Politica Comercială a României în Perioada de Tranziție

Introducere

În cadrul oricărei economii, efectuarea de analize macroeconomice cu ajutorul cărora să se precizeze tendinţele de evoluţie manifestate de comerţul exterior prezintă o importanţă deosebită, derivată din puternica angrenare în circuitul economic mondial.

Ponderea însemnată a activităţii de comerţ exterior în cadrul economiei naţionale face ca analiza acestei activităţi să fie esenţială pentru determinarea eficienţei şi stabilirea tendinţelor şi a strategiei la nivel naţional.

În lucrarea de faţă am încercat să evidenţiez amploarea, structura şi evoluţia comerţului exterior al României în perioada 2000-2007 şi impactul acestuia asupra economiei româneşti.

În primul capitol, am prezentat aspecte teoretice legate de noţiunea de comerţ exterior, precum şi metode de analiză statistică a acestui fenomen. Utilizând aceste concepte, am plasat apoi România în cadrul internaţional şi am conturat activitatea de comerţ exterior şi eficienţa sa. Ca o primă categorie de indicatori, am precizat volumul exportului şi al importului, exportul pe locuitor, indicatorii deschiderii internaţionale a economiei. De asemenea, am studiat influenţa comerţului exterior asupra indicatorilor macroeconomici.

Capitolul al doilea analizează comerţul exterior pe baza unor indicatori mai complecşi şi mai relevanţi: cei ai dinamicii schimburilor cu străinătatea, ai concentrării schimburilor economice, ai raportului de schimb, ai specializării. Analize mai detaliate, precum analize structurale pe parteneri comerciali sau grupe de produse şi analize corelative sunt necesare pentru a exprima concluzii calitative legate de comerţul exterior. Diferite scenarii de evoluţie şi previziuni sunt prezentate în cadrul acestui capitol, realizate cu ajutorul unor modele econometrice.

Lucrarea se încheie cu concluziile analizei efectuate asupra activităţii de comerţ exterior a ţării, schiţând direcţiile intervalului precizat şi creionând tendinţele pentru viitor.

Capitolul 1 Comerţul exterior – abordări teoretice şi statistice

1.1 Comerţul exterior în literatura de specialitate

Globalizarea mediului economic a condus de la o definire în sens restrâns a comerţului internaţional – totalitatea schimburilor de bunuri şi servicii între două sau mai multe state - la o definire în sensul larg al noţiunii (comerţul internaţional cunoaşte forme noi de cooperări internaţionale) - totalitatea operaţiunilor comerciale internaţionale, a alianţelor strategice, precum şi a investiţiilor străine directe .

În sens restrâns, comerţul internaţional este reprezentat de totalitatea tranzacţiilor, ierarhizate pe ţări, pe grupe de ţări, pe zone sau regiuni, pe categorii de pieţe sau de bunuri şi servicii. Tranzacţia este un flux economic reflectând crearea, transferarea sau schimbul unei valori economice şi care presupune transferul de proprietate asupra bunurilor şi/sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilizarea de forţă de muncă şi capital .

În ceea ce priveşte sensul larg al comerţului internaţional, în cele ce urmează voi detalia componentele sale ( enumerate mai sus) :

-Operaţiuni comerciale internaţionale :

Această categorie este compusă din tranzacţii de comerţ exterior, respectiv: exportul, importul, tranzitul şi operaţiunile combinate (operaţiuni în contrapartidă, reexport şi switch). Privite din perspectiva unui singur stat, acestea reprezintă comerţul exterior. Un alt punct de vedere din literatura de specialitate defineşte comerţul exterior ca fiind compus doar din export, import şi reexport.

Pricipala formă a tranzacţiilor de comerţ exterior o reprezintă exportul-importul de mărfuri, bunuri corporale. Importul şi exportul sunt 2 termeni care definesc aceeaşi operaţiune: o tranzacţie internaţională. Utilizarea lor diferă dacă avem în vedere operaţia din punct de vedere al cumpărătorului (import) sau al vânzătorului (export) .

Exportul reprezintă vânzarea de bunuri materiale, valori, servicii comerciale aparţinând economiei unei ţări în alte ţări, iar prin import se înţelege cumpărarea, pentru economia naţională, de bunuri materiale, valori, servicii comerciale din alte ţări. Exportul are funcţia principală de a asigura piaţa de vânzare pentru o parte din bunurile create în economia naţională, diminuând corespunzător consumul final, iar importul contribuie la sporirea de bunuri economice care intră în consumul personal şi la asigurarea factorilor de producţie pe care importatorul nu-i posedă sau ar putea să îi creeze cu efort exagerat şi nejustificabil .

Comerţul cu mărfuri reprezintă vânzarea de bunuri materiale aparţinând economiei unei ţări în alte ţări. În ceea ce priveşte serviciile (exportul şi importul de servicii sunt denumite şi comerţ invizibil), cele mai importante dintre acestea sunt: transportul internaţional, turismul internaţional, serviciile de afaceri, serviciile financiare (bancare şi de asigurare), serviciile de comunicare. În sens restrâns, comerţul internaţional şi comerţul exterior se referă numai la schimburile care au ca obiect mărfurile . Datele statistice furnizate de organizaţii specializate respectă acest principiu. Operaţiunile de vânzare-cumpărare de know-how, cunoscute ca “tehnici de comerţ cu intelegenta” (licetierea, franchising-ul) sunt incluse uneori în operaţiunile de export-import. Aceste operaţiuni se pot realiza sub forma exportului direct făcut de producători sau prin implicarea caselor de comerţ şi a firmelor de comerţ exterior . Operaţiunile de export-import reprezintă o formă de internaţionalizare a activităţii comerciale a firmelor, de interdependenţă între agenţii economici şi economiile naţionale în sfera comercializării.