnind nebuneste sa-l intrec in cadere pe Adam cel intai zidit, m-am cunoscut pe mine dezbracat de Dumnezeu si de Imparatie..." .
De aceea, pocainta personala ca luare a crucii trebuie sa fie in acelasi timp suspinul si pocainta pentru pacatele intregii omeniri, caci Insusi Mantuitorul a spus "plangeti cu cei ce plang...". Dar, pentru ca strigatul pocaintei, pentru sine si pentru intreaga omenire, sa strabata cerurile si sa ajunga la tronul Mielului lui Dumnezeu, tebuie ca el sa fie unit cu doua elemente fundamentale ale pocaintei, care-i dau valoare si consistenta: strapungerea inimii si lacrimile care izvorasc din aceasta strapungere.
De aceea, vorbind in subcapitolul 5 despre centralitatea pocaintei (cu etapele ei: constientizare, intoarcere la sine, marturisire si iertare), am sesizat cum pune accent Triodul pe cele doua virtuti mentionate mai sus. In timpul condensat al Postului Mare, crestinul este indemnat neincetat sa practice strapungerea inimii si sa imite inca de la deschiderea Triodului  rugaciunea si suspinele vamesului. Consecinta acestei strapungeri sunt lacrimile, criteriul discernamantului, hotarul dintre trupesc si duhovnicesc, adevarata scaldatoare baptismala a persoanei umane.
Plansul, ca si oricare alta virtute, rezulta dintr-un proces sinergic, fiindca darul strapungerii si al lacrimilor nu este acordat decat pe masura liberei conlucrari a omului , prin ostenelile ascetice ale Postului Mare, cu harul dumnezeiesc. De aceea, in subcapitolul 6 am  prezentat care sunt, in general, aceste osteneli ascetice - s-au virtutile obligatorii pentru lucrarea si desavarsirea pocaintei si anume: asceza (postul), smerenia si rugaciunea, iar in capitolul 7 am aratat cum au rodit ele in marii Sfinti lucratori si desavarsitori ai pocaintei, modele pe care Triodul ni le prezinta peste veacuri ca fiind vrednice de urmat. Triodul opereaza in acest fel, pentru a arata ca pocainta nu are o valoare teoretica, ci este adevaratul mod de viata si existenta al persoanei umane.

Fisiere în arhivă (4):

 Abrevieri Costel.doc
 Bibliogr..doc
 Coperta licenta.doc
 Licenta Costel.doc

Imagini din acest licență

Bibliografie

1.Biblia - tiparita cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod al B.A.O.R I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1997;
2.*** Ceaslov - tiparit cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod, editia a II-a, Ed.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1993;
3.*** Liturghier - tiparit cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod al B.A.O.R., Ed. I.B.M.O.R., Bucuresti, 2000;
4.*** Penticostarul - tiparit cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod al B.A.O.R., Ed. I.B.M.O.R., Bucuresti,2000;
5.*** Triodul - tiparit cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., cu aprobarea Sf. Sinod al B.A.O.R., editia a VIII- a, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1986;
6.*** Tipicul Sfantului Sava- text si comentariu liturgic, vol. I, diortosire, introducere si note de monah Petru Pruteanu, Ed. Credinta noastra, 2001;
Lucrari si Studii:
7.Agapie Criteanul - Mantuirea pacatosilor, tiparita in 1893, cu aprobarea Sf. Sinod al B.A.O.R., Ed. Bunavestire, Bacau, 1997;
8.Buzescu, Pr.Prof.N.C. - Sfanta Cruce in imnologia cultului ortodox in ,,Ortodoxia" (XXXIV), nr.2, 1982;
9.Cabasila Nicolae Sf. - Despre viata in Hristos, tiparita cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., studiu introductiv si trad.din lb.greaca de Pr.Prof.Dr. Teodor Bodogae, Ed.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2001;
10.Casian, Episcopul Dunarii de Jos - Scara Caintei. Cuvantari si meditatii din perioada Triodului, Ed. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2003;
11.Chiril al Ierusalimului, Sf. - Cateheze, tiparita cu binecuvantarea P.F.P. Teoctist, Patriarhul B.O.R., trad.din lb.greaca si note de Pr.Prof. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2003;
12.Ciobotea, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei Daniel - Bucuria Invierii- Lumina pocaintei. Pastorala de Sfintele Pasti, Ed. Trinitas, 2003;
13.Ciobotea, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei Daniel - Invierea lui Hristos - taina iertarii noastre. Pastorala de Sfintele Pasti (1998) in ,,T.V." VIII (LXXIV), nr.1-4, 1998, pp.5-9;
14.Ciobotea, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei Daniel - Legatura interioara dintre Cruce si Inviere in ,,M.B."(XXXIV), nr.3-4, 1984;
15.Clement Olivier - Cantecul lacrimilor, trad. Ileana Brie, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 1999;
16.Diadoh al Foticeii - Cuvant ascetic in 100 de capete in Filocalia Sfintelor nevointe ale desavarsirii, vol. I, trad., introducere si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Staniloae, Ed. Harisma, Bucuresti, 1993;
17.Dorotei din Gaza - Invataturi si scrisori de suflet folositoare, trad.din lb.greaca de Ep. Filaret Ramniceanu in 1784, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Iustinian, Ep. Maramuresului si Satmarului, Ed. Bunavestire, Bacau, 1997;
18.Dragoi, pr.consilier Eugen - Indrumarul duhovnicului, tiparit cu binecuvantarea P.S. Casian, Episcopul Dunarii de Jos, Ed. Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2000;
19.Efrem Sirul, Sf. - Cuvinte si invataturi, Tomul I, tiparit cu binecuvantareaP.S. Iustinian, Ep. Maramuresului si Satmarului, translatare, corectura si diortosire dupa editia din anul 1818 de protos. Ioan Filaret, Ed. Bunavestire, Bacau, 1997;
20.Efrem Sirul, Sf. - Imnele Paresimilor, Azimelor, Rastignirii si Invierii, Imne I, studiu introductiv si trad. de diac.Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1999;
21.Galeriu, Pr.Prof.Dr. Constantin - Intelesurile Crucii in ,,Ortodoxia" (XXXIV), nr.2, 1982;
22.Grigorie de Nazianz, Sf. - Cele cinci cuvantari teologice, trad.din lb.greaca, introd. si note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Staniloae, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1995;
23.Grigorie de Nyssa, Sf. - Despre suflet si Inviere, trad.din lb.greaca, note si comentarii de pr.Grigore Teodorescu, Ed. Herald, Bucuresti, 2003;
24.Hausherr, Irenne - Teologia lacrimilor. Plansul si strapungerea inimii la Parintii rasariteni, trad.Ioan Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000;
25.Ioan Gura de Aur, Sf. - Despre marginita putere a diavolului. Despre cainta. Despre necazuri si biruirea tristetii, tiparita cu binec.P.F.P.Teoctist, Patriarhul B.O.R., trad.de pr.prof.D.Fecioru, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2002;