Politica bugetară în economia Românească

Cuprins licență Cum descarc?

CAP. 1. POLITICA BUGETARA 5
1.1. Conceptul de politica bugetara 5
1.2. Functiile politicii bugetare 6
1.2.1. Functia de stabilizare conjuncturala 6
1.2.2. Functiile de alocare si repartitie 9
1.2.3. Functiile bugetare in analiza cresterii 9
1.3. Restrictii si limite ale politicii bugetare 10
1.3.1. Efectele de destabilizare 10
1.3.2. Efectele de compensare 11
1.3.3. Efectele de evictie 11
1.3.4. Incertitudinea efectelor de redistribuire 11
1.4. Obiectivele si instrumentele de politica bugetara 12
1.4.1. Indicatori si norme bugetare 12
1.4.1.1. Indicatori bugetari 12
1.4.1.2. Norme bugetare 13
1.4.2. Instrumentele politicii bugetare 14
1.4.2.1. Volume si solduri bugetare 14
1.4.2.2. Actiuni bugetare 15
1.5. Tipologia politicii bugetare 16
1.5.1. Politica bugetara a relansarii 16
1.5.2. Politica bugetara a cresterii echilibrate 17
1.5.2.1. Modularea politicii bugetare 17
1.5.2.2. Combinarea cu politica monetara 19
1.5.3. Politica bugetara a stagflatiei 21
1.5.3.1. Limitele adaptarii bugetare traditionale 21
1.6. Deficitul bugetar 22
1.6.1. Definirea deficitului bugetar 22
1.6.2. Monetizarea deficitului bugetar 23
1.6.3. Finantarea deficitului bugetar prin imprumuturi de stat 24
1.6.4. Efectele negative ale politicii bugetare (deficitul bugetar) 25
1.6.5. Echivalenta ricardiana si deficitul bugetar 26
CAP. 2. BUGETUL DE STAT SI POLITICA BUGETARA 28
2.1. Efectele multiplicatoare ale politicii bugetare 29
2.2. Eficacitatea politicii bugetare 33
CAP. 3 OBIECTIVELE STRATEGICE ALE POLITICII FISCAL- BUGETARE IN PERSPECTIVA INTEGRARII IN STRUCTURILE EUROPENE 36
3.1 Aspecte privind necesitatea corelarii politicilor bugetare 36
3.2 Aspecte ale politicii bugetare in conditiile corelarii la nivel european 38
3.3 Dificultati in corelarea politicilor bugetare 41
CAP.4. ANALIZA BUGETULUI DE STAT 43
4.1. Analiza bugetului de stat in perioada 1996-2000 43
4.2. Analiza bugetului de stat in perioada 2002-2003 48
4.2.1. Principalele tinte si orientari ale politicii fiscal-bugetare 48
4.2.2. Evolutia politicii fiscale si bugetare in perioada 2002-2003 50
4.3. Perspective fiscale si bugetare in perioada 2004-2006 54
CONCLUZII 58
BIBLIOGRAFIE

Extras din licență Cum descarc?

Politica bugetara reprezinta expresia alegerilor bugetare realizate de un centru de decizie publica (local, central sau supranational), avand finalitati exclusiv economice si sociale si implicand utilizarea (instrumentarea) cheltuielilor publice.
Plasandu-si sursele intervetioniste in cadrul bugetului public (central sau local), politica bugetara constituie complementarea functionala a politicii fiscale, cele doua tipuri de politici reprezentand ansamblul corect de instrumente, la dispozitia statului, prin care acesta modeleaza activitatea economica.
Cu ajutorul "incitatiilor" financiare, politica bugetara incearca sa influenteze deciziile gospodariilor, populatiei, intreprinderilor, in sensul dezirabil politicii economice si politicii sociale.
Decidentii publici dispun, in spectrul bugetar, de o panoplie diversificata de instrumente: cumparari de bunuri si servicii, prestatii sociale subventii etc., mult mai suple decat interventiile autoritare (administrative), precum fixarea preturilor, limitarea cantitatilor, care reduc libertatea de actiune a agentilor economici.
Supletei in adecvarea modelelor i se adauga posibilitatea modularii gradului de interventie, avantaje care sunt totusi "umbrite" de complexitatea aplicarii politicii bugetare datorita dificultatii de a evalua cu precizie eficacitatea masurilor promovate.
Complexitatea interventiilor bugetare rezulta din suprapunerea partiala a fenomenelor economice si financiare, compuse din actiuni si reactiuni. Astfel, operatiunile financiare permit sa se actioneze asupra economiei, insa actiunea transgresand "inflexia"comportamentelor agentilor economici, sunt posibile reactii ale acestora care pot afecta situatia bugetara. In economiile de piata, eficacitatea economica a interventiilor bugetare este de regula, superioara aceleia generate de controlul autoritar.
Masurarea acestei eficacitati ramane o problema inca nerezolvata, avand in vedere ca insasi analiza a posteriori a interventiei bugetare in functie de criteriul eficacitatii nu este in mod sistematic realizata. O asemenea analiza ar fi de astfel dificil de efectuat, luand in considerare ca preocuparile politico-sociale, in particular electorale, primeaza adesea in fata argumentelor economice.
In acest sens, politica bugetara este adesea caracterizata printr-o anume inertie, deoarece, de exemplu, orice decizie de diminuare a unor cheltuieli bugetare se va confrunta cu riscul nemultumirii directe a beneficiarilor.
De regula orice reflexie asupra eficacitatii instrumentelor bugetare vizeaza problema de fond: ce loc doreste societatea moderna, din ce in ce mai deschisa catre exterior, sa acorde incitatiilor economice de natura bugetara? In ultima instanta, dimensiunea bugetelor publice ascunde o multitudine de instrumente la dispozitia politicii economice fie intr-o optica relativ durabila, cu caracter structural, fie in cadrul unei viziuni pe termen scurt si mai globala.
1.2. Functiile politicii bugetare
R. Musgrave a afirmat ca bugetul public indeplineste anumite functii, a caror importanta variaza cu evolutia politicii economice in ansamblul ei:
- functia de stabilizare conjuncturala;
- functia de alocare a resurselor;
- functia de repartitie a veniturilor;
Pana in anii '30 bugetul a fost considerat un instrument care permite statului sa-si procure resursele necesare acoperirii cheltuielilor sale, cheltuieli care sa asigure producerea de bunuri si servicii publice (administrative). Dupa criza din anii '30 accentul a fost pus pe functia bugetara vizand stabilizarea conjuncturala, apoi, dupa al doilea razboi mondial, pe functia de redistribuire (repartitie).
Extrase din modelul keynesian, politicile de reglare conjuncturala adoptate dupa cel de-al doilea razboi mondial s-au bazat pe manipularea diferitelor elemente constituitive ale bugetului, insa contestarea rolului stabilizator al bugetului, indeosebi de catre monetaristi, a orientat interventiile bugetare spre functiile de alocare si redistribuiri chiar daca acestea prezinta anumite limite.
Aceste trei functii ale bugetului pot fi interpretate si in termenii analizei cresterii economice: ele vizeaza cautarea unei cresteri echilibrate si relevarea cailor maximale de crestere. Aceasta analiza releva ca problemele de echilibru pe o perioada scurta, conjuncturala, nu pot fi dislocate de alocarea resurselor pe termen mediu si lung, considerata ca un fenomen structural. De fapt, teoria dezechilibrelor conduce la depasirea distinctiilor intre scurt si lung sau intre conjunctural si structural.
1.2.1. Functia de stabilizare conjuncturala
Multa vreme bugetul a fost numai ca un mijloc pentru stat de a-si procura resursele necesare functionarii sale, anuitatea bugetara si echilibrul constituind doua principii intangibile ale finantelor publice, statul manifestand o stricta neutralitate fata de fenomenele economice.
Incepand cu analizele keynesiene, echilibrul bugetar a mai fost considerat un obiectiv in sine, bugetul fiind considerat un mijloc esential de actiune pentru stabilizarea conjuncturala, finantele functionale devenind noua abordare a bugetului.
Intergrand bugetul in circuitul economic, abordarea keynesiana se bazeaza pe o identitate fundamentala, si anume:
I + G + X = S + T + M (1.1)
Unde:
I = investitia;
G = consumul si investitiile publice;
X = exporturile;
S = economisirea;
T = impozitele;
M =importurile.
In cadrul circuitului economic formalizat mai sus, cheltuielile publice si impozitele sunt considerate ,,injectari" si in aceste conditii stabilizarea conjuncturii depresive va consta in cresterea injectarilor, prin majorarea cheltuielilor sau prin diminuarea impozitelor, autoritatea publica incercand sa ,,acopere" ecartul deflationist generator al contractiei PIB, si deci de criza si de subutilizare a muncii.
Acoperirea se poate face fie prin dezvoltarea cheltuielilor private, datorita reducerii fiscalitatii, fie prin majorarea cheltuielilor publice.
Formal, efectele majorarii cheltuielilor publice pot fi evidentiate pornind de la identitatea:
Y = C + I + G (1.2)
unde: Y = PIB
C = consumul privat
Avand in vedere ca disponibilul dupa impozit este (Y - T), iar consumul privat se poate descompune in doua componente: consumul necomprimabil (b) si consumul indus de venitul disponibil [c (Y - T)], unde c reprezinta inclinatia marginala spre consum, se ajunge la urmatoarea ecuatie a venitului (PIB), de echilibru:
(1.3)
Introducand o cheltuiala publica suplimentara se obtine:
(1.4)
si scazand ecuatia (1.3) din ecuatia (1.4) vom avea:
(1.5)
Din ecuatia 1.5. rezulta ca o crestere a cheltuielilor publice antreneaza o majorare mai importanta a P.I.B., majorare care depinde de valoarea coeficientului de multiplicare.
Pentru a obtine un asemenea rezultat este necesar ca prelevarea fiscala sa nu creasca, deoarece impozitul diminueaza venitul disponibil, pe baza caruia indivizii efectueaza repartitia intre consum si investitii. Cheltuielile publice exercita un efect de multiplicare maximal atunci cand ele sunt finantate prin deficit bugetar.
In cazul resorbtiei ecartului deflationist printr-o diminuare a impozitelor pornind de la formula1.3. se obtine:
(1.6)
de unde, prin dezvoltare si scaderi din ecuatia 1.3., vom avea:
(1.7)
expresia fiind multiplicatorul fiscal.
Avand in vedere ca 1/1-c> , rezulta ca reducerea impozitelor provoaca o crestere mai mica a PIB decat majoritatea cheltuielilor publice.
Extensia modului Keynesian a luat in considerare faptul ca expansiunea cererii, care rezulta dintr-o politica bugetara, actioneaza atat asupra volumului de productie (perioada de depresiune si deflatie), cat si asupra preturilor. Totodata, s-a avut in vedere ca nici impozitele, nici cheltuielile nu sunt omogene, componentele acestora avand incidente diferite asupra cererii.
Mai mult, conform teorii lui d'Haavelmo, cresterea simultana a cheltuielilor si a impozitelor in cadrul unui buget echilibrat (buget in expansiune) poate exercita un efect de multiplicare asupra PIB, datorat conjunctiei celor doua efecte.
In acest caz, efectul global va fi:

Fisiere în arhivă (2):

 Politica bugetara in economia Romaneasca.doc
 coperta LICENTA.doc

Imagini din acest licență Cum descarc?

Bibliografie

Bacescu M., Bacescu-Carbunaru Angelica - Macroeconomie, Editura All Educational, Bucuresti, 1998.
2. Genereux Jaques - Economie politica, Editura All Back, Bucuresti, 2000.
3. Hoanta N. - Economie politica, Editura Polirom, Bucuresti, 2000.
4. Ignat I., Pohoata I., Clipa N., Lutac N. - Economie politica, Editura Economica, Bucuresti, 1998.
5. Manolescu Ghe. - Politici economice, Editura Economica, 1997.
6. Studii si cercetari economice - Strategia fiscal bugetara a Romaniei in perspectiva integrarii din structurile europene, Centru de informare si documentare economica, 2002.
7. Vacarel I. - Politici economice si financiare de ieri si azi, Editura Economica, Bucuresti, 1996. *  * *
8. XXX - Analele Universitatii "Dimitrie Cantemir" Targu Mures sectiunea Stiinte Economice, Editura Dimitrie Cantemir, 2001.
9. XXX - Anuarul statistic al Romaniei, 2000.
10. XXX - Anuarul statistic al Romaniei, 2001.
11. www.insse.ro
12. www.M.finantelor.ro