Cuprins
- INTRODUCERE 5
- CAPITOLUL I. LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI ÎN SISTEMUL ORGANELOR STATULUI DE DREPT 7
- 1.1. Consideraţii generale cu privire la situaţia poliţiei din România după Revoluţia din Decembrie 1989 7
- 1.2. Cadrul legal de funcţionare şi organizarea Poliţiei Române 8
- 1.2.1. Cadrul legal de funcţionare al Poliţiei Române 8
- 1.2.2. Organizarea Poliţiei Române 8
- 1.3. Locul poliţiei în sistemul organelor statului de drept 11
- 1.4. Rolul poliţiei în sistemul organelor statului de drept 12
- CAPITOLUL II . PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE ORGANELOR DE POLIŢIE. PUNCTELE DE INCIDENŢĂ ALE ACESTORA CU CETĂŢENII 16
- 2.1. Atribuţii referitoare la asigurarea respectării legilor, a ordinii şi liniştii publice 17
- 2.2. Atribuţii vizând activitatea de paşapoarte şi poliţie de frontieră 20
- 2.3. Atribuţii privind paza şi supravegherea frontierei de stat 21
- 2.4. Punctele de incidenţă ale acestora cu cetăţenii 21
- 2.5. Cooperarea dintre poliţie şi autorităţile administraţiei publice 27
- CAPITOLUL III. DREPTURILE ESENŢIALE PE CARE POLIŢIA LE APĂRĂ ÎN ACTIVITATEA PE CARE O DESFĂŞOARĂ ÎN CONFORMITATE CU LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE 28
- 3.1. Apărarea drepturilor civile 28
- 3.1.1. Dreptul la viaţă 28
- 3.1.2. Asigurarea integrităţii fizice 29
- 3.1.3.Dreptul la libertate şi securitatea persoanei 30
- 3.1.4. Dreptul la cetăţenie 32
- 3.1.5. Interzicerea imixtiunilor în viaţa oamenilor 33
- 3.1.6. Egalitatea tuturor în faţa tribunalelor şi a legii 34
- 3.2. Apărarea drepturilor politice 34
- 3.2.1. Dreptul de a participa la viaţa politică 35
- 3.2.2. Dreptul de întrunire şi asociere 35
- 3.3. Apărarea drepturilor economice şi sociale 36
- 3.3.1. Dreptul la muncă 36
- 3.2.2. Dreptul la condiţii de muncă juste şi prielnice 37
- 3.3.3. Dreptul la remunerare echitabilă. 38
- 3.4. Apărarea drepturilor copilului şi ale tineretului 39
- 3.4.1. Protecţia juridică a drepturilor copilului şi ale tineretului 39
- 3.4.2. Protecţia specială a persoanelor handicapate 41
- 3.5. Apărarea drepturilor femeii 42
- CAPITOLUL IV. RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI DE CĂTRE ORGANELE DE POLIŢIE ÎN FAZA ACTELOR PREMERGĂTOARE ŞI A URMĂRIRII PENALE 44
- 4.1. Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului în faza actelor premergătoare 44
- 4.2. Respectarea drepturilor omului în faza de urmărire penală 45
- CONCLUZII 51
- ANEXA NR. 1 53
- ANEXA NR. 2 54
- BIBLIOGRAFIE 55
Extras din licență
INTRODUCERE
Poliţia Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private si publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
Activitatea Politiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza si în executarea legii.
Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau a lui Mihai Viteazul (crearea instituţiei agiei), continuă cu domnia lui Mihai Şutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate şi reglementarea portului armelor), iar din 1806, organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de POLIŢIE.
În 1821, Tudor Vladimirescu acordă scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuţiile poliţiei sunt extinse. În timpul Revoluţiei de la 1848 are loc reorganizarea poliţiei, prin apariţia instituţiei şefului poliţiei Capitalei căruia i se subordonează Guardia municipală.
La 9 iunie 1850, domnitorul Ghica Vodă emite „Cronica poliţienească” prin care, în cele 158 de articole, erau reglementate sarcinile „înaltei poliţii” şi „obişnuitei poliţii”, ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.
Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza (4 noiembrie 1860), urmată de Legea lui Vasile Lascăr (1 aprilie 1903) şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului (8 iulie 1929), competenţele organelor de poliţie sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.
Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Din 1990, Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor, a colectivităţilor, drepturilor legitime ale cetăţenilor, precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte.
CAPITOLUL I
LOCUL ŞI ROLUL POLIŢIEI ÎN SISTEMUL ORGANELOR
STATULUI DE DREPT
1.1. Consideraţii generale cu privire la situaţia poliţiei din România după Revoluţia din Decembrie 1989.
După revoluţia din Decembrie 1989, în activitatea poliţiei române s-au produs mutaţii de ordin calitativ, s-a înregistrat un curs ascendent, pe măsura tendinţelor de stabilizare a vieţii politice, economice şi sociale. Toate acestea au condus, într-o perioadă destul de scurtă, la transformarea poliţiei într-un organ din ce în ce mai eficient al statului de drept.
Cu implicarea Guvernului şi Parlamentului României, s-a acordat prioritate punerii bazelor noului cadru legislativ, prin care s-au definit şi delimitat clar şi precis locul, rolul, structura organizatorică şi atribuţiile Ministerului Administraţiei şi Internelor ca instituţie centrală de specialitate a Administraţiei Publice, s-au reglementat sau sunt în curs de reglementare o serie de alte domenii şi activităţi care au tangenţă directă cu responsabilităţile sale, toate prin valorificarea reglementărilor internaţionale privind drepturile şi libertăţile fundamental, experienţa unor ministere de resort din ţări cu democraţie avansată, precum şi a elementelor viabile ale propriei experienţe.
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
Constantin Cândea – „Etica Poliţienească şi relaţia cu publicul”, Editura M.I., Bucureşti 1994;
Ghe. Nistoreanu, M. Apetrei, C. Paraschiv, A. Dumitru, L. Nae – „Drept Procesual Penal”, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1995;
Ghe. Nistoreanu, M. Apetrei, L. Nae – „Asistenţa juridică în procesul penal”, Editura M.I., 1993;
Ion Suceavă, Anton Barbu, Gheorghe Botea, Iustin Stanca – „Drepturile omului şi poliţia”, Bucureşti, 1992;
Ion Suceavă, Ionel Cloşcă – „Tratat de drepturile omului”, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1995;
Ion Suceavă, Viorel Marcu, Gheorghe Constantin – „Omul şi drepturile sale”, Bucureşti, 1991;
M. Constantinescu, I. Deleanu, A. Iorgovan, I. Muraru, F. Vasilescu, I. Vida –„Constituţia României comentată şi adnotată”, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992;
S. Şerban, P. Salagea, R. Scurtu, M. Orzaru, I. Ibănescu, F. Biter – „Relaţia cu publicul”, Editura Românească, 1995;
V. Dongoroz – „Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală roman”, vol. I, partea generală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975;
Asociaţia română de Drept Umanitar şi Comitetul pentru drepturile omului din Ministerul de Interne – „Drepturile omului (instrumente juridice internaţionale la care România este parte)”, Bucureşti, 1992;
Asociaţia română de Drept Umanitar şi Comitetul pentru drepturile omului din Ministerul de Interne – Convenţia Europeană a drepturilor omului, Bucureşti, 1992;
Drepturile omului în sistemul Naţiunilor Unite, vol. II, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1993;
Drepturile Omului şi activitatea forţelor de ordine publică – Culegere de comunicări şi referate susţinute în etapa a II-a a cursului interjudeţean de pregătire a lucrărilor M.I., Editura M.I., Bucureşti, 1998;
Consiliul Europei – Drepturile omului (documente), Editura Themis S.R.L., Bucureşti, 1994;
Comitetul pentru drepturile omului şi drept umanitar din Ministerul de Interne – „Drepturile omului şi activitatea forţelor de ordine publică, sesiunea de comunicări şi referate”, Editura M.I., 09.12.1993;
Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de către Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 216 A III din 10.12.1948;
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 2000 (XXI) din 16.12.1966;
Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia nr. 2000 (XXI) din 16.12.1966;
Codul de conduită pentru persoanele răspunzătoare de aplicarea legii, adoptat de Adunarea Generală a O.N.U. în decembrie 1979, în Revue Internaţionale de Police Criminalle, nr. 358 / 1992;
Codul de etică şi deontologie al poliţistului
Protocol facultativ referitor la Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, 16.12.1966;
Rezoluţia 690 (1979) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la Declaraţia cu privire la poliţie;
Legea 40 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, publicată în Monitorul Oficial al României anul II, nr. 146 din decembrie 1990;
Legea nr. 60 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României anul III nr. 192 / 25.09.1991;
Legea 161 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, anul III, nr. 196 / 27.12.1991;
Legea nr. 19 / 1990 privind aderarea României la Convenţia împotriva torturii sau altor pedepse cu cruzime inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10.12.1984;
Legea nr. 218 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române publicată în Monitorul Oficial al României nr. 305 din 09.05.2002;
Legea nr. 360 / 2002 privind Statutul poliţistului publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 24 iunie 2002
Ordonanţa de urgenţă nr. 104 din 27 iunie 2001, privind organizarea şi functionarea poliţiei de frontieră romane
Revista Română pentru drepturile omului – Centrul pentru drepturile omului nr. 6, nr. 7 / 1994;
Revista Drepturile Omului, anul II, nr. 4/1992;
www.politiaromana.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politia Romana - Institutie Fundamentala a Statului.doc
Alții au mai descărcat și
CAPITOLUL I - TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC Secţiunea 1 – Noţiuni introductive despre teritoriul de stat Teritoriul, împreună cu...
Introducere Liga arabă, denumită oficial Liga Statelor Arabe, reprezintă o organizaţie fondată pe criterii teritoriale întrunind statele de...
Cuvântul „poliţie” provine din greceşte care înseamnă activitate de ordine de Stat, a intrat în uzul curent la noi, după toate aparenţele, în epoca...
2. Conditiile de fond Conditiile de fond sunt cele obisnuite oricarei conventii: consimtamânt, capacitate, obiect, cauza (art.948. C. civ. )....
Introducere CEDO între istorie şi actualitate Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de Declaraţia Universală a Drepturilor...
Creditul Reprezinta operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse (de regula, sub forma de capital) in schimbul unei promisiuni de...
SOCIETATEA COOPERATIVA MESTESUGAREASCA “VIITORUL” FAGARAS I. PARTILE CONTRACTANTE (MEMBRII COOPERATORI) Art.1. Persoanele fizice...
Te-ar putea interesa și
Pentru a argumenta motivul pentru care am ales să abordez această lucrare, consider că cel mai potrivit ar fi să citez din George Alexianu, care a...
În zilele noastre, dezvoltarea nevoilor de securitate și de perspective strategice modifică continuu societatea și măresc presiunea asupra...
CAPITOLUL I INSTITUŢIILE PUBLICE I.1. Definirea instituţiilor publice O primă modalitate de definire a instituţiilor publice o prezintă Legea...
CAPITOLUL 1 POLITICA MONETARĂ 1.1. CONŢINUTUL POLITICII MONETARE 1.1.1. Obiectivele operaţionale şi intermediare de politică monetară Politica...
INTRODUCERE Ministerul Administrației și Internelor este autoritatea administraţiei publice central de specialitate, care exercită, in...
În domeniul siguranţei naţionale şi ordinii publice Prin situarea sa la confluenţa apărării intereselor statului şi ale cetăţeanului acest domeniu...
CAPITOLUL I INTRODUCERE Statutul juridic al organelor cu atribuţii poliţieneşti în stat, în special ale poliţiei, a fost şi este o problemă...
După revoluţia din Decembrie 1989, în activitatea poliţiei române s-au produs mutaţii de ordin calitativ, s-a înregistrat un curs ascendent, pe...